Cunoasteti, cred, acele persoane care incearca sa profite de reducerile de sfarsit de sezon sau de gratuitatile oferite la anumite evenimente si si-au facut chiar un tel in viata din asta. Iar cel mai bun exemplu este “Noaptea Muzeelor”, moment in care unora li se deschide subit apetitul pentru cultura si iau cu asalt institutiile de profil din orasul natal. Desigur, sunt avatanje si dezavantaje, pe de o parte ai acces liber sau platesti un pret redus, ceea ce pentru o familie numeroasa poate fi extrem de important, dar pe de alta pare, risti sa te trezesti la niste cozi infernale, cu nervii intinsi la maxim, iar experienta sa se transforme intr-un adevarat fiasco.

Joi, 15 august, am intrat si eu, oficial, in categoria “profitorilor”. Pana la acea data, evitam cu obstinatie astfel de “oportunitati”, pentru ca nu agreez aglomeratia, nu am rabdare sa astept ore in sir, prefer sa platesc biletul intreg sau sa cumpar un obiect la pret initial, sa vizitez un loc sau sa merg la shopping in conditii decente, si sa am o oarecare certitudine ca obtin ceva de calitate. Insa, acum a fost diferit, de indata ce am aflat din aplicatia mea favorita “presaonline.com” ca plimbarile cu vaporasul sunt gratuite, in Herastrau, dupa ora 12, cu ocazia Zilei Marinei, am fost curioasa sa merg si eu sa vad cum e. Bine, mizam pe faptul ca toti bucurestenii sunt in vacanta, la mare sau la munte, iar eu voi fi sigurul locuitor ramas in oras si sigurul doritor de o croaziera pe lac. Si pana sa ajung la debarcader, am fost tentata sa cred ca mi-am imaginat corect, aleile parcului fiind pustii. Evident, de vreme ce toata lumea era la coada, nerabdatoare sa atinga mai repede puntea vaporasului.

Impresii personale de la fata locului:

– aglomeratie nesperat de mare, la rand, alaturi de mine, asteptau sa porneasca in marea aventura cupluri de indragostiti, adolescenti mistocari, doamne in varsta, familii cu copilasi.

– nu au lipsit din peisaj vociferarile, admonestarile, reprosurile. Atmosfera se incinsese zdravan, la propriu si la figurat.

-inainte de urcarea la bord, am asteptat vreo 3 vaporase. Pe unul l-am ratat “la mustata”, pentru ca pana sa ma dezmeticesc eu, nu mai ramasese niciun loc liber.

– cand a aparut la orizont vaporasul meu, m-am trezit si cu televiziunea pe cap. O cameramana firava, micuta si un reporter bine facut ne-au insotit pe toata durata calatoriei, luand interviuri in stanga si-n dreapta. Cred ca va amintiti de acest articol, ei bine, nu am scapat nici aici de inamicul public nr1.

– plimbarea propriu-zisa a durat 10-15 minute, cerul a fost laptos, total neindicat fotografiatului.

– nimic spectaculos in jur, cateva ambarcatiuni pe lac, barcute, hidrobiciclete, pescarusi, vegetatia specifica, higrofila, iar in zare se profilau doua-trei cladiri semete, printre care Sky Tower, 137 de metri, cea mai inalta din oras, precum si, inspirata din arhitectura sovietica, Casa Presei Libere.

– desi am urcat prima, avand posibilitatea sa-mi aleg orice loc imi poftea inimioara, dupa un timp am constatat ca daca ma asezam pe partea opusa (adica pe dreapta) eram mult mai castigata din punctul de vedere al farmecului si pitorescului peisajelor.

– o plimbare cu vaporasul costa doar 5 lei. A meritat sa ma inghesui cu alte mii de bucuresteni de Ziua Marinei pentru 10 minute pe lacul Herastrau?

Si acum mult asteptatele imagini:

Voi obisnuiti sa asteptati si sa profitati de reduceri, promotii, gratuitati sau preferati sa platiti pretul intreg, evitand astfel aglomeratia si “sansa” de a primi ceva inferior calitativ?