De cand am deschis acest blog, am avut o mica nelamurire, o curiozitate sa-i spunem, cui ne adresam de fapt in articole, cine ne citeste, pentru cine scriem? Oare e firesc sa ne comentam intre noi bloggerii? De ce persoanele fara blog reprezinta un procent infim din marea masa a postatorilor din blogosfera? Scriem noi total neatractiv in opinia lor sau, pur si simplu ei nu au timp, dispozitie, nu sunt interesati de bloguri in general?

La un moment dat, Aliceee a facut o observatie pertinenta aici pe blog, mi-a atras atentia ca in stilul in care se desfasoara ostilitatile pe summerday, nu voi evolua niciodata.  De indata am realizat ca are dreptate si m-am intristat. In afara de cei din blogroll, pe acest blog rar poposeste cineva sa-si spuna opinia. Mai sunt prietenii cunoscuti cu multi ani in urma in blogosfera sportiva, cativa prieteni de pe raposatul niceeynice, din ce in ce mai putini si acestia…si cam atat.

Si intr-o zi am inteles de ce lucrurile stagneaza. In paranteza fie spus, articolele de pe summerday sunt de obicei inspirate din viata mea. Am nevoie de o idee pentru a contura o poveste. Da, la baza sta o intamplare adevarata, dar restul este rodul imaginatiei mele, textele nu sunt nimic altceva decat simple creatii, nu trebuie interpretate ca parte integranta a unei realitati crude, dure, implacabile, nemistificate. Mai brodam, mai inflorim, mai exageram, mai divagam, mai fabulam, ca de aceea e blog, sa ne lasam fantezia sa zburde libera, asta neinsemnand ca mintim, de fapt, mi-e greu sa cred ca cineva ia de bun tot ce se scrie sau se discuta undeva. Cat de naiv trebuie sa fii? Dar sa revenim, revelatia am avut-o in clipa in care un strain a intrat pe blog si comentat total deplasat un articol de-al meu, dovedind ca a luat de bun tot ce scrisesem acolo. Foarte revoltat, omul a inceput sa ma judece si sa-mi impute tot felul de lucruri, care, evident, nu se intamplasera niciodata. Din acuzator ajunsesm rapid in boxa acuzatilor, iar verdictul vinovat fusese deja lansat. Suficient ca sa ma indispuna pentru tot restul zilei… E adevarat ca a fost un caz izolat, respectivul si-a revizuit atitudinea, dar tot bine nu mi-a picat.

Nu mi-am deschis blogul pentru a da nastere la dispute sau controverse, nu vreau conflicte si certuri, nu vreau acuze si reprosuri sau limbaj de mahala, pe astea le am in viata de zi cu zi din plin. Pe blog vreau armonie, oameni care inteleg ca blogul inseamna creatie in primul rand, oameni familiarizati cat de cat cu stilul meu, prefer sa ma comenteze 10 prieteni decat 50 de necunoscuti. Intru pe bloguri exclusiv pentru relaxare si buna dispozitie, pentru a ma elibera de tensiunea si stresul acumulat dupa o zi epuizanta de munca.

In viziunea voastra, ideal ar fi ca blogurile sa fie comentate de:

a). Ceilalti bloggeri

b). Postatori independenti(persoane fara blog)

c). Bloggeri si independenti in egala masura

d). Nu e neaparata nevoie sa fie comentate de cineva

Serialul  inceput duminica trecuta continua azi cu partea a doua din capitolul destinat pasiunilor si preferintelor protagonistilor marii scene virtuale, blogosfera romaneasca.

Cea mai mare iubire a bloggerilor va ramane cea pentru carti, filme si seriale tv. Nu trece o zi sau macar o saptamana fara ca acestia sa citeasca sau sa vizioneze ceva nou.  Chiar pe summerday au aparut de-a lungul timpului numeroase recenzii de carte: ” Oamenii Cartii”, “Cum sa ai intotdeauna dreptate”, “The last King of Scotland”, “Delincventi Natafleti”, “The Tipping Point”, “Exista istorie adevarata”, “Cartea Ignorantei”, “Dumnezeu mi-e broker”, “Grace”, “Funeralii Fericite”, “Despartirea de Jack”, “Inimaginabil” sau de film: Secretariat, Transformers 3, Legend of the fall, The tourist, The final curtain, Dogville, Temple Grandin, Good, Taking Chance, The Messenger, In the loop, Remember me, Legenda pianistului 1900, Agora, Papesa Ioana, Nunta muta etc.

Fie ca vin din Cluj Napoca, Mioveni, Timisoara, Brasov, Curtea de Arges, Iasi, Galati sau Braila, bloggerii au o trasatura comuna: isi iubesc nespus si se mandresc cu orasul lor natal. Il descriu in articole si comentarii ca si cum ar fi cel mai frumos oras de pe Terra si cu siguranta nu l-ar parasi in veci chiar daca s-ar ivi sansa vietii lor.

Cei mai multi dintre bloggeri prefera parul negru. Barbatii adora brunetele! Nu stiu daca e o consecinta (fireasca pana la urma) a campaniei de denigrare constanta a blondelor prin celebrele bancuri, dar este cel putin o realitate blogosferica.

Una din marile pasiuni ale bloggerului roman este fotografia. Mai toti sunt absolut indragostiti de arta fotografica. Am auzit chiar vehiculata parerea ca daca nu ai un aparat foto profesional, nu te poti numi blogger adevarat. Mergand pe principiul “o fotografie face cat o mie de cuvinte”, in unele zile din saptamana (lunea si miercurea mai precis) unii posteaza in loc de articol cateva imagini si ii lasa pe ceilalti sa le comenteze.

Este la mare moda sa vizitezi tari straine, locuri inedite si sa vii acasa sa-ti pui pozele pe blog. Sau pur si simplu sa mergi pe strada si sa surprinzi un aspect deosebit pe care mai apoi sa-l arati si cititorilor tai. Un lucru extraordinar in opinia mea. Insa, recent am descoperit ca mi-ar placea sa vad pe bloguri fotografii cat mai naturale, imagini care sa nu poarte amprenta photoshopului, as dori sa observ culoarea cerului, marii, cladirilor, frunzelor,  asa cum era ea in momentul in care toate aceste obiective au fost imortalizate, nu editate intens cu ajutorul unui programel, practic trucate. Vreau sa vad imagini clare, din cele modificate parca nu se intelege mai nimic. Poate nu stiu eu ce-i frumos, poate nu stiu eu sa apreciez arta adevarata. Am sa va las sa urmariti cateva instantanee din Roma si Venetia si apoi sa decideti.

Poze photoshopate:

Si poze nemodificate

Asadar, care va plac mai mult, cele naturale sau cele photoshopate? Pro sau contra photoshop?

surse poze: aici si aici

O leapsa primita cu ceva timp in urma de la Mihaela si Alina imi da posibilitatea sa clarific unele aspecte legate de activitatea mea in online:

1. Cand ai inceput sa scrii online?

In aprilie 2007, peste o luna voi implini  4 ani in blogosfera. Am inceput pe blogurile gsp-ului si prosport-ului, iar pe 4 septembrie 2009 am decis sa-mi deschid propriul blog. O vreme, pana prin martie 2010, nu am avut blogroll, abordam doar subiecte geografice, apoi am decis ca e timpul sa diversific tematica si sa imi creez o retea de prieteni. Din 12 ianuarie 2011 m-am mutat aici,  pe propriul domeniu.

2. Ce te motiveaza sa scrii pe blog?

Existenta feedback-ului.

3. Cum reactionezi la comentarii negative?

In conditiile in care nu critic, nu judec, nu dau sfaturi, nu ma cred detinatoarea adevarului absolut, nu-mi prezint pe blog convingerile politice,  ma indoiesc ca cineva ar avea ce sa-mi reproseze. Nu au fost comentarii negative, eventual rautati gratuite, nemultumiri, dar irelevante prin numarul extrem de mic. Insa trebuie stiut ca nu accept jigniri pe blog, nici la adresa mea si nici la adresa postatorilor. E libertate pe blog, insa in limitele decentei si bunului simt.

4. Care a fost ideea initiala de la care ai pornit?

Ideea initiala? Pai au fost mai multe. In 2007 am intentionat sa fiu un fel de avocat neplatit pentru echipa de fotbal preferata, Steaua Bucuresti, in stare sa  lupt pana-n panzele albe pentru o cauza nobila, aceea de a o  apara de atacurile miselesti lansate de suporterii echipelor rivale. In septembrie 2009 aveam mult timp liber si vroiam sa scap de plictiseala, asa ca am inventat un blog propriu, iar in 2011 am hotarat sa dau un aspect profesionist, serios, activitatii mele preferate prin cumpararea unui domeniu. Desi mi-am pierdut tot traficul si multi prieteni, desi intampin zilnic nenumarate probleme, nu regret pasul facut.

5. Ce fel de linkuri tii in blogroll?

In blogroll sunt prietenii mei. Eu nu recomand nimic nimanui. Vreau cu ocazia asta sa lamuresc urmatorul aspect: sunt o persoana usor introvertita, totusi sociabila, care insa are nevoie de o perioada mai lunga de timp pentru a se acomoda cu cineva. Pentru ca eu sa stabilesc o oarecare comunicare cu o persoana trebuie sa se creeze o legatura sufleteasca intre noi, trebuie sa ne descoperim unele interese si pasiuni comune, eventual o viziune asemanatoare asupra vietii. Si cum sa se creeze aceasta legatura daca nu prin discutii pe blogul amandurora? Eu nu pot comenta pe orice blog, o fac doar daca simt ceva pentru autorul articolelor, daca imi place persoana cat de cat.  De aceea sunt bloguri pe care intru zilnic si las si comentarii si sunt si bloguri pe care intru si las comentarii doar cand  imi place teribil articolul. Mare parte a acestora  sunt oameni care, din ratiuni doar de ei stiute, m-au trecut din proprie intiativa in blogroll-ul lor si au mai venit si sa comenteze aici. Cum as putea sa nu le raspund cu aceeasi moneda, mai ales, ca au fost timpuri(o scurta perioada, e adevarat) cand si eu am facut acelasi lucru? Am citit articole scrise de bloggeri enervati de faptul ca se practica schimbul de comentarii sau ca unii lasa postari scurte, impersonale. Vreau sa le raspund pe aceasta cale: nu e niciun schimb, e doar o forma de a-ti saluta un vechi prieten din blogosfera pe care intamplator il ai si in blogroll. Pe cine sa comentez? Un strain despre care nu stiu nimic si al carui articol nu-mi transmite nimic? Da, uneori las sub forma de comment doua randuri ce par impersonale, dar nu mereu e din cauza ca  nu am timp, chef sau inspiratie, ci pentru ca aceea este singura reactie starnita de articolul respectiv, e imposibil sa te regasesti in tot ce se publica pe un blog, unele teme chiar nu-ti suscita interesul atat de mult. Trebuie sa recunosc ca exista si un blog pe care-l citesc constant, de foarte mult timp, pe care il comentez frecvent, desi proprietara nu-mi trece pragul atat de des si nici nu ma are in blogroll. Insa ma regasesc prea mult in textele ei, chiar m-a socat la inceput acest lucru si am ramas o cititoare/postatoare fidela.

6. Cum te-a schimbat pe tine blogul?

Blogul meu nu m-a schimbat in niciun fel, blogul altuia insa… Uneori insa blogging-ul poate constitui o forma de terapie pentru un suflet chinuit si framantat. Nu de putine ori am fost ascultata si incurajata de prieteni extraordinari care si-au rapit din timpul liber pentru a ma consola pe mine. Tin sa le multumesc pe acesta cale lui Vacitim, Lusio, Adei Pavel, miscelaneouss11 si, evident, confidentului meu dintotdeauna, Dragos FRD.

7. Ce asteptari ai in viitor de la blogul tau?

In primul rand am asteptari de la mine, apoi de la altii. Realizez ca summerday nu va fi niciodata un blog mare sau unul  important. Ce pretentii sa am cu  150 de vizitatori unici pe zi si cu  10-15 comentatori maxim pe zi? Si situatia se mentine de o perioada, ma multumesc cu ce am realizat pana acum, mi-e teama ca ar putea fi mai rau. Multe bloguri parasite, multi bloggeri disparuti fara urma… Sa concluzionez, imi doresc macar o constanta, daca o evolutie e aparent imposibila.

8. Cat despre cititorii/vizitatorii acestui blog?

Am cei mai draguti, calzi si intelegatori postatori.  :wub: Si asta este evident, cred,  pentru orice vizitator.  Desigur, resimt enorm plecarea unora dintre ei,  ma doare ca nici macar nu mai trec pe aici din cand in cand prieteni care altadata scriau zilnic. Mi-e dor de Andreea Calin,  Nora, Diana, Maria, Mathew, Vis, nu stiu ce s-a intamplat, de cand ne-am mutat aici parca ceva nu le-a mai placut, refuz sa cred ca summerday este de vina.

Cum v-a schimbat pe voi blogul si bloggingul? Ce asteptari aveti de la propriul blog(si, eventual,  de la summerday)? Sunteti puternic atasati de el sau ati putea oricand renunta la activitatea in online?