Ne gasim in perioada dintre Craciun si Revelion, doua momente unice in an, poate cele mai indragite si mai asteptate, doua evenimente cu semnificatii pe cat de profunde, pe atat de diferite. Daca in perioada  Craciunului ne  orientam catre lumina din interior, pentru a ne redescoperi pe noi insine,  cautand  sa  ne focalizam atentia asupra acelor aspecte ale noastre pe care le constientizam mai putin, altfel spus, in timp ce sarbatoarea Nasterii Mantuitorului indeamna la introspectie si armonie,  Anul Nou este un moment marcat de veselie, optimism, dorinte si spectacol. Acesta ramane in esenta o sarbatoare a trecerii, in timpul careia constiinta umana inregistreaza la unison credinta si speranta ca viitorul va aduce cu sine ceva mai bun, mai imbelsugat,  mai frumos, eminamente pozitiv.

Dincolo de simboluri si semnificatii, sfarsitul de an presupune si realizarea de clasamente de tot felul. Voi incerca si eu un astfel de top, de data asta cu melodiile de Craciun si Anul Nou cele mai dragi sufletului meu.

Locul 5 : Silent Night, Holy Night

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=p09woi5xoQo&feature=fvw]

Locul 4: Jingle bell rock

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=StudyXTaQgY]

Locul 3: Last Christmas

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=E8gmARGvPlI]

Locul 2: Let it Snow!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=mN7LW0Y00kE]

Locul 1: Happy New Year

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=CCgaeJfzQrg&feature=related]

Si pentru ca nu o pot incadra in niciun clasament, pentru ca mai presus de o simpla melodie e si marea dorinta a sufletului meu, imi descrie perfect sentimentele si sperantele,  am lasat special pentru sfarsit cel mai frumos cantec de Craciun compus vreodata:

All I want for Christmas is YOU

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=w0m8b3A-5f4]

Iar la final, un mesaj pentru voi toti:

A very merry Christmas

and a Happy New Year

let’s hope it’s a good one

without any fear!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=KYhaZ2pV0CQ]

Care este melodia de sarbatori cea mai draga voua?

E atat de aproape de noi incat ii simtim lumina sfanta. Mai sunt cateva ore si caldura sa va cobori in inimi inghetate de gerul iernii si apasate de suferinte si tristeti, va picura stropi de speranta in suflete amortite de atata asteptare a unui cer mai senin, iar iubirea lui divina, ca o ninsoare naiva, va aduce cu ea bucuria Nasterii Mantuitorului.

Am petrecut alaturi de voi toti clipe de vis  dintr-un an minunat, cu adevarat unic, asa cum nu mi-as fi imaginat niciodata ca va putea exista,

totul a fost nou, emotionat si nespus de placut, nu-mi ramane decat sa va doresc  sa fiti binecuvantati de BUCURIA  Craciunului, nimeni alta decat  SPERANTA, sa purtati vesnic INIMA  Craciunui adica  DRAGOSTEA si sa va insoteasca etern SPIRITUL Craciunului : PACEA.

Craciun Fericit tuturor!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=p09woi5xoQo&feature=fvsr]

SUNT UN PACATOS, PARINTE !!!

I. Minulescu

La parintele Vintila
Vine-Arvinte, cam sfios
Si se roaga: – Fie-ti mila
De un suflet pacatos!

Chiar in saptamina mare
Cind tot omul e smerit
Si posteste cu-ndurare,
Uite, am pacatuit !

-Ai furat ? intreaba popa
-Nu, prea sfinte! Fara vrere
M-am dat raului si hopa
In gradina c’o muiere !

-Vai de mine, vai de mine…
Greu pacat ai savirsit…
Insa daca-mi spui cu cine,
Poate vei fi mantuit.

-Nu pot, a raspuns Arvinte
Sa-mi fac chinul si mai greu.
Nu pot s-o divulg Parinte
Ca ma bate Dumnezeu!

…….Era’nalta si frumoasa,
Parul blond si ochi de jar,
Gura dulce,voluptoasa,
Dintii de margaritar…

-Nu cumva ai fost cu Tantzi
Din Smirdan, de peste drum ?
-Nu pot s-o divulg, ca Domnul
Ma trazneste chiar acum !

……Si-avea flori la cingatoare,
Trup de crin imbobocit,
Mijlocel de fata mare,
Numai buna de iubit…

-Poate-ai fost cu Mitza Creatza
Cea usoara ca un fulg ?
-Cere-mi tot, ba chiar si viata,
Insa nu pot s-o divulg !

…….Durdulie, ‘mbujorata,
Numai cintec, numai joc,
Cind te-a strins in brate-odata,
Ai simtit in vine foc !

-Mai Arvinte-ai fost cu Leana
Care sade pe Neptun ?
-Oh! Degeaba-mi zgindari rana,
Fiindca tot nu pot sa spun !

..O comoara tainuita,
Fruct in dragoste scaldat,
Toata plina de ispita,
Toata plina de pacat!

– Bine, du-te ,mediteaza,
Si vii miine mai dispus,
Domnul sa te aibe-n paza!
-Sarut dreapta ! Si s-a dus.

Ajungind in colt, ca vintu’
S-a-ntilnit cu Calistrat
Care ntreaba: -Ei, Prea Sfintul
De pacat te-a dezlegat ?

-Inca nu ! raspunse Arvinte
Foarte vesel si vioi,
Dar aflai de la Parinte
Inca trei adrese noi !

Pentru mine, ca de altfel pentru toti crestin ortodocsii, postul nu are doar un aspect material, ci si unul spiritual, pentru ca postul nu inseamna doar abtinerea de la a manca anumite produse(carne, branza , oua), ci reprezinta o hrana a sufletului, prin rugaciune, prin retinerea de la ganduri, fapte rele, de la relatii conjugale si, in final, prin cainta si spovedanie. Insa aceasta ultima perioada din an a fost extrem de tumultoasa, cu multe evenimente si cu mii de ganduri, cu stari diferite, cu incercarea mea aproape disperata de a uita si ierta anumite fapte, esuata din pacate, astfel ca respectarea cu strictete a tuturor cerintelor sale imi era imposibila. Stiu, parea ocazia ideala pentru o curatenie generala a sufletului meu chinuit, o eliberare din chingile nemiloase ale trecutui, doar ca tot ce obtineam cand imi propuneam sa fiu mai buna si mai iertatoare, era sa ma trezesc cu…efectul contrar.
Totusi, din punct de vedere medical, trebuie sa recunoastem ca postul reprezinta o buna cura de detoxifiere a intregului organism, pentru ca in aceasta perioada se pot consuma multe fructe si legume crude. Iar daca spiritul mai trebuie sa astepte pana la mult visata vindecare, macar trupul sa fie putin ajutat. Asa ca, pe ultima suta de metri, am incercat sa nu mananc “de dulce”.

Ce reprezinta pentru voi Postul Craciunului? Obisnuiti sa-l respectati?

O lumina diafana  inunda incaperea. Ca prin vis aud vocea ta soptindu-mi ceva, o ignor si incerc sa adorm la loc. Nu reusesc insa, raze vioaie de soare ma alinta delicat pe obraz, sperand sa ma trezeasca, sa le vad si sa le culeg pe fiecare in parte si sa ma bucur de ele ca de un cadou nesperat. Ce nazdravane sunt astea mici, imi spun si deschid ochii mari, negri, cautandu-te cu privirea, incercand sa imi amintesc ce imi comunicasei putin mai devreme. In linistea adanca ce se instalase de ceva timp in camera incetinesc respiratia, imi aud gandurile navalind nebuneste, incerc sa le alung, ma ridic brusc din pat si ma indrept spre fereastra imensa prin care admir in fiecare dimineata Manhattanul.

Imi lipesc fruntea de geam, privesc staruitor cum Statuia Libertatii ma saluta discret, oare despre ce surpriza vorbeai? Ah!, daca as putea sa-mi amintesc, ma framant in zadar, regret acum ca nu am fost suficient de atenta. Ca de obicei, curioasa si nerabdatoare, plina de iluzii si sperante…  Deodata simt un miros ademenitor, atat de familiar, venind dinspre  living. Ma ispiteste iar la visare, reusesc sa ma relaxez, ma asez pe micuta canapea alba si gandul imi fuge departe, tocmai in mijlocul oceanului Pacific.

Oare unde o sa ma duci de Craciun? Recunosc ca nu mi-ar displacea o insula exotica, Bora-Bora, Tahiti sau poate Hawaii. Si deja parca simt nisipul fierbinte sub talpi, racoarea valurilor turcoaz si deliciul cocktailurilor tropicale.

Este primul nostru Craciun impreuna, as vrea sa fie special,  sa devina o amintire de neuitat, dar  daca intentionezi sa pastrezi excursia in paradis pentru luna de miere?, ma intreb incurcata. Mi-ai promis ca nu ma vei dezamagi niciodata, iar eu te-am crezut. Dragostea ce ne uneste imi da aceasta certitudine. Arome imbietoare de cafea fierbinte imi distrag atentia tot mai insistent.  De data asta sunt hotarata sa le infrunt si parasesc in graba dormitorul.

Nu esti pe nicaieri. Doar buna mea prietena, cafeaua, imi zambeste fericita cand ma vede si ma indeamna sa-i testez gustul divin. N-o pot refuza… O savurez picatura cu picatura si abia acum ma trezesc cu adevarat. In sfarsit te-ai intors!, exclam fericita cand te vad intrand in apartament, iar tu ma iei de mana si ma conduci spre un loc tainic, doar de tine stiut. Inimia imi bate puternic, deschizi o usa si ma inviti sa pasesc fara teama.

Si asta nu e tot, imi zici, vazand uimirea de pe chipul meu. Maine dimineata plecam in Elvetia, vom petrece Craciunul in statiunea ta favorita din Alpi.

Dar inainte de a ne pregati bagajele, am o ultima rugaminte, imi soptesti: dance me to the end of love.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=2zjLBWnZGTU&feature=player_embedded]

Care este visul vostru de Craciun? :)

Desigur. Stim cu totii ca o icoana trebuie privita cu piosenie si ca, in principiu, ne ajuta in actul rugaciunii, atunci când incercam sa fim in contact cu divinitatea intr-o forma mai profunda. Pentru multi dintre noi e suficient. Si chiar e suficient. Dar putem sa mergem mai departe si sa intelegem ca anumite icoane reprezinta chiar intreaga religie, in rezumat.

Simbolistica icoanelor importante este explicata (intr-un mod extrem de interesant si profesionist as zice) pe multe site-uri. Aici nu o sa facem decât o prezentare foarte scurta.

Luam ca exemplu o icoana crestina ortodoxa care reprezinta Nasterea Domnului.

E o icoana foarte frumoasa, de la Muntele Athos! Ce vedem in ea?

Sa observam mai intâi ca exista 3 planuri. Planul de sus, care reprezinta Divinitatea, planul de mijloc si planul de jos, cel pamântesc. Pruncul si Fecioara se afla in planul de mijloc.

Pare ca un Soare albastru trimite o raza catre o stea aflata intr-o pestera. Din nefericire aici nu se vede foarte bine (chestie de pixeli, in sfârsit…), dar raza e formata din 3 segmente subtiri, simbolizând Trinitatea. Albastrul nu e orice fel de albastru, ci albastrul Noptii Divine, noaptea in care s-a nascut Mântuitorul.

Steaua se afla in pestera. Steaua e cea care semnalizeaza celor 3 magi (Gaspar, Melhior si Baltazar) drumul catre locul nasterii si se afla in pestera ca un semn pentru ceea ce ii este destinat Mântuitorului. Pentru ca in pesteri isi puneau evreii mortii. De fapt Mântuitorul este reprezentat inca de la nastere intr-un sicriu (nu, nu e leagan) si infasurat intr-un giulgiu (nu, nu sunt scutece).

Fecioara este invesmântata intr-o mantie rosie (purpura regala a imparatilor bizantini), iar pe dedesubt are o mantie albastra (natura pamânteasca). Isi intoarce fata de la Mântuitor….

In stânga sus avem clasele de ingeri (serafimii si heruvimii), iar in dreapta ii avem pe cei trei magi care se ghideaza dupa raza (ei urca, semn al implinirii spirituale in urma calatoriei divine).

Ar mai fi boul si magarul. De ce aceste animale si nu altele? Raspunsul il aflam in Isaia 1:3:

“Boul isi cunoaste stapanul si magarul ieslea Domnului sau, dar Israel nu ma cunoaste; poporul meu nu ma pricepe“.

In planul uman, stânga jos, il vedem pe Iosif pus pe gânduri si ascultând spusele unui barbat cu un toiag. Iosif este ingândurat pentru ca nu intelege cum de o Fecioara poate sa nasca. Iar cel care il ‘sfatuieste’, sporindu-i indoiala, este Diavolul. Ciudat este toiagul, semnul intelepciunii (seamana un pic, zic eu, cu infatisarea Nebunului din Tarot – dar despre asta, altadata).

Diavolul a fost mereu persuasiv. N-a intervenit in mod brutal decât la porunca divina. In rest a incercat mereu sa convinga, sa amageasca, prin vorbe mestesugite.

Foarte interesanta este si scena din dreapta jos. Stiti ce reprezinta?

Ah, Sabado Domingo! “We celebrate the night and sail away”. La urma urmei…de ce nu?

Desigur, o sa ma intrebati ce legatura are clipul cu tema. Pai…are! Craciunul il sarbatorim in acest an sâmbata si duminica. Sabado Domingo sa fie!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Xk90p-33Esg]

Am fost mereu o infocata sustinatoare a moderatie in orice domeniu al vietii. Cu exceptia celui afectiv, evident. Consider ca primita si oferita, indiferent de cantitate, dragostea nu dauneaza, dimpotriva, vindeca, calmeaza, innobileaza. Mai bine in exces decat deloc. Am incheiat paranteza. Astfel ca am cautat modalitatea prin care  trebuie folosite cele sase gusturi fundamentale pentru a reda echilibrul organismului.

Se spune ca cel mai hranitor este gustul dulce. Atunci cand ne  simtim slabiti,  devitalizati sau dupa ce am pierdut in greutate, e bine sa consumam alimente dulci: cereale, lapte, miere, fructe bine coapte sau uscate.  Este indicat in orice anotimp daca provine din alimente naturale, in cantitati moderate si combinat cu celelalte gusturi. Excesul de dulce determina cresterea in greutate, provoaca somnolenta, apatie, respiratie ingreunata, tuse, diabet.

In doze mici, gustul sarat are efect digestiv, in doze medii, este purgativ, iar in doze mari este vomitiv. Alimentele sarate sunt sarea, branza sarata, laptele de capra, maslinele, rosiile. Plante medicinale sarate sunt galbenelele, maghiranul, scaiul vanat, sanzienele, valeriana. Excesul de sarat ne face sa suferim de sete, scade vitalitatea si duce la pierderea dintilor. De asemenea, determina albirea si caderea parului, dar si zbarcirea pielii.

Alimentele cu gust acru au proprietati energizante si racoritoare. Cele mai comune sunt fructele (lamai, grepfruit, zmeura, visine), vinul, otetul din mere. Excesul de acru  poate da o senzatie de arsura pe gat, in piept si in inima.

Gustul amar are un puternic efect detoxifiant, reduce febra, alina mancarimea pielii si usuca transpiratia.  El se regaseste in anghinare, salata verde, castraveti, cacao, papadie, dar si in plantele medicinale precum lemnul domnului, brusturele, pelinul, talpa gastei, aloe, cicoarea, musetelul sau echinaceea.  Excesul de amar insa da senzatia de oboseala si slabiciune.

Gustul picant e apreciat ca stimulent digestiv si actioneaza ca un antibiotic natural. Ceapa, usturoiul, hreanul, varza, telina, conopida, vinetele, ardeiul iute, ridichile sunt cele mai consumate alimente picante. Gustul picant e indicat iarna pentru ca e incalzitor. Folosit in exces , cauzeaza o senzatie de arsura in gat si corp, de sete si de ameteala.

Recomandate pentru efectul lor antiperspirant si antiinflamator, alimentele cu gust astringent sunt gutuile, spanacul, leguminoasele, urzicile, stevia, bananele verzi, rodiile, nucile, fructele insuficient coapte. Gustul astringent este indicat in curele de slabire. Excesul de gust astringent poate sta la originea unor afectiuni precum paralizia unei parti a corpului, balonarea abdomenului sau durerile cardiace.

Dintre cele sase gusturi il prefer pe cel sarat(moderat). Imi plac branzeturile si rosiile. :) De la cel picant aleg vinetele, ridichiile si conopida, iar de la cel amar salata verde si castravetii. De la cel astringent imi fac cu ochiul stevia, urzicile si spanacul, iar de la cel acru aleg visinile.

Si pentru ca tot se apropie Craciunul si Revelionul, ma tot gandesc pentru ce desert sa optez. Ceva gustos si nu prea dulce, ceva ce sa contina si putina cacao. Am gasit! O sa-mi cumpar un cozonac fin, aromat si foarte pufos. Dar nu Panettone, ca nu-mi place.

Care este gustul vostru preferat?

Motto:    Desi nimeni nu munceste, planul se indeplineste.

Desi planul se indeplineste, nimic nu se gaseste.

Desi nimic nu se gaseste, toata lumea se descurca.

Desi toata lumea se descurca, toata lumea injura.

Desi toata lumea injura, toata lumea aplauda.

S-au scris probabil mii de carti despre ce a fost comunismul in general, nu pot veni cu nimic nou. Dar din punctul meu de vedere asta a insemnat: o societate a paradoxurilor. Desigur, am trait doar partea de putrefactie a erei socialiste. Nu mi s-a intâmplat nimic cu adevarat notabil, asa cum i s-a intâmplat lui Teofil, un  unchi de-al meu, preot greco-catolic, care a murit in puscarie pentru ca a refuzat sa treaca la ortodocsi. Nu. Mie comunismul mi-a interzis sa ma simt liber. L-am admirat in intreaga splendoare mai degraba din pozitia de spectator frustrat.

Problema cu libertatea este ca o constientizezi abia atunci când n-o ai. Simti ca ti s-a furat ceva ce e al tau, ceva concret, ca a intrat un hot in casa si ti-a luat mileurile si pestele de sticla de pe televizor. Sau poate ca ti-a luat toata casa!

O societate in care mai toata lumea spunea bancuri politice, dar in sedintele de partid toata lumea devenea brusc serioasa si cei care, cu câteva minute mai inainte, ma intrebau “il stii p-ala cu Bula la coada?”, inaltau in slavi realizarile regimului. Mârâitul in surdina era acceptat tacit. Atâta timp cât doar sopteai si nu urlai in gura mare era in regula.

Sexul era tabu. Nu invatai aproape nimic la scoala despre acest subiect, nu se scria pe nicaieri (doar atunci când era luat in derâdere capitalismul), mijloace contraceptive nu se gaseau si ‘indicatia’ regimului era “sex doar dupa casatorie”. De avort – nici vorba, oricum lui Ceausescu i se parea ca e prea mare pentru un popor atât de putin numeros. Femeile erau umilite, obligate la controale ginecologice permanente, desi fara niciun fel de relevanta, pentru ca am cunoscut tipe care nu erau in mod sigur virgine si care obtinusera de la medic certificat cum ca erau virgine. O minciuna despre care stia toata lumea. Inclusiv parintii fetelor.

O societate in care religia adevarata era doar tolerata, desi comunismul era o religie in sine.

O societate in care televizorul functiona doua ore pe zi. Sâmbata si duminica insa uneori erau filme. Filme din tarile socialiste, sau filme americane foarte proaste, din care ‘se taia’ orice urma de violenta si orice urma de goliciune trupeasca (la cinematografe insa rulau si filme bune, dar nu se scria pe nicaieri, anunturile, atunci când existau anunturi in presa, erau de genul “La Scala ruleaza filme din colectia Mari Regizori”, trebuia sa te duci pâna acolo ca sa vezi despre ce e vorba).

Cu o singura exceptie. De Pasti, in seara de sâmbata,  intotdeauna era un film american foarte bun. Poate-poate vor sta românii in case.

Nu. Românii se duceau la biserica, aprindeau lumânari si ascultau popii cum vorbesc despre Isus si, imediat dupa aia, despre ce scrisori de lauda i-a mai scris Nefericrea-sa Patriarhul lui Ceausescu. Era semnalul de plecare. Brusc zecile de mii de oameni se risipeau.

O societate in care, oficial, sarbatorile religioase erau interzise, dar cum-necum sistemul nu se opunea. Vacanta de primavara intotdeauna pica exact in Saptamâna Mare, plus o saptamâna dupa. Când Craciunul se apropia, colegii mei de pe santier, moldoveni sau olteni, erau amenintati ca nu cumva sa plece acasa, ca au de lucru si risca sanctiuni grave. Aiureli, de pe 6-7 decembrie nu-i mai vedea nimeni pâna dupa Sfântul Ion si nu li se intâmpla niciodata nimic.

O societate in care era coada la orice. Regimul iti cerea sa fii mereu proaspat barbierit, dar nu se mai gaseau nici macar lame de barbierit. Si nici crema de barbierit. Era coada la pâine, vata, spirt medicinal. Sapunurile locale aveau un miros infect iar straine nu se gaseau. Disparuse la un moment dat si detergentul! Era coada inclusiv la ratiile alea amarâte de zahar si ulei (curios este ca, asa rationalizat cum era, pentru familia mea cel putin, zaharul era ultrasuficient). Cu toate astea, regimul avea grija ca, macar de sarbatorile religioase astrale sa fie cât mai multe alimente. Cu cozi, cu nervi, dar erau. N-am trait niciun Pasti fara oua vopsite, pentru ca pietele gemeau de oua inainte de Inviere (e vorba de varianta ortodoxa; catolicii se descurcau cum puteau) si n-am trait niciun Craciun fara brad. Portocale sau banane apucam rareori, aglomeratiile inumane ma faceau sa renunt.

O societate in care ministrul secretar de stat de la Sanatate, Oproiu, a fost dat afara pentru ca a zis intr-o sedinta ca mor copiii in spitale din cauza frigului.

O societate in care numai Ceausescu avea voie sa dea interviuri reporterilor straini.

In sferele mai inalte ale PCR se discuta aproape fatis despre subiecte care, in mod oficial, erau catalogate drept pseudo-stiinta si condamnate. Apareau carti cu circuit inchis (deci nu existau in librarii sau biblioteci, ci doar in anumite straturi ale partidului) unde se vorbea (la modul general) de bioritmuri, zodii, telepatii, modul in care comunica plantele intre ele, sociologie. Pentru ca e bine de stiut, sociologia fusese interzisa. Nu oficial, dar disparuse pur si simplu. Fusese inlocuita cu socialismul stiintific!

O societate in care iti veneau din afara stiri ciudate. Din ‘lagarul capitalist’ aflai numai lucruri rele: incendii, avalanse, cutremure, inundatii, terorism, recesiune, somaj, criminalitate, pornografie (fara poze; doar cuvinte care descriau nenorocirile capitalismului). In ‘raiul socialist’ insa erau toate cum trebuie: stiri din industrie benefice, stiri din agricultura graitoare, dans si voie buna, totul mergea ca uns. Din când in când aparea si câte o stire care arata defectele, dar care erau intotdeauna ale unui om rau, un ‘gestionar’ furacios, o exceptie, niciodata nu erau defecte de sistem. O societate in care “Pentru patrie”, revista Ministerului de Interne, era cumparata pe sub mâna, iar de multe ori se intâmpla sa n-o primesti nici daca erai abonat!

In revista ‘Saptamâna”, Eugen Barbu si argatul sau, Corneliu Vadim Tudor, ‘traduceau’ pe intelesul activistilor ce trecuse de cenzura din cartile unor scriitori ‘fitilisti’. Asa au fost ‘dati in gât’ autori precum Octavian Paler sau Ana Blandiana.

Rând pe rând au inceput sa dispara ziaristii mai curajosi si au ramas doar lingaii. Lui Stefan Zidarita i-au suspendat rubrica “Faptul divers” din “Scânteia”, lui Horia Tabacu i-au taiat observatiile si anchetele din “Informatia”. Mai ramasesera doar “Viata studenteasca” (lasata si ea fara ‘cojones’ la un moment dat) si  “Flacara” lui Adrian Paunescu. E bine sa se stie ca, in epoca, amenintarea unor functionari ai statului cu reclamatii la “Flacara” avea efecte benefice. Acolo erau ziaristi care copiasera partial tupeul sefului si aveau energia sa se ia de gât cu aproape oricine (din esaloanele 3-4, fireste), precum Cornel Nistorescu. Asa se face ca, in afara articolelor obligatorii laudative, apareau si articole destul de indraznete pentru standardele de atunci. Pâna prin 1985, când si “Flacara” a devenit o nulitate. Din nefericire a trebuit sa arunc din ce in ce mai mult din colectia mea de ziare vechi, ocupa loc, n-am ramas decât cu câteva pagini din “Flacara”, tinute mai cu seama pentru a-mi obloji dorul de cenaclu.

1 Decembrie? Anul Nou? 24 Ianuarie? 1 Mai? 23 August? TOATE se reduceau la adularea lui Ceausescu, in toate momentele istorice era zugravita personalitatea lui mareata. Cu ajutorul unor ciraci mistificatori si lingai, precum vesnic senilul Sergiu Nicolaescu, se transforma o eroare de vorbire (Ceausescu, vrând sa vorbeasca de unul dintre voievozi, nu se stie despre care, l-a confundat pe Stefan cel Mare cu Mircea cel Batrân si a iesit “Mircea cel Mare”) in adevar istoric absolut. Daca a zis-o Ceausescu, asa trebuie sa fie! Asa a aparut si filmul “Mircea cel Mare”, plus o puzderie de istorici pupincuristi care au inceput ei sa demonstreze ca lu Mircea i se spunea din mosi-stramosi “cel Mare”.

Si acum? Nu degeaba am scris acest articol in aceste zile. Se intâmpla un an de când contracandidatul lui Basescu a pierdut alegerile.

E bine de stiut ca PSD este construit pe structura mortificata a PCR, ca nu s-a dezis niciodata de comunism cu toate nenorocirile sale si ca are la baza pe unul din cei mai mari criminali in viata din istoria României. In acest partid consta ‘speranta’ tarii. E adevarat ca, poate, oamenii se schimba, dar bolile ‘genetice’ ramân si nu stii niciodata când o gena recesiva va ajunge sa se manifeste in toata maretia ei!

Ia uitati aici planurile de viitor ale ‘sperantei’: “Sistemul lor de furt a functionat mai bine”. Asta asa, ca sa priceapa toata lumea ca nu despre competente pozitive e vorba, ci de cine fura mai profesionist. Asta e obsesia PSD, ca a trecut pe locul doi pâna si la furat.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Tz-jgVjSH5U]

Si da!, intrebarea face cinste ziaristei (din nefericire nu stiu despre cine e vorba), pentru ca a ‘tradus’ pe intelesul tuturor tâmpeniile pe care micul prostanac le-ar fi vrut doar ca scuza puerila asa, ca sa ‘demonstreze’ ca intotdeauna altii sunt vinovati pentru infrângerile proprii. Ca la noi merge cu astfel de ‘explicatii’!

Cine nu invata din greselile istoriei va fi nevoit sa le repete.

Emotia primului fulg de nea asezat sfios pe pamantul sterp, pe ramura unui copac batran si desfrunzit sau in palma fierbinte de copil. In timp ce isi asteapta nerabdator fratiorii jucausi, prinsi in hora magica a celei dintai  ninsori, mediteaza la soarta sa efemera si la bucuria  oamenilor pentru care a coborat din cer.

De cateva zile iarna s-a instalat confortabil in jiltul sau incrustat in diamante si se pregateste sa ne indeplineasca cea mai arzatoare dorinta: prima zapada din an. Asadar, la noapte va ninge. Intre timp, frigul mi-a patruns in fiecare ungher al sufletului, iarna mi-a invadat intreaga fiinta, inghetandu-mi dragostea si sperantele. Soarele a disparut definitiv de pe cer si a luat cu el si pofta mea de viata, bucuria de a trai. Cum voi reusi sa supravietuiesc pana la primavara?

Sunt atatea motive pentru care nu iubesc iarna…

1. E prea frig.

Detest gerul, temperaturile negative si nu ma imbrac niciodata gros. Nu port pulover de lana, bocanci, geaca, caciula,  desi sunt extrem de friguroasa.

2. L-am pierdut si mi-e greu sa redescopar spiritul sarbatorilor de iarna.

Sarbatorile de iarna si-au pierdut farmecul de altadata. Petrecerile cu prietenii sunt lipsite de emotii veritabile , goana dupa cadouri si algomeratia acestei perioade e aproape stresanta si obositoare,  multa forfota pentru nimic. Nu mai simt nici mirosul de brad sau de portocale, nu mai ascult nici povesti la gura sobei. Toate apartin copilariei care e pierduta undeva in negura timpului Macinati de nesiguranta, saracie, griji si nevoi am intrat intr-o rutina a sfarsitului de an, iar  daca exista pe undeva o senzatie de placere, cu siguranta a disparut bucuria deplina simtita odinioara. Traditiile si obiceiurile sunt curpinse parca de o perdea de ceata care odata cu trecerea timpului devine tot mai deasa.

3. Sunt dependenta de vreme insorita, caldura, vara

Lipsa soarelui de pe cer timp de 3 luni imi provoaca angoase, anxietati si o tristete greu de suportat. Devin brusc meditativa, lucida, pesimista. Am nevoie de caldura soarelui pentru a simti ca traiesc cu adevarat.

4. Nu suport mocirla care se formeaza imediat dupa topirea zapezii.

Nu-mi mai place zapada. Erau vremuri cand o adoram, dar acum nu mai e un motiv de bucurie, ci de ingrijorare. E feerica in imagini, la munte, pe net, in povestile copilariei, dar nu si cand locuiesti intr-un oras precum Bucurestiul.

Peisajul se schimba peste noapte, din alb in nuante de gri, cenusiu si chiar  maro. Aici, frumusetea iernii nu e decat o iluzie,  printre betoane, bulevarde aglomerate si trafic infernal, entuziasmul iti  trece rapid cand vezi ca  strazile sunt pline de balti si mormane de zapada , iar picioarele te  dor  de la inotatul  prin nameti. Iar daca ai nefericita inspiratie sa porti cizme cu toc sau din piele intoarsa risti sa ajungi acasa cu ele pline de apa, inghetat bocna si epuizat.

5.Trecerea ireversibila a timpului, in fiecare iarna imbatranesc cu un an.

M-am nascut iarna, in curand va fi ziua mea. Acesta este principalul motiv pentru care imi doresc…o vara eterna.

Va place iarna? De ce?

Motto: “Din durere vin cele mai mari binecuvântari”

Titlu:     Grace

Autor:  Richard Paul Evans

Editura Reader’s Digest, 2010

In 1993 Richard a scris o poveste induiosatoare, care aducea pe undeva cu “Fetita cu chibrituri”, si s-a hotarât s-o dea in dar de Craciun unor persoane apropiate. Ce n-a intuit in acel moment a fost impactul povestirii sale extraordinare. Rudele si prietenii  care au primit cadoul au fost atât de impresionati incât cele 20 de exemplare ale povestii, scoase la imprimanta de acasa, au circulat din mâna in mâna ca un manifest, pâna când autorul s-a pomenit cu un telefon de la o librarie, care voia sa-i comande “cartea”….

Actiunea se intâmpla la inceputul anilor ’60, când, amanunt important, amenintarea razboiului nuclear parea extrem de serioasa. URSS voia sa plaseze rachete cu focoase nucleare in Cuba, iar SUA raspundea printr-o blocada curajoasa. Un licean isi ascunde o colega de scoala intr-un adapost construit de el, in spatele curtii casei lui. Fata plecase de acasa de frica abuzurilor tatalui vitreg. Relatia dintre cei doi n-a durat mai mult de doua luni si a fost platonica. O teribila greseala de sistem (intrucât societatea a considerat ca fetei ii este mai bine lânga tatal vitreg, betiv si abuziv decât lânga colegul care i-a oferit adapost, hrana si intelegere) duce la moartea fetei, ucisa de tatal vitreg.

Aici se termina partea importanta a povestii. Dar extrem de interesant e ce s-a intâmplat mai departe. Eric, baiatul care a avut grija de Grace, nu s-a prabusit. Ar fi fost comod. Nu.  Mesajul  intrat in viata lui odata cu Grace l-a contaminat pentru intreaga existenta. Din baiatul plapând si batjocorit la scoala de baietii mai smecheri a devenit un luptator. Ma rog…la scoala n-a avut nevoie decât de o singura demonstratie de forta, dupa care nu s-a mai legat nimeni de el, niciodata.  A facut Dreptul. A devenit procuror. Si, din aceasta postura, a luptat pe viata si pe moarte contra adultilor care abuzeaza minorii. A luat fiecare caz in parte extrem de personal si l-a dus pâna in pânzele albe. Nu s-a lasat pâna nu i-a vazut pe vinovati dupa gratii.

Moartea lui Grace n-a fost in zadar. A reusit, in doar doua luni, sa influenteze atât de mult un om incât, datorita lui, multi alti minori au scapat de chinuri fizice si psihice. Si, ce e cu adevarat important, potentialii adulti violenti i-au luat frica. S-au linistit nu din proprie initiativa, ci pentru ca le era teama de confruntarea cu el.

Nu e deloc de neglijat efectul terapeutic al groazei.

Nu se stie ce s-ar fi intâmplat cu cei doi daca lucrurile ar fi stat altfel. Fara o durere care sa-l motiveze in asemenea hal, probabil ca Eric ar fi devenit un cetatean mediocru dintr-un oras mediocru. “Ar fi trait fericiti pâna la adânci batrâneti”.

Poate ca undeva, adânc ascuns in subconstientul nostru, exista ceva care se activeaza doar in cazul unei jertfe umane, mostenire ancestrala. Altfel nu-mi explic de ce, de exemplu, au trebuit sa moara Romeo si Julieta ca cele doua roze sa se impace. Sau de ce a trebuit sa moara Paunescu pentru ca un imn al unei echipe sa fie aplaudat de galeria adversa, pe terenul acesteia. Ca sa dau un exemplu din realitatea imediata.

Exista persoane straine care, chiar daca le-ati pierdut (si nu neaparat in sensul ca ar fi murit), v-au influentat cumva decisiv?

Walk of life. Sa terminam intr-o nota optimista.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=kd9TlGDZGkI]