Azi a fost o zi perfectă pentru o plimbare în parc sau pentru fotografiat. Crivățul a încetat, surprinzător, din șuieratul său amenințător, iar gerul aproape că nici nu se mai simțea. Zăpada pufoasă te îmbia parcă s-o atingi, să-i admiri puritatea și să te lași cuprins de magia ei. Și asta am făcut și eu, m-am îmbrăcat adecvat și am pornit, înotând în oceanul alb, spre cel mai apropiat parc de casă.

Totul în jur era înveșmântat în omătul sidefiu strălucitor

chiar și mâna mea
Nu am găsit cine știe ce peisaje hibernale mirifice, în schimb mi-a atras atenția bucuria princhindeilor ieșiți la săniuș. Aș fi stat întreaga zi să-i fotografiez, să surprind euforia momentului în care coborau în viteză maximă pe derdeluș. Se tăvăleau în zăpada, chiuiau, cădeau, dar de nimic nu le păsa și toată lumea a lor părea. Vă aduceți aminte sentimentul?

Un anotimp al purității, simplității și drăgălășeniei

Cu acest prilej am realizat cât de mult îmi doresc și câtă nevoie am de un teleobiectiv pentru wildlife. Cred că asta m-ar face nespus de fericită, să fotografiez momente de bucurie, inocență și puritate, momente unice, surprizătoare.