Regret ca nu a fost exploatat mai mult si s-a vazut doar in cateva faze si cam atat. Dar asta conteaza mai putin, caci avem roboti din plin  si fiecare isi poate alege un favorit. Ca o parere personala, cu toate ca nu conteaza prea mult actingul aici, Megan Fox ramane in viziunea unora cea mai buna partenera a lui Shia LaBeouf, dar aceasta (noua) Rosie Huntington-Whiteley:

Si ca o intrebare de final (caci nu degeaba am prezentat acest film): Va plac filmele 3D  sau mergeti doar pe cele obisnuite ?  Pe care le preferati? Ori abordati filmele 3D doar din curiozitate si gata, reveniti la cele ‘normale’ ?

Îmi place să vizionez filme. Nu mă consider un cinefil pasionat, nu mă pretind a fi critic de film. Nu am o “normă” de filme pe care să o parcurg într-un interval definit de timp, etc. Îmi suscită un interes deosebit genurile thriller şi dramă, filme ce pun accent pe latura psihică a personajelor şi sunt inspirate din viaţa cotidiană. Cu toate acestea, nu refuz un film bun de acţiune sau o comedie decentă.

Voi încerca să explic de ce am ales să abordez acest subiect. Filmele fac parte din viaţa noastră, sunt un mijloc de relaxare, de petrecere a timpului liber, de socializare şi, totodată, oferă motive de reflecţie. Aşteptăm sfârşitul de săptămână cu înfrigurare, urmărim cu atenţie site-urile de specialitate, doar-doar mai apare vreun film tare, un block-buster, de preferat, acţiune, cu cât mai multă violenţă, arme şi sânge sau o comedie, dar una să ne crape fălcile de râs – este musai să conţină numeroase scene de sex, dar nu oricum; actorii trebui să fie surprinşi în ipostaze cât mai stânjenitoare. Mai nou, sunt la modă comediile romantice, cu o ea în rol de gâsculiţă cam naivă şi un el introvertit, ghinionist într-ale amorului, dar dornic să înveţe; dragostea triumfă la final şi ei rămân împreună, probabil până la adânci bătrâneţi. În fine, tipologia personajelor poate să difere, însă deznodământul, în majoritatea cazurilor, este identic.

Bun, mergem la mall, urcăm calmi până la ultimul etaj, ne prezentăm tacticos la unul dintre ghişeele cinematografului, îi zâmbim candid domnişoarei şi îi solicităm două sau mai multe bilete, căci am fost prevăzători şi am făcut dinainte rezervare on-line. Suntem întrebaţi dacă avem card de fidelitate. Desigur, doar suntem mari amatori de filme! Ne uităm la ceas, mai avem trei sferturi de oră până la film. Timpul este aliatul nostru, mergem să mâncăm la un fast-food ultracunoscut, stăm de vorbă, trebuie să înceapă filmul. Ne îndreptăm grăbiţi spre sala unde rulează respectiva peliculă, cumpărăm din fugă floricele şi suc la suprapreţ şi ne aşezăm comod pe scaune. Ne uităm în jur şi ne rugăm în gând să nu fie şi mujici printre ceilalţi spectatori; nu ne place să fim deranjaţi în timpul spectacolului! Vedem filmul şi ne întoarcem acasă, fericiţi că am bifat încă o producţie americană care face furori în box-office.

Întrebarea mea este: cu ce rămânem după vizionarea unui astfel de film? Suntem mai culţi, mai reflexivi, mai preocupaţi de ceea ce se petrece în jurul nostru? Răspunsul este personal, nu coincide pentru toţi. Mă atrage cinematografia europeană. În ultimul timp, am vizionat destul de multe producţii ruse, franceze, germane şi sârbe. Adaug la acestea un film finlandez şi unul olandez. Ce am observat la producţiile europene: primo, subiectele sunt complexe şi foarte bine ancorate în realitate, iar efectele speciale sunt foarte reduse ca amploare şi mult mai greu sesizabile decât în producţiile de peste ocean. Secundo: fără a beneficia de bugete atât de generoase precum cele produse la Hollywood, aceste filme mi-au captat atenţia, însă este vorba de o atenţie vie, activă, nu de una pasivă şi predictivă. Interpretarea actorilor este mai profundă şi mai expresivă. În fine, nu vreau să perorez prea mult. De asemena, nu doresc să fiu înţeles greşit, am văzut foarte multe filme americane excelente, atât prin subiectele tratate, cât şi datorită actorilor. Totuşi, rămân cu impresia că majoritatea producţiilor turnate în SUA sunt axate pe consumul de masă, fără să aibă un mesaj anume. Îl invit pe Vacitim sau pe oricine altcineva să ne vorbească şi despre filmele asiatice sau produse de alte naţiuni extraeuropene.

Voi ce preferaţi, Hollywood sau restul lumii, ori poate ambele? Vă rog să argumentaţi opţiunea!