Unii au nevoie de ea tot timpul, nu pot sa traiasca, sa respire in absenta ei. Indiferent de activitatea desfasurata, in fundal, undeva, se aude o melodie. Muzica este prietenul lor cel mai bun, tovaras nepretuit de zi, de noapte, la bine si la greu, la suferinta sau bucurie, elixirul  la care aspira orice suflet framantat si chinuit, balsam pentru orice rana din dragoste, picatura tamaduitoare de apa dupa care tanjeste un suflet insetat pierdut in mijlocul unui pustiu de deznadejde, soapta divina ce alina sufletul obosit de taceri. In muzica isi gasesc raspunsurile la dileme, puterea necesara pentru a o lua de la capat, inspiratie, ragaz, forta de a sterge lacrima si sansa de a potoli dorul mistuitor din inima.

Nu fac parte din categoria celor care traiesc prin si pentru muzica. Sunt zile intregi cand nu simt nevoia s-o ascult, de fapt, singurele momente cand mi-e necesara, sunt acelea in care sufletul meu freamata de iubire.  Cand sunt indragostita si neaparat fericita. Deci…foarte rar. Atunci imi caut cate o melodie in care sa-mi regasesc trairile profunde, una in versurile careia sa ma identific plenar. Si daca se intalmpla s-o gasesc, o pun pe repeat si o ascult doar pe aceea cateva zile la rand pana ma plictisesc iremediabil de ea.

Zilele trecute am auzit la serviciu aceasta melodie:

http://www.youtube.com/watch?v=FrKPvjdxGEw

Yes, it’s gonna be a cold lonely Summer
But I’ll heal the emptiness
I’ll send you all my dreams every day in a letter
Sealed with a kiss

I’ll see you in the sunlight
I’ll hear your voice everywhere
I’ll run to tenderly hold you
But, darling, you won’t be there

Si de atunci traiesc cu spaima in suflet, pentru ca se prefigureaza inca o vara lunga, rece, petrecuta in cea mai cumplita singuratate. Si e ultimul lucru pe care mi-l doresc. Visez cu ochii deschisi la  o vara fierbinte, incendiara, plina de iubire si pasiune, la o vara colorata, aromata, parfumata, o vara pe care sa n-o uit niciodata, de fapt, asa as vrea sa-mi fie toate verile, memorabile.

Dupa ce m-am saturat de ea, am gasit o alta, pe care o ascult si in prezent, si care imi defineste perfect sentimentele trecute, actuale, sper, nu si viitoare:

Esti vantul care poarta gandul meu
Esti ploaia care-mi stinge inima
Am doua anotimpuri in suflet mereu
Cand vii Sau pleci din viata mea

Doua anotimpuri…fericirea si tristetea.

Voi cand aveti nevoie de muzica, tot timpul, cand sunteti fericiti sau, dimpotriva, cand sunteti tristi? Puteti trai fara ea? Ce melodie aveti acum pe repeat?

Eu optez vara pentru nuante naturale, calde (bej, ecru, ciocolatiu, bronz, nisipiu) si mizez, ca in orice alt anotimp de altfel, pe negru in combinatie cu alb. Pentru ca, nu-i asa, primordial e nu se se poarta, ci cu ce ne sta noua bine.

Ce reprezinta pentru voi vara? Ce culori preferati sa purtati in acest anotimp?

surse foto: aici, aici, aici.