Imi pare si acum incredibil efortul iesit din comun depus in urma cu cca o luna cand mergeam prin Roma in medie cam 17 km pe zi (uneori si 22), eu care in mod obisnuit ajung lesinata de oboseala si pana la statia de tramvai situata in fata blocului. Sa nu mai spun ca ma intorc epuizata dupa cateva ore de munca (intelectuala) de parca as da la sapa de dimineata pana seara.

Nimeni nu contesta faptul ca cetatea situata pe sapte coline este intesata de fantani, obeliscuri, dar mai ales de piete. La fiecare colt de strada turistul ametit de atata arta si istorie admira bulversat o noua piata incantatoare, la fiecare pas o fantana uluitoare sau un obelisc impozant ii taie calea. In paranteza fie spus, fantanile erau asociate, in perioada baroca a Romei, cu generozitatea Papei. Daca ele existau inseamna ca oamenii aveau mereu la indemana apa proaspata pentru a se racori in timpul arsitelor dogoritoare specifice verilor mediteraneene.

In Navona am ajuns prima data pe 11 februarie, dupa ce dimineata hoinarisem prin Piazza di S. Pietro in Vincoli, prin maretul Colosseum si anticele Foruri (Roman si Imperiale), iar in jurul pranzului pornisem deja, din Piazza Venetia spre Piazza della Rotonda si, cum-necum, am nimerit in jur de ora 16, dupa o degustare de inghetata, in cea mai frumoasa piata a Romei.

Marturisesc ca eu venisem aici sa descifrez metaforele si simbolurile de care auzisem candva, sa vad cu ochii mei reunite, chiar si intr-un grup statuar, cele patru mari fluvii ale Terrei. Asadar, poposisem in romantica piata baroca Navona sa observ pe indelete cum si-a imaginat renumitul arhitect Bernini Gangele, Dunarea, Nilul si Rio de la Plata, sa asist la lupta dintre Neptun si o caracatita fioroasa, sa vad Maurul calare pe un delfin, sa fotografiez tritonii, nimfele, heruvimii si caii de mare care decoreaza spectaculoasele fantani ce fac piata atat de faimoasa.

M-a surprins placut sa constat ca Navona este o imensa zona pietonala, inconjurata de biserici, palate si cladiri colorate si elegante si chiar daca plina de lume parca ai loc sa respiri si sa te bucuri de tot ce este jur. Pentru ca ea urmareste conturul deschis al fostului stadion al lui Domitian (construit in sec. I d. Hr) pe locul caruia a fost amplasata.

Stadionul (al carui nume latinesc era Circus Agonalis) a fost pavat, pentru a da nastere pietei actuale in sec. XV, iar in sec. XVI si XVII au fost adaugate cele trei fantani fantastice (la propriu si la figurat), dar si impresionanta biserica baroca Sant’ Agnese in Agone dedicata tinerei fecioare Agnese ucisa pentru credinta ei.

Capodopera lui Bernini din centrul pietei Navona e pur si simplu fascinanta.

Construita in 1651 la cererea Papei Inocentiu al X-lea, Fontana dei Quattro Fiumi (Fantana celor patru fluvii), cu cele patru statui de marmura alba, fiecare reprezentand cate un fluviu emblematic pentru continentul unde se afla, Gangele din Asia, Nilul din Africa, Dunarea din Europa si Rio de la Plata din America de Sud, din mijlocul carora tasneste spre cer un obelisc egiptean taiat in granit rosu, lasa spectatorul mut de uimire si admiratie.

Gangele tine in mana o vasla sugerand navigabilitatea raului

Gangele si Dunarea, cel mai apropiat fluviu de Roma (in stanga) care atinge stema papala

Rio de la Plata troneaza pe o gramada de monede simbolizand bogatia Americii de Sud ce ar putea fi oferita Europei

Rio de la Plata (stanga) si Dunarea (dreapta)

Nilul are capul acoperit, sugerand astfel misterul ce plana asupra izvoarelor sale

De aici m-am indreptat sovaielnic spre captul sudic sperand sa dau peste o noua minune. Iar Fontana del Moro (Fantana Maurului) construita in 1574 de Giacomo della Porta nu m-a dezamagit. Figura sa centrala este cea a unui maur imblanzind un delfin (sculptura adaugata mai tarziu de Bernini) inconjurat de patru tritoni, zeitati marine grecesti inchipuite cu bust de om si cu coada de peste. In acceptiunea unora Maurul este de fapt Neptun infatisat cu trasaturi ceva mai exotice.

In capatul nordic al pietei, Fantana lui Neptun, creatia lui Giacomo della Porta din  anul 1574 mi s-a dezvaluit in toata splendoarea sa. Interesant e faptul ca timp de 300 de ani nu a existat aici decat un bazin din marmura, iar scultpurile au fost adaugate pe rand de Antonio della Bitta, Neptun luptand cu o caracatita si Gregorio Zappala, doi cai marini, doi heruvimi, doua nimfe marine si doi delfini in secolul XIX.

Fontana del Nettuno

Am vizitat apoi biserica Sant’ Agnese in Agone, opera marelui rival a lui Bernini, Borromini.

Am facut cateva fotografii din curtea ei:

Se poate observa, in imaginea de mai sus, biserica Nostra Signora del Sacro Cuore dedicata Fecioarei Maria (cladirea crem). Iar vis-a-vis se afla Palatul Pamphili care adaposteste actualmente Ambasada Braziliei, o alta constructie impresionanta ce innobileaza piata.

Nu inainte de a parasi Piata Navona am intrat intr-un magazinel de suveniruri de unde mi-am achizitionat trei magneti de frigider si un pix (trei euro fiecare).

Ne-am despartit de Piazza Navona cu imaginea celor trei fanatani fabuloase, a tablourilor expuse in mijlocul sau, a arhitecturii armonioase si a forfotei generale care o caracterizeaza cu promisiunea de a o vizita foarte curand. Ceea ce s-a si intamplat.