In familia mea, ultima masa a zilei se serveste de obicei in jurul orei 14. Insa cei mai multi dintre noi ajungem acasa dupa ora 18 si, deseori, evenimentele de la serviciu sau o plimbare prin aerul tare al toamnei ne pot provoca un apetit neobisnuit. Cum procedam in asemenea situatii? Ce facem, cum ne potolim foamea? Reusim sa ascultam de sfatul unui vechi proverb care spune astfel: micul dejun mananca-l singur, pranzul imparte-l cu prietenii, iar cina da-o unui dusman?

Exista trei reguli de aur pentru masa de seara: sa fie usoara (saraca in calorii), bazata pe legume sau fructe, sa fie servita pana in ora 20 si sa nu asociem proteinele animale cu carbohidratii. Asta, evident, doar daca dorim sa evitam tulburarile digestive, cresterea in greutate si sa avem un somn odihnitor, lipsit de cosmaruri. In plus ne expunem si altor riscuri, pentru ca mesele copioase pe care unii dintre noi le iau chiar si la miezul noptii pot avea urmari grave asupra sanatatii (diabet zaharat de tip II, boli cardiovasculare si chiar cancer).

Asadar, ce putem manca linistiti: salate de legume (ideal cu o lingurita de ulei de masline)

salate de fructe

 peste fiert sau la gratar(sub 100 de grame)

lactate

Ce imi place mie cel mai mult si cel mai mult? Ricotta (o specialitate de branza italiana asemanatoare la gust cu urda, foarte fina) pe care o gasesc la numai 5 lei la Cora (si are doar 38 de kcal portia) cu conopida la aburi.

E cea mai usoara si delicioasa gustare de seara posibila!

O alta favorita de-a mea este si salata caprese (rosii, busuioc, mozzarella, masline) originara din insula Capri:

Ce nu avem voie seara: mezeluri, tocaturi, fast-food, cartofii prajiti/piure cu friptura, dulciuri, alcool si bauturi carbogazoase.

Reusiti sa rezistati tentatiei? Obisnuiti sa serviti masa de seara(acasa sau la restaurant) sau luati doar o gustare inainte de ora 20? 

sursa poze:www.weheartit.com

Îmi place să vizionez filme. Nu mă consider un cinefil pasionat, nu mă pretind a fi critic de film. Nu am o “normă” de filme pe care să o parcurg într-un interval definit de timp, etc. Îmi suscită un interes deosebit genurile thriller şi dramă, filme ce pun accent pe latura psihică a personajelor şi sunt inspirate din viaţa cotidiană. Cu toate acestea, nu refuz un film bun de acţiune sau o comedie decentă.

Voi încerca să explic de ce am ales să abordez acest subiect. Filmele fac parte din viaţa noastră, sunt un mijloc de relaxare, de petrecere a timpului liber, de socializare şi, totodată, oferă motive de reflecţie. Aşteptăm sfârşitul de săptămână cu înfrigurare, urmărim cu atenţie site-urile de specialitate, doar-doar mai apare vreun film tare, un block-buster, de preferat, acţiune, cu cât mai multă violenţă, arme şi sânge sau o comedie, dar una să ne crape fălcile de râs – este musai să conţină numeroase scene de sex, dar nu oricum; actorii trebui să fie surprinşi în ipostaze cât mai stânjenitoare. Mai nou, sunt la modă comediile romantice, cu o ea în rol de gâsculiţă cam naivă şi un el introvertit, ghinionist într-ale amorului, dar dornic să înveţe; dragostea triumfă la final şi ei rămân împreună, probabil până la adânci bătrâneţi. În fine, tipologia personajelor poate să difere, însă deznodământul, în majoritatea cazurilor, este identic.

Bun, mergem la mall, urcăm calmi până la ultimul etaj, ne prezentăm tacticos la unul dintre ghişeele cinematografului, îi zâmbim candid domnişoarei şi îi solicităm două sau mai multe bilete, căci am fost prevăzători şi am făcut dinainte rezervare on-line. Suntem întrebaţi dacă avem card de fidelitate. Desigur, doar suntem mari amatori de filme! Ne uităm la ceas, mai avem trei sferturi de oră până la film. Timpul este aliatul nostru, mergem să mâncăm la un fast-food ultracunoscut, stăm de vorbă, trebuie să înceapă filmul. Ne îndreptăm grăbiţi spre sala unde rulează respectiva peliculă, cumpărăm din fugă floricele şi suc la suprapreţ şi ne aşezăm comod pe scaune. Ne uităm în jur şi ne rugăm în gând să nu fie şi mujici printre ceilalţi spectatori; nu ne place să fim deranjaţi în timpul spectacolului! Vedem filmul şi ne întoarcem acasă, fericiţi că am bifat încă o producţie americană care face furori în box-office.

Întrebarea mea este: cu ce rămânem după vizionarea unui astfel de film? Suntem mai culţi, mai reflexivi, mai preocupaţi de ceea ce se petrece în jurul nostru? Răspunsul este personal, nu coincide pentru toţi. Mă atrage cinematografia europeană. În ultimul timp, am vizionat destul de multe producţii ruse, franceze, germane şi sârbe. Adaug la acestea un film finlandez şi unul olandez. Ce am observat la producţiile europene: primo, subiectele sunt complexe şi foarte bine ancorate în realitate, iar efectele speciale sunt foarte reduse ca amploare şi mult mai greu sesizabile decât în producţiile de peste ocean. Secundo: fără a beneficia de bugete atât de generoase precum cele produse la Hollywood, aceste filme mi-au captat atenţia, însă este vorba de o atenţie vie, activă, nu de una pasivă şi predictivă. Interpretarea actorilor este mai profundă şi mai expresivă. În fine, nu vreau să perorez prea mult. De asemena, nu doresc să fiu înţeles greşit, am văzut foarte multe filme americane excelente, atât prin subiectele tratate, cât şi datorită actorilor. Totuşi, rămân cu impresia că majoritatea producţiilor turnate în SUA sunt axate pe consumul de masă, fără să aibă un mesaj anume. Îl invit pe Vacitim sau pe oricine altcineva să ne vorbească şi despre filmele asiatice sau produse de alte naţiuni extraeuropene.

Voi ce preferaţi, Hollywood sau restul lumii, ori poate ambele? Vă rog să argumentaţi opţiunea!

Am ajuns intr-un punct al existentei vietii pe Terra in care aspiram tot mai mult la simplitate, naturalete, adevar, frumusete. Dar lucruri simple nu exista, simplu inseamna dificil, simplitatea fiind poate cel mai greu lucru de asigurat in lume, ultima limita a experientei si un ultim efort al geniului. Visam la intoarcerea la natura, respingem artificialul, incepand de la comportament si terminand cu aditivii alimentari sau parabenii din cosmetice, atat de huliti in ultima vreme. Incet-incet vom renega insasi rasa umana, pentru ca ea se face vinovata pentru introducerea si dominatia artificialului si eliminarea cvasitotala a naturalului din jurul nostru. Frumusetea este si ea relativa caci frumusetea lucrurilor  este in sufletul celor care le admira. Iar adevarul este un puzzle ce cuprinde adevarurile fiecaruia, de fapt nici nu exista adevar absolut, ci doar drumuri care duc spre el, nu intamplator acest blog are motto-ul” there are three sides to any argument: my side, your side and the right side.”

1. Pasiunea mea pentru fotografie este relativ recenta si se reflecta din plin in paginile acestui blog.  A debutat prin 2005-2006, in momentul in care am primit cadou primul meu telefon mobil cu camera. Pana atunci nici nu vroiam sa aud de poze. Si tot atunci, in mod subit, s-a prefigurat o noua pasiune: aceea pentru peisaje , pentru tot ce a creat mai frumos si mai deosebit pictorul nostru cel mai desavarsit, natura. Cerul, surprins in diferite ipostaze si momente ale zilei, se constituie in subiectul meu predilect cand vreau sa admir poze. Iar lacurile si marea, stradutele inguste si cladirile mai deosebite, atunci cand vreau sa fotografiez eu ceva. A aparut photoshopul insa si, odata cu el, prima dilema: care sunt mai frumoase, pozele facute de noi, in stare bruta sau cele prelucrate intens cu ajutorul unui programel pe calculator? Cum nu am gasit raspuns la acesta intrebare, mi-am zis sa apelez la ajutorul vostru. O sa va pun la dispozitie cateva imagini din fiecare categorie.

Poze neprelucrate, facute cu mobilul meu, Samsung U700, ce are incorporat o camera de 3,2 MP:

Rambla, Girona

Figueres, Spania

Raul Onyar, Girona

Poze preluate de pe net, photoshopate:

Asadar, NATURAL SAU ARTIFICIAL? In acest caz, as merge pe mana artificialului.

Si tot despre fotografii, ce va place cel mai mult sa surprindeti, natura sau oamenii?  Iata cateva exemple:

Peisaje

Oameni

2. Tot mai multa lume pune accent pe naturaletea chipului, pe eliminarea completa a fardurilor, inexistenta makeup-ului. Barbatii afirma ca vor frumuseti naturale, foarte bine, dar ce te faci atunci cand frumusetea nu prea exista? Trebuie sa recunoastem ca sunt, din pacate, suficiente femei marcate de imperfectiuni. Iar ritmul alert al secolului 21 ne obliga la o viata dezordonata. Ne lipseste echilibrul interior, dar si armonia fizica. Produsele cosmetice pentru machiaj au fost create tocmai pentru a scoate in evidenta partile frumoase ale unei persoane si a  masca imperfectiunile.  Atunci cand o femeie isi pune in evidenta frumusetea, ea devine mai increzatoare, indrazneata, mai provocatoare, iar acest lucru o face sa arate si sa se simta chiar mai bine. Se simte mai bine in interior, se simte in largul ei, stapana pe ea si pe actiunile ei. Daca ea nu se stimeaza ca persoana, cum ar putea s-o faca altul? Lipsa machiajului se impune doar in cazul in care esti fericita posesoare a unor trasaturi frumoase, armonioase si a unui ten fara cusur. Da, un regim alimentar sanatos si un ritm de viata echilibrat iti asigura mentinerea pentru un timp cat mai indelungat a acestor atribute pe care le ai de la mama-natura. Dar ce faci atunci cand natura nu te-a inzestrat cu o frumusete eclatanta? Degeaba mananci fara grasimi, degeaba bei apa multa si faci sport, degeaba te retragi in munti la aer curat, nimic din toate astea nu te vor ajuta sa arati ca o zana din povesti. Iar celebrul CK a pus punctul pe i: “The best thing is to look natural, but it takes makeup to look natural”

Inca o data merg pe mana artificialului. Pozele de mai sus ma obliga la acesta alegere.

3.  Cand vine vorba de silicoane, implanturi, tatuaje, cercei in diferite parti ale corpului, aici acord cu inima deschisa votul meu naturalului. Desi, am vazut cateva episoade ale unei emisiuni tv in care femeile mai putin avantajate fizic au recurs la  diverse operatii estetice, fiind transformate in persoane decente, chiar dragute, iar pentru astfel de cazuri extreme ma pronunt in favoarea artificialului(uneori chiar se impun mici modificari prin intermediul operatiilor estetice).

4. Intr-un articol precedent am descoperit ce inseamna hrana sanatoasa, 100% naturala. Intre alimentele bio( naturale, fara conservanti chimici, E-uri, ale caror ingrediente au fost crescute in zone ecologice, solul din care provin nu a fost tratat chimic cel putin cu 2 ani inainte) si cele conventionale sau cele de tip fast-food, apetisante, gustoase, dar periculoase pentru sanatate, mai este necesar sa spun ce aleg?

In razboiul dintre natural si artificial, oamenii prefera natural, dar aleg pana la urma artificialul. Voi de care parte a baricadei va aflati?