Povestea sau emotia?

Nice — Fri, 29 Apr 2011 06:40:04 +0000

1. Numiți cinci titluri de cărți capodopere din literatura romana sau universală.

Bun. Aici e ca si in cazul filmelor sau muzicii, gusturile nu se discuta. Mai ales ca eu sunt inginer si n-am nicio tragere de inima pentru literatura considerata ‘clasica’. In plus, gusturile mele sunt intr-o vesnica miscare si transformare, prin urmare se poate intâmpla ca peste o saptamâna sa am un alt top.

Nu neaparat in aceasta ordine, dar topul meu arata cam asa:

Oamenii cartii – Geraldine Brooks

Adio, arme – Ernest Hemingway

La rasarit de Eden – John Steinbeck

Doctorul – Noah Gordon
Viata ca o corida – Octavian Paler (cartea asta nu prea are dialog, se pune la capitolul ‘literatura’?)

2. Dintre o carte scrisă de un autor român și una scrisă de un autor străin pe care o alegeți? Presupunerea este că dacă o citiți pe una nu mai puteți s-o citiți și pe cealaltă.

Eu sunt inginer (am mai spus-o?) si, desi sunt obisnuit cu tot felul de intrebari, marturisesc sincer ca imi scapa substratul acesteia. Probabil ca pe cea a autorului strain.

3. Ce apreciați la o carte: povestea sau emoția?

Pai depinde de scopul pe care-l am atunci când citesc cartea. Pur teoretic, ar fi de apreciat emotia. Dar nu cred ca exista cineva pe lumea asta care sa citeasca o carte doar pentru atât.

4. Literatura modernă și contemporană este mai valoroasă decât cea antică?

Cu siguranta e mai inteligibila.

5. Orientarea politica a autorului influenteaza valoarea unei carti?

Desigur. Nimeni nu poate fi 100% obiectiv intr-o anumita privinta si bineinteles ca ideile politice ale autorului se reflecta si in cartile pe care le scrie. Din ce am observat autorii de stânga scriu mult mai mult si cu mai multa patima decât cei de dreapta.

6. Pe care scriitor îl considerați mai valoros: Stefan Agopian sau Mircea Cartarescu?

As zice Mircea Cartarescu. Dar cu Agopian as iesi oricând la o bere.

7. Considerați că trebuie să faceți eforturi pentru citirea unei cărți bine cotate sau o parasiți? In acest din urma caz, regretați ca ați pierdut ceva?

Eh, aici am o experienta nefericita cu “Versetele satanice”. De foarte multa vreme doream sa o citesc, având in vedere ca autorul era fugarit prin lume de trimisii ayatollahilor iranieni, sa dea socoteala pentru modul in care facea misto de Profet. Ma intrebam ce anume i-o fi facut atât de nefericiti pe bietii siiti. Când, in sfârsit, a aparut, mi-am cumparat-o si doua zile am fost extaziat. Pâna când am deschis-o. Printre altele, e vorba de un indian care scapa dintr-un avion distrus (in zbor) de un atac terorist, ajunge in Anglia (avionul trecea deasupra Angliei in momentul atacului), unde se transforma in berbec. Sau capra. Sau ceva de genul asta. Si e vânat de politia britanica. Am incercat sa fac numeroase eforturi sa o si termin, dar m-am impotmolit pe undeva pe la pagina 198 si acolo am ramas.

Pai da, regret. Regret ca nu stiu sa-mi educ rabdarea in mod constructiv. Cine stie ce minunatii or fi in cartea aia si eu le-am ratat…

8. Credeți că o carte poate avea un efect terapeutic?

Da. Ai un sentiment reconfortant când citesti câte aiureli li se intâmpla altora.

9. Apreciați valoarea unei cărți pe baza gustului personal sau a recomandărilor criticilor ori a prietenilor?

Daca o persoana in ale carei gusturi am incredere imi recomanda o carte, se poate intâmpla sa o citesc, dar nu e obligatoriu. In general, când sunt la târgul de carte sau intru intr-o librarie, criteriile sunt cam astea: editura (o editura prestigioasa, ca Humanitas, Polirom sau Nemira, in general nu publica prostii), autorul (daca am auzit de el si imi place, e in regula; daca nu, ma iau dupa introduceri sau scurtele descrieri de pe primele / ultimele pagini), subiectul. Dar nu e nimic batut in cuie. Singurul lucru care ma lasa absolut rece (si din punctul meu de vedere e chiar un contra-argument) este Premiul Nobel pentru literatura. Au premiat astia atâtea tâmpenii, atâtea tâmpenii, atâtea tâmpenii…

10. V-ați întâlnit cu situația în care să vă placă opera unui scriitor dar să nu vă placă autorul?

Da, Adrian Paunescu e un exemplu notoriu.

11. Dacă ați văzut o ecranizare a unui roman, mai citiți și cartea?

Depinde, in general procedez invers. Dar au mai fost cazuri, “Ultimul rege al Scotiei”, “Firma”, “Cazul Pelican”, “Adio, arme”, “Batrânul si marea”….

12. Credeți că un scriitor poate să creeze o opera valoroasă dacă nu este patriot?
Exista tendinta celor ajunsi vremelnic la putere sa considere cam tot ce le e impotriva ca fiind de fapt indreptat impotriva tarii, statului, natiunii, poporului. Un fel de ‘dai in mine, dai in tine, dai in fabrici si uzine’. De aceea sunt extrem de atent la asemenea clasificari si in general nu le iau in seama. La moartea lui Cioran, Adrian Nastase (ministru de externe in guvernul Vacaroiu) a scos pe goarna urmatoarea porcarie: “Daca Emil Cioran ar fi vorbit mai frumos despre tara (adica despre cârpa kaghebista si partidul lui plin de politruci, securisti, hoti, criminali, non-valori si indivizi cu orientari sexuale incerte), ne-am fi simtit si noi si am fi trimis o coroana de flori”. Deci cam asta este cu valoarea si patriotismul….

13. Dacă ar fi să realizați un clasament valoric al literaturilor lumii (engleza , franceza, italiana, spaniola, japoneza, etc.), de la 1 la 10, pe ce loc ati pozitiona literatura romana?

Nu m-am gândit niciodata la asa ceva. Nu prea avem cine stie ce premii internationale (nu ca ar conta, dar in fine), iar câtiva din scriitorii români valorosi, din nefericire, sunt considerati ca apartinând altora. Si, la urma urmei, ce conteaza?

Leapsa merge mai departe la Ada Pavel, Aliceee, Alina, Andreea Calin, Artificiality, Altcersenin, Colorbliss, Coolnews, Creve, Gabriela Elena, Grapefruits, Hapi2233, Julien Sorel, klausen, Lilly, Lusio, Mathew, Modern Talking, Mihaela , Miscellaneous11, Nora, Paul, Roscata, torden si Vacitim.

Voi ce apreciati la o carte: povestea sau emotia?

educarea rabdarii – Wish of Love. Summer Love

Povestea sau emotia?