L-am descoperit pe blogul Andei și m-a captivat din prima clipă. Nu mai auzisem niciodată de el, de savurat vreodată nici nu se punea problema. Era colorat, aspectuos și părea ceva super delicios și sănătos. Iar numele lui suna exotic, dar tare simpatic: smoothie. Și m-am gândit pe loc că trebuie neapărat să-l încerc cu proxima ocazie.

Într-o zi de vară, pe când mă întorceam eu de la un examen, am zărit scris pe ușa unei cofetării numele lui. Șansa îmi surâdea, era momentul ideal pentru a vedea ce gust are băutura asta din fructe. Am intrat bucuroasă, am cerut un smoothie de căpșuni și banane și am urmărit cu mare atenție modul în care era preparat de vânzătoare. Și procesul părea super simplu, aveai nevoie de un blender, gheață, fructe și iaurt. Dacă-l voiai sănătos. Dacă însă îl doreai gustos, adăugai puțină frișcă și înghețată. Și atât de tare mi-a plăcut încât, mi-am mai făcut drum prin zonă doar ca să încerc și smoothie cu mango și ananas sau smoothie de ciocolată.

Se făcuse deja toamnă și gustul băuturii magice îmi stăruia în minte. Într-o după-amiază rece de noiembrie, cum veneam agale de la serviciu, am luat-o prin parc ca să-mi pun ordine în gânduri. Și atunci am luat decizia, fie ce-o fi, trebuie să am în casă un blender pentru a-mi prepara chiar eu, ori de câte ori am chef, un smoothie delicios. Am intrat pe net, am început să caut informații despre modelele de blendere, am cotrobăit prin magazine, m-am dat peste cap și până la urmă, după multe peripeții, mi-am cumpărat jucăria mult dorită. Entuziasmul meu nu avea margini. Atât de fericită și de mândră eram de achiziția mea încât intenționam s-o prezint lumii întregi, să o descriu și aici pe blog. I-am făcut mii de poze, am pus-o la treabă, am fotografiat și rezultatele obținute și până la urmă, după nici două luni, am abandonat-o în debara pe un raft.

De ce? Cum ajungi într-un timp record de la dragoste la indiferență? Fiind dezamăgit. Iată și câteva motive:

1. Smoothie-ul făcut de mine acasă, la blenderul meu relativ scump, nu era la fel de bun precum cel din oraș.

2. Ca să prepar un smoothie delicios aveam nevoie de destule ingrediente care costau, împreună, mai mult decât dacă l-aș fi cumpărat din oraș, gata făcut.

3. La început e fun. Cauți rețete, experimentezi. Până și spălatul componentelor sale pare o joacă. Apoi devine o rutină și, evident, începi să te plictisești. În plus nu toate combinațiile de fructe sunt comestibile.

4. Prepararea detoxului (smoothie-ul verde) pe care speram să-l beau zilnic, dimineața, în loc de micul dejun, devenise o corvoadă. Și nici prea iamicios nu putem spune că e. Bun, pentru o zi, două, e ok, apoi ți se…acreste. Și nici nu-mi oferea energia mult trâmbițată. Și nu știu cum sunteți voi, dar eu nu prea mă împac cu gustul puternic de țelină sau pătrunjel.

Dacă mi-am făcut în total 20 de smoothie-uri, de când l-am cumpărat și până în prezent, mare minune. Pur și simplu nu e ce mi-am imaginat, nu am chef de el, nu am nevoie de el. Bani aruncați pe fereastră, o investiție pe care o regret.

Din păcate nu a fost doar el, doar blenderul. Au mai fost și alte obiecte fără de care, inițial, nu-mi puteam imagina existența. Le consideram foarte utile, de nelipsit în casă.

De exemplu placa de păr. Mi-a intrat în cap ideea că o să mă ajute să-mi coafez părul care, după baie, îmi stă că o mătură. Mă rog, îmi stătea când eram blondă, acum e parcă mai docil.

Dar de îndată ce am cumpărat-o și am pus-o în funcțiune, am realizat cât de mult mă înșelasem. Părul meu nu se așeza în niciun fel (încăpățânat precum stăpâna) și în plus, aveam senzația că mi-l arde. Placa asta îmi agresează firul de păr! Și cum un păr deteriorat mă înspăimânta peste măsură, am renunțat la utilizarea ei.

Dar cea mai mare deziluzie am avut-o cu bicicleta mecanică. La ce să mai plătesc banii pe abonament la sală, ca să mă enervez în aglomerația aia? Nu mai bine îmi iau o bicicletă proprie și fac sport la mine acasă?

Nu! Nu e deloc mai bine. Pentru că la început poate te sui pe ea și dai din pedale pentru câteva minute pe zi, dar apoi te plictisești, ți se pare că e incomodă, că nu are niciun efect, că te chinui degeaba că tot n-ai consumat nicio calorie și n-ai slăbit niciun gram așa că o folosești pe post de cuier până când, într-o zi, o arunci la fier vechi.

Dezamăgire, care funcționează nu doar în cazul obiectelor, ci și în cazul oamenilor. Odată instalată, te lecuiește și de cea mai înfocată dragoste.

Puțină luciditate în luarea deciziilor, temperarea entuziasmului, punerea în balanță a tuturor aspectelor, pozitive și negative și învățatul din experiențele altora ne scutesc de multe decepții în viață.

Aveți și voi exemple de obiecte pe care le-ați achiziționat crezând că sunt a 8-a minune a lumii pentru ca apoi să nu le mai folosiți și să le abandonați rapid?