15 ianuarie 2008. Mi-am cumparat casa! De ceva vreme ma gândesc la asta, m-am saturat de vecinii care-mi bat in usa si in teava caloriferului când serbez golurile lui Dinamo (si Dinamo da multe goluri), de bormasinile care lucreaza permanent in bloc si de liftul care functioneaza oricând, numai când vin incarcat cu cumparaturi de la Real nu! Am analizat in detaliu fiecare miscare, casa costa 100.000 eur si e intr-o zona linistita, la liziera unei paduri, iar la vreo 500 de metri e un lac! E facuta in 2007, are si termopane… Are chiar si un inceput de piscina, lasata printre balarii in acest moment. Am intrebat un prieten care a lucrat multa vreme in constructii, i-am spus ce vreau sa mai fac la ea si mi-a zis ca trebuie sa mai bag maximum 10.000 eur  in total. L-am intrebat si de piscina, a zis ca n-a facut in viata lui piscine dar nu crede ca trebuie sa bag mai mult de 15.000 de eur. Apoi m-am interesat la o agentie imobiliara si apartamentul meu de 3 camere din Dristor e evaluat la 150.000 eur! Uau! Si când te gândesti ca in urma cu câtiva ani il luasem cu 13.000 eur….Din restul de bani o sa-mi iau un jeep si ce tare o sa fiu…o sa am casa pe pamânt, masina, piscina, blondina si o sa le arat eu tuturor celor care de-a lungul vietii mi-au zis ca nu sunt bun de nimic! Sa vezi cum o sa vina sa ma roage sa le dau voie la piscina…

30 ianuarie 2008. Mi-am cumparat casa! Inca nu am facut actele, dar sunt pe aproape. L-am intrebat pe proprietar daca ma pasuieste câteva luni cu plata, sa-mi vând mai intâi apartamentul. A zis ca nu poate, pleaca urgent in Islanda, vrea sa fie cât mai departe de România, dar in Europa. D-aia si vinde casa asa ieftin. Bun, va trebui sa fac un imprumut la banca, sa-i dau omului banii. Functionarii bancii zumzaie pe lânga mine ca albinele pe lânga stup, ma simt rege! Imprumutul mi se acorda in doua saptamâni si mi se da sa semnez niste hârtii multe si scrise foarte mic, numai numele si suma sunt scrise citet. Semnez fara sa citesc, e banca, e de incredere!

15 februarie 2008. Mi-am cumparat casa! De data asta am facut si contractul, omul si-a luat banii si a zburat la propriu. Valeleu!, ce usor câstiga multi bani notarii….Actele au costat 3.000 eur, bani pe care nu-i pusesem la socoteala initiala…In fine…Am vorbit cu consoarta si am stabilit ca de data asta nu vom lucra cu zilieri, ci doar cu o firma mare, cu contract. Asa ca am apelat la o firma mare, aia au trimis un nene sa vada casa, ala a facut poze, s-a uitat atent peste tot si mi-a spus ca o sa ma coste cam 20.000 eur ce vreau sa fac. Dar contract? Ce contract, vrei contract? Bine, o sa vina un domn inginer.

20 februarie 2008. Mi-am cumparat casa! A venit si domul inginer cu contractul. 35.000 eur?!?!?! Pai da, ca nenea de dinainte mi-a spus suma neta, dar daca vreau factura trebuie sa platesc si TVA-ul. In plus, trebuie izolata si consolidata ca lumea, terenul musteste de apa, nu m-am intrebat niciodata cum se poate construi ditamai mastodontul pe un teren asa de moale? Oare cum or fi primit autorizatie de constructie aia care au facut-o? Si trebuie schimbat si acoperisul, e din internit. Si ce daca e din internit? Pai contine azbest. Da, si? E cancerigen, vreau sa mor de cancer? Nu, nu vreau. Cum o sa vreau? Ce, sunt nebun?

Mergem afara, sa-l intreb de piscina. Mda, 50.000 eur si e gata. Câââââââât???? Pai da, a fost treaba de mântuiala, betonul initial nu e bun, trebuie schimbat. Vreau si pentru piscina contract? Ca sa stie daca adauga TVA-ul. Hm, am impresia ca individul ma ia la misto, incepe sa ma calce pe nervi.

In orice caz, jeepul s-a dus naibii. Un prieten insa imi spune ca are el un jeep de vânzare, ieftin, 8.000 de eur, ma intereseaza? Desigur ca ma intereseaza! E bun, dar are volanul pe dreapta. La dracu’, cred ca o sa ramân cu Solenza mea.

10 martie 2008. N-am gasit inca un client pentru apartament, treaba nu e asa simpla, lumea se codeste sa cumpere. Agentul imobiliar spune ca n-ar fi rau sa-l las la 140.000, ca sigur gaseste pe cineva. Intre timp imi vine de plata prima rata, e cam ciudat, mi se spusese de 400 de eur pe luna si vad ca e 500…Ma interesez la banca, mi se spune ca da, rata de baza e 400, dar s-au adaugat asigurarea de sanatate, asigurarea de viata si inca vreo 5 comisioane. Ce asigurari, care comisioane?!?! Pai…n-am citit contractul? Scrie acolo tot.

15 iunie 2008. Tot blogger-ind pe net dupa fete dau de un blog pe care niste unii vorbesc ceva de o criza financiara de groaza ce va sa vina. Ma uit la “despre…”, titularul blogului e un tip de 21 de ani, student la marketing nu-stiu-cum la o facultate particulara. Ce fraier, nici macar n-a fost in stare sa se duca la ASE…Da, desigur, tinerii astia sunt revolutionari de meserie, mereu au ceva de contestat, mereu se dau in stamba ca sa cada gagicile pe spate când ii aud cum abereaza…si taman acum se gasesc sa spuna tâmpeniile astea, când domul prim ministru Tariceanu tocmai ne-a asigurat ca economia nationala duduie si suntem pe panta ascendenta. Liberalii intotdeauna au fost favoritii mei, sunt destepti, inteligenti, simpatici, bataiosi si se pricep la economie s i la chestia asta cu pietele, n-au cum sa greseasca. Preventiv, imi intreb totusi un prieten care a lucrat 15 ani intr-o agentie de publicitate internationala, ceva mare director de marketing. Râde copios si-mi spune ca n-am de ce sa-mi fac griji. E adevarat ca e o mica problema in America, e pe cale sa dea faliment o banca obscura, Lehman Brothers parca, dar nu are ce sa se intâmple, câte banci nu dau faliment in fiecare zi?

20 decembrie 2008. N-am demarat inca lucrarile de renovare ca n-am gasit inca un cumparator pentru apartament. L-am lasat la 110.000 eur si tot degeaba. Intre timp au inceput sa apara tot felul de crapaturi pe la subsolul casei. Si nici in concediu n-am mai plecat, unde naiba sa ma duc daca am rate? Norocul meu ca au fost alegeri, iar noua coalitie, prin intermediul domnului Dumitru Pelican, spune ca a recuperat intr-o zi un milliard de eur din risipa pe care o faceau liberalii. Bine ca am scapat de hotii aia de liberali, acum avem un guvern competent care sigur o sa ne scoata repede din criza care a cam inceput.

25 ianuarie 2011. Din criza n-am iesit. Apartamentul nu mi l-am vândut. Masina nu mai am, a trebuit s-o dau (pentru piese) ca sa-mi pot plati doua din rate. Iar locatia e cam destul de mult in afara Bucurestiului, ma duce in fiecare dimineata un vecin cu caruta pâna la prima statie de autobuz. Casa….inca e in picioare. A cazut faianta din bai, gresia s-a umflat, s-a crapat si prin casa umblu in ghete de teama sa nu-mi intre vreun ciob in picior dar, una peste alta…casa e aproape verticala.

Nu vrea cineva sa cumpere o casa? Sau un apartament? Le dau ieftin!

Las-o ba ca merge-asa. Pe dracu’!

[youtube GNFZUtNyY0c]

Raspunsuri Dragos:

1. Când ai simţit că părinţii tăi au fost cu adevărat mândri de tine?

Cand am intrat la facultate. Pe atunci se dadea examen…

2. Pe cine ai dezamăgit cel mai tare?

Nu cred ca exista pe lume un om pe care sa nu-l fi dezamagit intr-un mod anume. Cel mai tare? Habar n-am…

3. La ce eşti cel mai bun, ce ştii să faci mai bine decât toţi oamenii pe care-i cunoşti personal?

Nu exista asa ceva.

4. Ce crezi că e cel mai enervant la tine, în ochii celor dragi ?

Ironia. Multora nu le prea place, dar ma accepta….

5. Care e lucrul cel mai groaznic pe care l-ai face pentru bani?

In principiu n-as face nimic doar pentru bani. Depinde de context.

6. Care crezi că e cea mai importantă calitate pe care ai moştenit-o de la părinţii tăi?

Cititul.

7. Când ai simţit că ai arătat cel mai bine din toată viaţa ta?

In prima excursie pe care am facut-o la Paris.

8. Care e sunetul care te enervează cel mai tare?

Turarea de neam prost a motoarelor de automobile sau scutere si sunetul bormasinii duminica la ora 14.00.

9. La ce eveniment din viaţa ta ai fost cel mai emoţionat?

Cand am dat examenul pentru permisul auto. M-am comportat ca un catel de doua saptamani, imi venea sa ma duc la baie din 5 in 5 minute.

10. Care ar fi singurul lucru pe care ţi-ar plăcea să-l furi (fiind singura şansă de a-l avea…)?

Luna de pe cer.

11. Care a fost cel mai stânjenitor moment din viaţa ta?

Lucram in cercetare, n-aveam ce face si doua colege m-au fardat. Si am uitat sa ma spal inainte de a pleca spre casa…

12. În faţa cui te simţi cel mai pierdut, emoţionat, blocat?

–

13. Când ţi-a fost cel mai greu să spui adevărul?

Intotdeauna imi e greu sa spun adevarul.

14. Ce-ai vrea să schimbi cel mai tare în viaţa ta?

Orasul de resedinta!

15. Cu cine vorbeşti cel mai des despre sex?

In principiu incerc sa fac, nu sa vorbesc.

16. Care e cea mai proastă scuză pe care ai folosit-o vreodată?

Nu prea stiu sa mint natural, cam toate scuzele mele sunt proaste, mereu sunt “prins”.

17. Ce nu i-ai putea ierta niciodată omului pe care-l iubeşti?

Nu exista asa ceva. Daca iubesc o persoana, ii iert orice.

18. Care a fost jucăria ta preferată în copilărie?

Un iepuras de plus. Ii faceam si injectii cand era bolnav…

19. Pe cine te bazezi dacă ţi se întâmplă o nenorocire?

Pe clan.

20. Pe cine simţi cel mai tare nevoia să protejezi?

Evident, pe fiinta cea mai apropiata mie. Dar de obicei eu sunt ala protejatul.

21. Care e domeniul despre care ai vrea să ştii cel mai mult?

Genetica si evolutionism.

22. Cine-ţi lipseşte cel mai tare în acest moment?

As zice ca mama. A murit in urma cu 18 ani si inca imi lipseste.

23. În ce privinţă crezi că eşti cel mai puţin înţeles?

Din fericire sunt inconjurat de oameni intelegatori. Fiecare ma intelege in alt sens.

24. Care e cel mai frumos cuvânt din limba ta?

“Izvor”

25. Unde te simţi cel mai în siguranţă?

Acasa, normal.

26. Care a fost cel mai frumos compliment ce ţi s-a facut vreodată?

“Esti sexy” (DAR mi s-a spus cu mai multa vreme in urma).

27. Care e persoana care te face sa râzi, să te simţi relaxat?

Nu exista o persoana anume. Eu rad din orice….

28. Pentru ce te rogi cel mai des?

Pentru sanatate.

29. Cine te-a influenţat cel mai mult până acum?

Parintii.

30. Care a fost primul tău vis împlinit?

Sa fac sex, logic.

31. În ce an al vieţii tale ai simţit că te-ai schimbat cel mai mult?

La 6 ani, in prima zi de scoala. Abia cand am terminat orele am realizat ca o sa trebuiasca sa revin si a doua zi …

32. Ce invenţie din acest secol crezi că are cel mai mare impact în viaţa ta?

Pai…secolul asta n-a inceput de prea multa vreme, nu exista nicio inventie care sa-mi fi schimbat viata. As fi zis internetul – dar inventia apartine secolului trecut…

33. Care a fost cel mai îndrăzneţ lucru pe care l-ai făcut cu o persoană de acelasi sex cu tine?

Cand am facut striptease impreuna cu 3 fosti colegi la o petrecere din firma. Nu mai tin minte exact, dar mi s-a povestit cum ca ne-am si sarutat…

Raspunsuri Nice:

1. Când ai simţit că părinţii tăi au fost cu adevărat mândri de tine?

Daca au fost vreodata, cu siguranta au simulat perfect indiferenta. :P

2. Pe cine ai dezamăgit cel mai tare?

Cred ca pe ai mei parinti. :(

3. La ce eşti cel mai bun, ce ştii să faci mai bine decât toţi oamenii pe care-i cunoşti personal?

Sa-i ascult si sa-i inteleg pe ceilalti.

4. Ce crezi că e cel mai enervant la tine, în ochii celor dragi ?

Ii las pe ei sa-si exprime nemultumirile vis-a-vis de persoana mea.

5. Care e lucrul cel mai groaznic pe care l-ai face pentru bani?

Sa muncesc!!?? Am descoperit recent ca e teribil. :) :P

6. Care crezi că e cea mai importantă calitate pe care ai moştenit-o de la părinţii tăi?

Corectitudinea.

7. Când ai simţit că ai arătat cel mai bine din toată viaţa ta?

La 19 ani.

8. Care e sunetul care te enervează cel mai tare?

Sunetul duios de picamer  la 7 dimineata in fata blocului meu.

9. La ce eveniment din viaţa ta ai fost cel mai emoţionat?

Next, pls.

10. Care ar fi singurul lucru pe care ţi-ar plăcea să-l furi (fiind singura şansă de a-l avea…)?

Daca realizezez ca  nu-l pot avea, nu ma atrage atat de mult incat sa fiu tentata sa-l fur. Atentie, aici vorbim de lucruri, nu de persoane.

11. Care a fost cel mai stânjenitor moment din viaţa ta?

Cand m-a prins controlorul la mare fara bilet.

12. În faţa cui te simţi cel mai pierdut, emoţionat, blocat?

Ma simt blocata de fiecare data cand sunt acuzata de ceva ce nu am facut, de lucruri abominabile, lucruri pe care nu le-as savarsi pentru nimic in lume. Intru rapid in stare de soc cand cineva are tupeul sa ma acuze de ceva ce chiar el facuse sau spusese. Nu stiu cum sa reactionez, raman impietrita, fara replica, minute bune. Cand ma dezmeticesc e deja prea tarziu…

13. Când ţi-a fost cel mai greu să spui adevărul?

Cand acel adevar ar fi durut sau ranit o alta persoana. Evit acest lucru.

14. Ce-ai vrea să schimbi cel mai tare în viaţa ta?

Am mai raspuns la intrebarea asta…

15. Cu cine vorbeşti cel mai des despre sex?

Pai ce ar fi de discutat?? Sexul se practica, nu se dezbate.  Ce facem aici, simpozion? :P Cel mai mult in viata  am detestat intrebarea “vrei sa faci sex cu mine”? Cum este posibil ca un barbat sa intrebe o femeie(si aproape necunoscuta) asa ceva? E cea mai clara dovada ca acel om nu te respecta si te considera un simplu obiect sexual. De unde atata tupeu la unii barbati?

16. Care e cea mai proastă scuză pe care ai folosit-o vreodată?

Nu folosesc scuze, obisnuiesc sa spun adevarul. Nu am de ce sa ma ascund.

17. Ce nu i-ai putea ierta niciodată omului pe care-l iubeşti?

Sa ma minta in fata, senin, cu zambetul pe buze, stiind clar ca in urmatoarea clipa voi descoperi adevarul. Sa inceteze sa ma mai iubeasca. Sa plece…la alta.

18. Care a fost jucăria ta preferată în copilărie?

O papusica roscata, cu ochii verzi, frumusica si tare simpatica. Rusoaica, evident. :)

19. Pe cine te bazezi dacă ţi se întâmplă o nenorocire?

Pe familie.

20. Pe cine simţi cel mai tare nevoia să protejezi?

Pe toti cei dragi.

21. Care e domeniul despre care ai vrea să ştii cel mai mult?

Turism, tari europene.

22. Cine-ţi lipseşte cel mai tare în acest moment?

VACANTA! :( :( :(

23. În ce privinţă crezi că eşti cel mai puţin înţeles?

Cand vine vorba de job. Toti cred ca e ceva feeric, de vis, super linistitor, super, super, super din toate punctele de vedere.

24. Care e cel mai frumos cuvânt din limba ta?

Alinare.

25. Unde te simţi cel mai în siguranţă?

Acasa.

26. Care a fost cel mai frumos compliment ce ţi s-a facut vreodată?

Persoanele de la care asteptam complimente nu le-au facut niciodata, asa ca, nu mai conteaza.

27. Care e persoana care te face sa râzi, să te simţi relaxat?

O caut inca.

28. Pentru ce te rogi cel mai des?

Pentru sanatate.

29. Cine te-a influenţat cel mai mult până acum?

Parintii.

30. Care a fost primul tău vis împlinit?

Nu am indraznit sa visez. Eu am avut dorinte.

31. În ce an al vieţii tale ai simţit că te-ai schimbat cel mai mult?

Nu cred ca exista un asemenea an. Niciun eveniment de o asemenea anvergura nu s-a produs pana acum in viata mea.

32. Ce invenţie din acest secol crezi că are cel mai mare impact în viaţa ta?

Internetul, nu exista dubiu.

33. Care a fost cel mai îndrăzneţ lucru pe care l-ai făcut cu o persoană de acelasi sex cu tine?

Ne-am mangaiat si sarutat in joaca. Eram niste copile. Nu se pune. :P

Pentru ca are 33 de intrebari, nu imi permit sa oblig pe nimeni sa faca aceasta leapsa. Asadar, merge catre cine are chef si timp pentru a raspunde la ea, daca exista vreun doritor, imi spune si ii trec numele in articol.

Si-au aratat interesul pentru preluarea lepsei: Black Angel si Vacitim.

5.30 dimineata. Mobilul imi da desteptarea. Incerc sa ma dezmeticesc. Nebuloasa. Oare pe ce planeta ma aflu? A, da, tot pe Terra! :( Nimic nu s-a schimbat de aseara…

Dorinta mea cea tainica este sa emigrez pe o alta galaxie. Ma multumesc si cu un alt Sistem Solar, singura conditie este ca locul  sa fie cat mai departe de planeta actuala.

7.30. Ajung la job. Surpriza de proportii: fara sa intarzii! Nu s-a mai intamplat asta de ani de zile, sentimentul este placut, reconfortant, incurajator. Hai ca se poate, imi zic, ce-ar fi sa-mi reuseasca si maine figura?

Dupa job, sesiune de shopping(6 ore). Pranz in oras. Ajung acasa cu doua sacose care mi-au rupt mainile. Detest sa car  lucruri grele. Printre cumparaturi o sticla de apa de izvor…

Cu ultimele forte deschid calculatorul… Si blogul???

Acest articol este dedicat tuturor celor care au si blog si serviciu, si care reusesc sa obtina performante maxime cu ambele. Celor care desi merg  la job sau scoala(liceu, facultate), posteaza zilnic pe blog articole de calitate si nu se opresc aici, isi viziteaza si prietenii din blogosfera lasandu-le comentarii. Aveti toata admiratia si respectul meu!

Eu nu voi reusi niciodata sa le impac pe amandoua.

Intotdeauna m-am confruntat cu aceasta dilema, cum este mai bine, sa faci un singur lucru, dar bine sau doua ori mai multe, dar…prost? Bine, poate am folosit un termen cam dur, sa zicem mediocru, astfel incat sa nu inregistrezi succese notabile sau performante iesite din comun. Iar satisfactiile sa fie pe masura.

De ce ti-e frica nu scapi este un  proverb foarte adevarat, care m-a urmarit toata viata. Bineinteles exista si o explicatie destul de plauzibila, se pare ca am o minte puternica  :( , astfel incat gandurile mele sunt energii capabile sa atraga in realitate situatia pe care mi-am imaginat-o. Intr-o carte recomandata de vacitim mi-am gasit si caracterizarea perfecta:  “anxietatea intruchipata,  persoana incapabila sa se bucure de prezent”. Se spune ca e putin probabil ca un eveniment fericit sa apara pe fondul unei tensiuni mentinute aproape permanent, iar oamenii fericiti sunt predispusi la situatii placute. Dar cati dintre noi  reusim sa fim mereu senini ca o zi de vara, in care niciun norisor nu brazdeaza cerul gandurilor noastre?

Nu stiu  care este primul lucru care va vine voua in minte cand auziti cuvantul toamna. Eu ma gandesc instantaneu la scoala. Nu mi-a placut niciodata scoala, nici ca loc de socializare, nici ca loc de pregatire pentru viata, de acumulare de informatii, cunostinte. Mi-a placut la facultate pentru ca aveam o oarecare libertate si nu eram nevoita sa invat zilnic, sa fac teme, sa dau extemporale. Rutina din scoala generala si liceu ma ucidea lent, dar sigur.  Mi s-a parut plictisitor sa invat, asa ca nu mi-a placut aceasta activitate. Insa, vroiam doar note mari, meritate sau nu, nu prea conta, trebuia musai sa iau doar noua si zece. Evident ca nu se intampla asta, pentru ca, din nefericire, cineva a avut proasta inspiratie sa inventeze anumite stiinte exacte si,  mai apoi,  sa ne oblige pe noi sa le studiem. Nu am facut parte din acea categorie privilegiata de elevi care prindeau lectia din clasa, eu preferam sa visez la cai verzi pe pereti, la nemurirea sufletului, la viata de dincolo, la reincarnare, la orice mai putin sa dau atentie la ceea ce-mi era predat. Iar la facultate nici nu aveam timp sa respir, d-apai sa mai si gandesc si  sa procesez ceea ce mi se trasmitea, scriam la fiecare curs cate 12 pana la 14 pagini A4.  Dar cea mai mare oroare am avut-o de examene. Cand ma pregateam asiduu, pentru ca au existat si situatii cand nu invatam nimic,  aveam niste emotii cumplite, imposibil de controlat si mentinut la un nivel suportabil. Drept urmare le detestam, imi doream cu disperare sa termin sesiunea mai repede si sa scap de ele si de perioada de stres generata de acestea. Si ca un facut, blestemul examenelor ma urmareste si azi…

Daca de sustinerea examenelor nu sunt nici azi ocolita, se pare ca nici de primitul notelor nu scap asa usor. De curand m-am inscris pe un site de analiza, unde alti bloggeri au posibilitatea de a-ti examina blogul si a-l nota corespunzator. Evident ca in fiecare zi verific cu o nedisimulata curiozitate ce nota am mai primit pentru el. Pana acum review-urile au fost pozitive, i-au fost acordate trei  note de 9 si doua de 10, iar media este de 9,40. Sunt la inceput, entuziasmul este mare, probabil ma va tine pana in momentul cand prima nota de 4 isi va face simtita prezenta in catalogul virtual. :) Dar nu-mi bat capul prea tare, oricum de ce mi-e frica nu scap. :P

Care a fost/este  nota voastra preferata?

Mai tineti minte cartea lui Bruce, Biologia credintei? Probabil ca nu…Spuneam acolo ca Bruce a parcurs drumul de la stiinta la …”religie”, sa zicem (fara sa spunem daca exista „religii corecte” si „religii gresite” – desi exista J ). Nu in mod expres, dar asta a fost ideea. Ei bine, Michael a parcurs drumul invers. A inceput prin a studia teologia, dar a trecut apoi la psihologie si a obtinut chiar si o diploma in psihologie experimentala la Universitatea de Stat din California. Subliniez, de stat. Nu ca ar avea vreo importanta din punct de vedere absolut, dar ne spune ceva in legatura cu rigurozitatea. Pentru ca „statul” reprezinta punctul oficial de vedere, cel considerat „corect”. „Particularii” pot sa si bata câmpii daca vor, dar nu pe bani publici. Numai facultatile de stat au voie sa bata câmpii pe bani publici!

Cartea „De ce cred oamenii in bazaconii” are din start doua avantaje majore: in primul rând e editata la o editura de prestigiu. Si, in al doilea rând, chiar arata ca o carte serioasa.

Cine este de fapt Michael? Pai ar trebui sa spunem ca este un fel de campion care se autocaracterizeaza ca fiind „agnostic”. Pasiunea pentru ciclism l-a facut sa participe la curse pe distante lungi. Foarte lungi. Extrem de lungi. 3.000 de mile! Asta inseamna foarte multi kilometri…Michael a observat ca „metodele neconventiale” de antrenament sunt egale cu zero. Bineinteles ca nu si-a pus problema daca nu cumva le-a aplicat gresit. Daca nu l-au ajutat, el a concluzionat, fara putitnta de tagada, ca „pseudostiintele’ sunt fundamental gresite. Toate!

Ce este de fapt stiinta? Evident, este suma concluziilor experimentelor stiintifice. Dar ce e ala un experiment stintific? Pai…ceva organizat dupa o anume metoda stiintifica. Dar ce e aia „metoda stiintifica’? Intrebati-va profesorii de „stiinte” si veti observa ca fac niste figuri comico-serioase. Serioase pentru ca au constiinta faptului ca trebuie sa dea un raspuns. Comice – pentru ca habar n-au ce-ar trebui sa raspunda.

In principiu, metoda stiintifica inseamna ca acelasi experiment, repetat in aceleasi conditii, ajunge, de fiecare data, la acelasi rezultat. Si aici si in America si in Japonia. Daca sunt indeplinite cele trei criterii putem spune ca avem o concluzie „stiintifica”. Prin urmare avem „stiinta” pe de o parte, cu ale ei experimente, conditii si aceleasi rezultate si, pe de alta parte, „pseudostiinta”, adica „restul lumii”.

In 1991 a obtinut un doctorat in istoria stiintei, iar in 1992 a fondat Societatea Scepticilor care editeaza revista Skeptic.

Problema cu Michael e ca e un preopinent extrem de eficace. Fiind un „insider” stie foarte bine slabiciunile religiei traditionale. A urmat o facultate de profil si are mijloacele necesare pentru a ataca „punctele slabe”. Foarte greu de combatut. Un „adversar” care chiar ca te face sa salivezi.

Pe parcursul cartii Michael nu numai ca se rafuieste cu religia, dar se rafuieste cu orice. Are o placere sadica de a face varza religia, superstitia, creationismul, „vizitele extraterestrilor” si „rapirile” organizate de acestia, „pseudostiinta” (sau ce intelege el prin toate astea), ba chiar si „obiectivismul”, negarea Holocaustului si in a demola orice fel de speranta. Nu exista plan divin, nu exista Dumnezeu, nu exista nimic; traim si suntem constienti doar dintr-o intâmplare nenorocita. Si totusi nu merge pâna la capat. Lasa o „portita”.

Intelegem rafuielile personale ale lui Michael cu tot felul de oligofreni americani sau canadieni. Stiti cum e in America, e permis orice. Ei bine, Michael isi alege majoritatea inamicilor din comunitatea „locala”. Tot felul de indivizi pe care Michael ii condamna ca fiind „negationisti” desi ei n-au contestat niciodata Holocaustul ca atare, ci numarul de victime sau anumite „nuante”. Trecem peste modul nedemn in care evreii supravietuitori au profitat de quasi-totala tragedie prin care a trecut poporul evreu (desigur, ca intotdeauna, exista exceptii, au existat si evrei care au inteles modul in care fiecare isi poarta propria cruce, ca sa zic asa). Hai sa facem o concesie si sa trecem peste toate problemele inchipuite ale lui Michael. Ce ne ramâne? Un sceptic convins. Orice i-ai face, nu crede in nimic nene! Religia – o prostie! Mersul pe carbuni aprinsi – o tâmpenie (despre mersul pe carbuni aprinsi vom avea o discutie separata). Bioritmul? O naivitate! Gândirea pozitiva? O aberatie. Si tot asa.

Concluzia lui la intrebarea „de ce cred oamenii in bazaconii”? Pentru ca ne asigura un oarecare confort psihic, creându-ne iluzia ca putem avea raspuns la orice si ca suntem „speciali”. Pentru ca e mai comod. Pentru ca, din credinta, „etern speranta izvoraste”. Pe când stiinta nu ne ofera decât raspunsuri reci precum Universul intâmplator si ne asigura, in felul ei, ca „dupa” nu mai este nimic. Absolut nimic.

De ce este importanta aceasta carte? Pentru ca reprezinta si cealalata fata a existentei. Pentru ca naste intrebari si controverse. Pentru ca este quasi-corect argumentata. Pentru ca ne face sa ne indoim de propria credinta. Ei bine, aici intervine „cheia”: cum ramânem dupa ce citim aceasta carte? Incremeniti in proiect? Suntem mai credinciosi sau mai sovaitori? Ne mentinem credinta pentru ca n-avem incotro sau ne adâncim credinta pentru ca am gasit noi raspunsuri?

O carte incomoda, recomandata tuturor celor care au mintea deschisa.

Autor: Dragos