Ce este “normalitatea”? Ce înseamnă “a fi normal”? Auzim zilnic formulări precum “Este normal”; “Nu este normal”; “Nu mi se pare normal”, etc. Cine stabileşte ce este “normal” şi care sunt criteriile care definesc această “normalitate”? Desigur, o primă analiză ne-ar direcţiona atenţia către societatea din care facem parte. România este o ţară preponderent creştin – ortodoxă şi europeană; astfel, împărtăşim valorile creştine şi europene, ne raportăm la ceea ce reprezintă acestea. Sunt convins că pot fi identificate diferenţe de interpretare a normalităţii şi în interiorul civilizaţiei europene; de pildă, regulile britanice de circulaţie rutieră nu se regăsesc şi pe continent.

În opinia mea, clivajele majore apar la nivelul marilor civilizaţii. De pildă, civilizaţia musulmană. După cum ştiţi, femeia musulmană este discriminată în mod flagrant, având un statut inferior bărbatului.. De asemenea, în lumea musulmană, poligamia este permisă; pentru un bărbat, numărul de soţii este un indicator al poziţiei sociale, cu cât are mai multe consoarte, cu atât este mai bine văzut în societate. Occidentalilor nu li se pare normală această stare de fapt, pe când musulmanilor, da.

Civilizaţia africană, complexă, enigmatică şi fascinantă, propune alte ipostaze ale normalităţii. Canibalismul continuă să fie, chiar şi în prezent, o practică des întâlnită în interiorul unor triburi izolate de pe continentul negru. Vracii, şamanii şi bătrânii satului sunt respectaţi şi temuţi mai mult decât medicii sau poliţiştii. Din nou, ne confruntăm cu situaţii care, pentru omul alb, sunt de neconceput.

Sunt foarte multe astfel de exemple, nu intenţionez să realizez un demers analitic exaustiv asupra diferenţelor de percepţie dintre popoare. Mi-a spus cineva că normalitatea este relativă. Subscriu şi mă întreb dacă, nu cumva, normalitatea constituie, încă, o barieră în calea apropierii accentuate între popoare, civilizaţii, culturi. Omenirea se mândreşte cu progresul; toate domeniile au fost marcate de inovaţii care, acum câteva zeci de ani, erau de neînchipuit. Avem sateliţi pe orbită, dar nu reuşim – sau nu dorim – să limităm paupertatea şi să eradicăm virusuri precum Ebola sau HIV.

Normalitatea ne indică apartenenţa la un anumit set de valori, proprii unei naţiuni, unei civilizaţii. Cu toate acestea, rămâne o întrebare dificilă, ce facem atunci când ceea ce noi considerăm normal contravine percepţiei altora? Cum procedăm? Când trebuie să dăm dovadă de empatie, de flexibilitate, şi când trebuie să tragem linie, să spunem STOP şi să nu acceptăm ceea ce alţii invocă “în numele tradiţiei, a ceea ce pentru noi este normal”?

Ce este normal, ce este anormal? Avem dreptul, este corect să caracterizăm indivizi sau civilizaţii în funcţie de ceea ce apreciem noi ca fiind normal?

sursa poza: aici