Se intalmpla adesea sa fiu pusa in situatia de a-mi expune parerile in fata unui auditoriu numeros. Imi place sa particip la dezbateri, sa vorbesc cu oamenii, sa argumentez, sa-mi exprim punctul de vedere. Imi da un sentiment de putere. Poate pentru ca sunt obligata sa-mi infrang timiditatea, sa-mi controlez emotiile, sa fiu mai stapana pe mine. A devenit un deziderat sa am un discurs coerent, logic, echilibrat. Uneori cand ma entuziasmez foarte tare, subiectul fiind extrem de pasionant, cand imi doresc atat de mult sa fiu convingatoare, cand ma enervez sau, dimpotriva, cand vad ca ceilalti se uita lung la mine, plictisiti, fara reactie, parand ca nu au inteles nimic, apelez la miscari ample, energice, in toate directiile, ale mainilor. In mod inconstient incep sa gesticulez.

De cateva ori m-am surprins gesticuland chiar si in timpul banalelor conversatii la telefon. Ma simt in largul meu cand fac asta, parca si cuvintele imi vin mai usor, reusesc sa imi duc la bun sfarsit ideile, sa fiu mai spontana, mai amuzanta.

La un moment dat insa incep sa-mi constientizez reactiile corpului. Imi aduc aminte, brusc, cat de ridicoli imi par oamenii politici sau moderatorii de emisiuni de divertisment care gesticuleaza abundent la televizor. Efectiv nu se pot opri, transferand pana la urma atentia publicului de la mesajul transmis la gesturile caraghioase cu mana care pot lese fi interpretate ca ticuri nervoase. Si atunci incerc sa ma controlez. Recunosc, de cele mai multe ori fara succes. Dar mereu imi propun ca pe viitor sa fiu mai atenta, sa reduc pe cat posibil datul din maini fara sens.

Vi se par penibili oamenii care gesticuleaza in timp ce vorbesc? Voi obisnuiti sa gesticulati?