Colind blogosfera in lung si-n lat si, uneori, sunt surprinsa de ceea ce gasesc. Sunt uimita de diversitatea gusturilor, alegerilor, reactiilor. Am constatat de atatea ori ca oamenii cauta cu infrigurare, adora si lauda lucruri care pe mine ma lasa rece. Si mereu m-am intrebat, oare ce ne atrage cel mai mult, ceva (sau cineva) foarte diferit de noi sau ceva (sau cineva) care sa ne semene? Cum ne alegem blogurile pe care le citim, pe care comentam? Cautam bloguri identice cu ale noastre in ceea ce priveste continutul, felul de a gandi, de a pune problema, de a scrie sau bloguri complet diferite, bloguri care vin cu ceva inedit, propun teme pe care noi nu indraznim sa le abordam niciodata, subiecte pe care nu le stapanim foarte bine? Adica, daca eu am un blog culinar, nu intru decat pe bloguri care posteaza retete? Daca am un blog de moda, raman in perimetrul asta si ii citesc si comentez doar pe cei care scriu despre haine si eventual cosmetice? Daca am blog de fotografie, intru doar pe blogurile care posteaza la fel ca si mine doar fotografii? O personalitate predispusa spre melancolie, tristete, care are deseori momente de deprimare, ce face? Detesta orice blog cu texte optimiste? Sau incearca sa iasa din starea in care se afla si cauta un zambet, un mesaj de incurajare?

Se spune ca omul cat traieste invata, ca este obligat sa-si largeasca continuu orizontul cunoasterii, sa acumuleze tot mai multa informatie, sa fie deschis la nou, sa-si depaseasca conditia. Si cu toate acestea, aici, in blogosfera, in lumea ideilor si a cuvintelor, observ mai degraba ca respingem cu brutalitate tot ce este altfel (atat ca forma cat si ca fond), tot ce nu ne seamana, si ne extaziem cu mare usurinta in fata lucrurilor pe care le-am descoperit deja, pe care le intuim, pe care le facem si noi zi de zi sau cu care avem tangenta cat de cat. Se comenteaza strict pe baza de afinitati, pasiuni comune, prietenii, chiar si sex sau lungimea articolului(articolele de succes sunt cele scurte).

Voi cautati bloguri si personalitati asemanatoare cu alte voastre sau va intriga, va ademeneste tot ceea ce e altfel, nou, diferit? Si intrebarea e valabila si pentru celelalte domenii ale vietii noastre, nu doar pentru online.

Pentru mine bloggingul e pura pasiune, e relaxare si totodata distractie. E modalitatea mea de a ma juca. Iar blogosfera e terenul meu de joaca. Cand bucuria si entuziasmul vor disparea, imi voi lua jucariile si voi pleca. Mi-a placut mult primul an de blogging cand euforia mea atingea cote maxime. Cand totul era nou, cand inca ma chinuiau intrebari de genul: “oare ce mai pun azi pe blog?”. Cand incertitudinile si neprevazutul se iscau din te miri ce. Ma simt bine cu prietenii din online, dar nu pot spune ca suntem o adevarata familie, o comunitate stransa, puternica, indestructibila. Percep legaturile formate intre noi ca fiind fragile, superficiale. Pentru ca unii nu vor mai mult de atat, nu au niciun interes sa se implice pana la capat.

Azi cand am venit de la serviciu am intrat pe facebook si intamplator am vazut o declaratie pompoasa a unei tipe, cum ca blogosfera e una din cele mai frumoase comunitati din care face parte. Cum eram tare obosita nu am mers mai departe, nu am intrat pe link sa citesc tot interviul. Dar mi-au venit in minte urmatoarele intrebari:

1. Este blogosfera o frumoasa comunitate in care va simtiti ca in sanul unei familii mari si unite?

2. Ce va place mai mult, sa scrieti articole sau sa le cititi pe ale altora?

3. Cum veti proceda cand veti considera ca a venit momentul sa va incheiati activitatea pe propriul blog, il veti sterge sau il veti parola?

4. In opinia voastra, cine ar trebui sa-si deschida blog, oricine are chef sau doar cei talentati, cei care au ceva de transmis?

5. Sunteti cuprinsi de microbul facebook-ului? Sunteti dependeti de activitatea desfasurata acolo?