Iata ca a sosit timpul si pentru rubricuta noastra saptamanala, cea in care, de regula, va povestesc ce mai e nou in viata mea, ce am mai descoperit si ce mi-am mai cumparat.  De data asta voi incepe cu ce mi-a placut in mod deosebit si voi lasa pentru partea a doua a articolului acele lucruri sau intamplari care m-au deranjat sau m-au indispus. Asadar:

Like: 

Am suferit, am inghetat, am suspinat si am sperat. Ne-am luat la tranta cu gerul, viscolul si zapada. Si am invins. Oceanul alb e de acum istorie, primavara e doar la un ghiocel si un fir verde de iarba distanta. Azi a dat semne clare ca ii este dor de noi si ne-a trimis in dar un soare cald, stralucitor, un cer senin si multe grade in termometru. Vremea frumoasa m-a scos la pranz din barlog, primavara a dat navala in sufletul si pe strazile orasului meu.

Sunt unele seri cand oboseala ma rapune, dar tot nu ma indur sa ma culc. Tot as mai sta pe net… Pentru momente de genu’, exista si solutia salvatoare: imi iau laptopul si hop in pat, sub plapumioara. Numai ca acesta se incinge nepermis de tare, chiar din primele minute de la deschidere. Si am nevoie fie de o masuta, fie de un cooler. Azi mi-am achizitionat un astfel de ventilator si abia astept sa-l testez de indata ce termin de publicat articolul.

Dislike

Au inceput sa ma irite oamenii cu toane. Azi sunt zambitori si afectuosi, maine nu te mai baga in seama. Azi te asigura de toata prietenia si suportul lor, a doua zi se fac ca ploua, nici nu mai existi pentru ei. Dupa o perioda, se intorc spasiti si te intreaba ce s-a intamplat, daca cumva te-ai suparat, daca totul e ok. De ce ar trebui eu sa am ingaduinta fata de ei, de ce trebuie sa le suport eu iesirile in decor, perioadele de ratacire? Vin mereu cu replica celebra: “stii, asa sunt eu, dar am suflet bun si tin la tine” si de fiecare data ii ierti. Dar te mai si saturi… 

Am afirmat de atatea ori ca detest minciuna. Dar, se intampla ca oamenii sa mai aiba si secrete, lucruri pe care nu vor cu niciun pret sa le divulge. Si, de obicei, au motivele lor foarte intemeiate pentru care fac asta. Insa, se trezesc unii ca insista sa le spui exact acel lucru pe care tu vrei sa-l tii doar pentru tine. Vad bine ca tu nu esti dispus la dezvaluri si, cu toate astea, nu se dau batuti. Deh, curiosii sunt consecventi, iar misterul ii intriga si le aprinde imaginatia. Uneori, au impresia ca au tot dreptul din lume sa afle acel lucru. Ei bine, intrebarea mea este, ce faci in acest caz? Te faci ca ploua in continuare sau ii minti, inventezi ceva sa scapi de gura lor? E condamnabila o astfel de minciuna?

N-am mai evadat demult din cartierul meu gri. Indiferent de starea de spirit, cufundata in ganduri ori cu mintea ravasita, usor rupta de realitate sau, dimpotriva, extrem de atenta la tot ce se intampla langa mine, n-am cum sa nu observ peisajul deprimant din jur. Blocurile cenusii, increngatura de cabluri de deasupra capului ce ma impiedica sa vad cerul senin, gunoaiele de pe trotuare, cersetorii, cainii comunitari, mizeria, saracia, claxoanele, alarmele, aglomeratia, lumea pestrita, toate sunt prea evidente ca sa le ignor. Un prieten a exclamat uimit cand a vazut zona unde locuiesc, “dar chiar ca e urat, acum inteleg mai bine de ce vorbesti tu toata ziua de insule exotice si orase medievale!”

Nimic nu-mi gadila simtul esteticului, nici armonia, nici gratia sau echilibrul, nevoia mea de frumos e aproape imposibil de satisfacut. Primul pas spre nefericire e deja facut. Dar pe langa frumusetea exterioara, o apreciez la fel de mult si pe cea interioara.

Ma fascineaza, ma intriga, trezeste in mine emotii si perceptii unice. Sufletul meu are mare nevoie de el pentru a se putea dezvolta. Cred ca o doza de mister nu trebuie sa lipseasca din viata nimanui pentru ca el o face mai captivanta, cu adevarat interesanta. Imi place sa investighez eu, sa cercetez, sa descopar profunzimi si adevaruri si, trebuie sa recunosc ca satisfactia e uriasa atunci cand izbutesc prin forte proprii sa elucidez enigme ce par de nepatruns. Imi plac subtilitatile si prefer sa citesc printre randuri decat sa obtin totul de-a gata, fara niciun efort, sa mi se serveasca raspunsul pe tava. De aceea nu pun etichete si nu-mi plac sfaturile si povestirile moralizatoare.

Dincolo de nevoia de frumos si cea de mister, mereu mai apriga si mai vie este nevoia de corectitudine. Spiritul justitiar ma anima in permanenta, nu suport nedreptatea, rautatile gratuite, minciuna si lasitatea. A gresi e omeneste, si mereu m-am intrebat, oare de ce este atat de greu sa ne recunoastem micile scapari? De ce ne lipseste curajul?

In momentul de fata, care sunt cele mai stringente nevoi ale voastre (le excludem pe cele fiziologice, de siguranta si protectie)?

1. Nevoia de integrare sociala (nevoi sociale, apartenenta si dragoste, acceptare, comunicare)

2. Nevoia de apreciere si stima (nevoia de a te realiza, de a castiga aprobarea si aprecierea celorlalti)

3. Nevoia de actualizare (autorealizare, valorificarea propriului potential)

4. Nevoia de stimulare senzoriala (varietate, distractie, joc, relaxare)

5. Nevoia de cunoastere (nevoia de a sti, dorinta de a intelege, de a studia, de a explora)

6. Nevoia de afirmare sociala (ambitia, dorinta de a depasi propriile limite, de a concura impotriva altora, de a-i conduce pe altii)

7. Nevoi estetice (nevoia de frumos, de ordine, simetrie).