Toamna a început tumultos, o continuare firească a verii recent încheiate. O vară în care parcă nu trecea o zi fără să auzi de accidente cumplite sau crime sângeroase. În spiritul ei, avem parte și acum de aceleași orori, care ne îngrozesc și, uneori, ne divizează. În ultimele zile capul de afiș al actualității îl ține tragedia băiețelului de patru ani ucis de niște câini maidanezi. Indiferent ce deschid, televizorul, facebook-ul sau blogurile, dau peste discuții interminabile pe marginea problemei acute a câinilor vagabonzi. Până și președintele s-a simțit dator să intervină, aștept cu mare interes reacția Guvernului.

Inevitabil s-au format două tabere. Una vrea eutanasiere, alta susține libertatea comunitarilor. Se dezbate aprins, patimaș, fiecare vine cu argumente aparent imbatabile. Până la un punct când situația degenerează, oamenii nu mai reușesc să-și controleze limbajul, invectivele încep să curgă, jignirile și înjurăturile iau locul tonului moderat și discuției civilizate. Nimeni nu cedează, fiecare afirmă răspicat că e convins că părerea lui e cea corectă, că el are dreptate. Deja nu mai e dialog, e câmp de luptă, și nu mereu o luptă a ideilor, a rațiunii, ci una a sentimentelor, urii și orgoliilor.

Ei bine, exact asta nu-mi doresc eu pe blog. De aceea mă și abțin de la orice comentarii, de aceea evit să abordez teme extrem de controversate, care pot agita spiritele mai mult decât este cazul. Desigur, ele îți aduc un număr considerabil de vizualizări, unici, comentarii. Dar dacă te implici în discuții, dacă îți pasă cu adevărat de ceea ce scrii și n-o faci doar pentru “rating”, atunci inevitabil te încarci cu multă energie negativă. Consumul psihic este imens, riști să-ți faci mulți nervi și dușmani, să stai mereu în gardă, oare cine îmi mai comentează, oare părerea mea a supărat pe cineva?

Dacă îți dorești cu orice preț o activitate febrilă pe blog, dacă urmărești afirmarea, succesul, dacă te doare la bască de părerea celorlalți, oricum nu te pot iubi toți, oricum o mare parte din cititori te va urma până în pânzele albe, atunci asta e calea cea mai rapidă spre notorietate în blogosferă.

Ați observat însă că cei mai mulți preferă să se abțină, să-și păstreze părerea pentru ei. De ce? Nu pentru că, așa cum greșit s-ar putea crede, nu au nicio opinie, ci pentru că au viu în minte celebrul proverb: “când te bagi în troacă, te mănâncă porcii”.

De aceea am și renunțat la titlul ales inițial, “Blog de Dezbateri”. Nu se potrivește cu felul meu de a vedea activitatea preferată. Evident că îmi doresc dialog pe blog, normal că pun accent pe discuții spumoase, pertinente, interesante, dar relaxante, plăcute, nu încrâncenate și pline de venin, iar pentru asta propun teme frumoase, pe care le aleg cu mare grijă. Detest și fac tot ce-mi stă în putință să evit scandalul, polemica, ieșirile în decor.

Blogul este oaza mea de liniște și armonie. Aici vreau să-mi petrec timpul liber în cel mai agreabil mod cu putință alături de voi. 

Obișnuiți să participați (în online) la dezbateri aprinse, controversate, la polemici? Dacă da, ce vă determină, daca nu, ce vă oprește?