Imi povesteste cineva.

Eram student in Timisoara si aveam un coleg de grupa (Tommy) care lucra la Procter&Gamble cu jumatate de norma. Fara sa se intrebuinteze prea mult, câstiga cam 1.200 de lei. Era prin 2006, deci inainte de criza. Impacheta sapun. Si mi-am zis ca as putea sa fac si eu asa ceva. Cât de greu poate fi sa impachetezi sapun? In plus, ca student, ai un ban al tau, lucru deloc de neglijat, mai ales daca bei multa bere.

Asa ca l-am intrebat pe coleg cum ne putem angaja si noi (in afara de mine mai erau doi doritori). Ne-a zis sa ne ducem la sediu sa ne inscriem.

Problema e ca nu ne-a spus la care sediu, asa ca am crezut ca e vorba de sediul central din Timisoara. Prin urmare ne-am dus acolo. Ii spunem portarului, vorba aia, ‚’’cine suntem si ce vrem’’.  Vine o tipa sexy, imbracata la 4 ace si ne intreaba daca am venit pentru examen.

Examen?!?!? La urma urmei e vorba de impachetat sapun….de ce ar trebui sa dai examen pentru asa ceva?

Dar am zis ca nu e cazul sa pierdem ocazia si am raspuns ca da. Ne spune ca am avut mare noroc pentru ca voia sa inchida lista.

Lista?!?!?

–        Bine baieti, examenul e mâine dimineata, la ora opt, dar sa fiti aici pe la sapte si jumatate. Sa veniti cu cartea de identitate, cu un pix si cu un calculator.

Pix? Calculator? What the fuck?!?!?

–        Mai, eu zic sa-l sunam pe Tommy, cine stie in ce dracu’ ne baga?, sugereaza unul din prieteni, dupa ce tocmai iesiseram din Procter&Gamble, cam pleostiti.

Zis si facut. Si sun…si sun…si sun…nimic, niciun raspuns. Ulterior am aflat ca Tommy se intâlnise intâmplator cu o veche cunostinta din satul natal si se pusesera pe baut. Mai grav era ca, fix in aceeasi zi, prietena lui se operase la ochi (la ambii ochi), iar Tommy trebuia sa vina sa o ia de la clinica. Fata, saraca, iesise din operatie, oamenii de acolo o intrebasera binevoitori daca sa-i cheme un taxi (platit de ei, de clinica adica), daca sa o ajute sa ajunga acasa, ea nu si nu, ca vine prietenul sa ma ia. Prietenul era pulbere, muci si clei la ora respectiva, asa ca fata a asteptat, cu mult calm, timp de doua ore, in ploaie, absolut convinsa ca Tommy al ei va veni, intr-un târziu, sa o ridice. Abia dupa doua ore (dupa ce s-a murat toata si incepusera si pansamentele de pe ochi sa i se prelinga inspre sud, catre obraji) i-a picat fisa ca, poate, s-a ivit o problema. O mica problema. Deh, ardeleanca din Salaj…

Dar sa revin. Am mers la o crâsma sa discutam ce sa facem. Chestia cu pixul si calculatorul ne cam daduse de gândit. Era clar ca pe undeva se strecurase o neintelegere, dar nu stiam despre ce e vorba si asta ne sâcâia teribil. Tommy in continuare nu raspundea la telefon. Pâna la urma ce aveam de pierdut? Am hotarât sa ne prezentam si sa vedem ce-o fi.

A doua zi, la sapte si jumatate fix, ne-am prezentat mot. Eram numai noi trei. Am fost condusi intr-o sala mare, cu o gramada de banci. Ne uitam unii la altii. Ca studentii…jeansi, tricouri, adidasi. Ne uitam la organizatoare…tinuta impecabila, tocuri de 7 cm…profi de sus pâna jos, fusta o idee mai sus de genunchi. Arata bestial. Dupa câteva minute incepe sa vina si restul lumii. Stateam lânga fereastra si observ ca la intrare parcheaza numai Mercedesuri, BMW-uri, Volvo-uri….masini una si una….noi veniseram cu tramvaiul. Si intra in sala candidatii, cam 40 de bucati. Mi s-a facut rau. Nu cred ca era niciunul sub 30 de ani, toti spilcuiti, tunsi-rasi-frezati (eu nu ma mai barbierisem de 3 zile), pantofi negri perfect lustruiti, costume unul si unul, cravate…da, cu siguranta eram din alt film…Dupa ce considera ca toata lumea a venit, organizatoarea ne da plicurile cu subiectele si zice ca avem la dispozitie o ora sa raspundem la cele 100 de intrebari (test grila). Deschid cu luare-aminte plicul si ma uit la subiecte precum curca in lemne; toate erau din economie si nu stiam de acolo decât conjunctiile, prepozitiile si câteva din verbe. Ma rog…pun câteva raspunsuri la nimereala si, dupa un sfert de ora, imi spun ca examenul meu s-a incheiat.

Ma indrept spre organizatoare , ii dau hârtiile si o intreb, candid:

–        Doamna, daca tot am dat acest examen…puteti sa-mi spuneti pentru ce l-am dat?

–        Cum adica ’pentru ce l-ati dat’? Pai pentru ce ati venit?

–        Eu am un prieten care impacheteaza sapun aici la dumneavoastra si mi-a zis sa vin si eu daca vreau sa impachetez sapun.

–        Mda…adevarul e ca am banuit si eu ca s-a produs o incurcatura, la cum aratati.

M-am facut ca nu inteleg apropoul.

–        Deci…pentru ce am dat examen?

–        Pentru postul de director economic….inscrierile pentru impachetat sapun nu se fac la sediul central, ci la punctul de lucru.

Aveti vreo intâmplare interesanta de la vreun examen? Daca da, scrieti despre ea, nu va sfiiti!