Cat de mult va deranjeaza sa priviti trecatori pe strada cu gura plina, infulecand de zor dintr-o merdenea sau dintr-un hamburger imens? Considerati noul obicei al oamenilor grabiti si infometati dezagreabil, dezgustator? Daca inlocuim sandwich-ul cu o punga de snacks-uri, un covrig sau un mar vi se pare mai acceptabil? Exista in opinia voastra vreo diferenta semnificativa intre a privi omul mancand intr-un spatiu public special amenajat pentru aceasta, cum ar fi un restaurant, o terasa sau un mall si a-l vedea pe strada savurand cu pofta pranzul frugal, indiferent in ce consta el? Si nu ma leg de faptul ca mai toate produsele vandute la colt de strada sunt nesanatoase, adevarate bombe calorice, ma intereseaza parerea voastra strict din punct de vedere estetic. Sunt astfel incalcate bunele maniere?

Azi, dupa serviciu, moarta de foame, mi-am luat un sandwich de la un automat din acela de interior, si am inceput sa musc cu sarg din el. Nu am reusit sa-l termin pana am parasit cladirea institutiei, asa ca am fost nevoita sa mananc pe strada. Portarul m-a vazut si mi-a urat pofta buna, o colega mi-a rasarit in fata si s-a aratat mirata ca tocmai in colbul drumului mi-am gasit sa servesc masa, trecatorii ma priveau insistent si dezaprobator (in imaginatia mea cel putin) eu, jenata, imi doream sa se sfarseasca cat mai repede calvarul.

Ieri, langa mine, in metrou, o tanara elegant imbracata si-a scos tacticos din geanta un pateu, apoi o ciocolata si in final a gasit de cuviinta ca meniul nu e complet fara un mar si un suc. Putem spune ca a luat masa in oras, nu? Tot mai multi oameni manca pe strada, nu discutam acum motivele lor. Este gresit sau nu? Va deranjeaza sau va este indiferent pentru ca la fel procedati si voi uneori?

In urma cu ceva timp va povesteam primele impresii de la noul job si imi exprimam tristetea fata de indiferenta si raceala cu care am fost intampinata. Dupa aproape doua luni pot aprecia ca lucrurile s-au schimbat in bine, toate cerintele si pretentiile mele au fost satisfacute, avem acum pana si hartie igienica si sapun la toaleta :tongue: , dar si calculatoare cu internet pe birouri, poate o sa va para uluitor, dar a ajuns chiar sa-mi placa la serviciu.

Si astfel se contureaza cea mai mare temere a mea, ramanerea fara un loc de munca. De fapt, nesiguranta zilei de maine este si principala problema cu care se confrunta cei mai multi dintre romani in prezent, iar consecintele ce deriva de aici sunt dezastruoase: disperare, stres, saracie, griji, insomnii. Din capul locului trebuie precizat faptul ca am cu aceasta institutie un contract pe termen determinat, iar gandul ca voi ramane somera ma inspaimanta peste masura, ma si imaginez cautand zilnic oportunitati pe bestjobs si lasand sute de CV-uri pe la firme pentru care nu voi ajunge sa muncesc vreodata.

Sunt convinsa ca uneori suntem cu totii speriati de iminenta producere a unui lucru nedorit sau avem temeri adanc ascunse in subconstient pe care incercam sa le ignoram sau sa le combatem cu mult curaj. Inca de mica ma temeam ca nu voi fi suficient de frumoasa, ca ii voi dezamagi pe cei care isi pusesera toate sperantele in mine, ca nu-mi voi gasi sufletul pereche, ca voi ramane singura, ca nimeni nu ma va iubi. Fire extrem de conservatoare, teama de nou, de necunoscut m-a animat pe tot parcursul vietii. Mereu am fost adepta zicalei, rau cu rau, dar mai rau fara rau. Teama de schimbare e atat de actuala… M-am temut si inca am oroare de zborul cu avionul, a ajuns sa-mi fie frica si sa circul cu masina, drumurile sunt pline de vitezomani dementi si inconstienti. Recent m-am trezit cu o fobie neobisnuita: logizomecanofobia (frica de computere). :silly:

Daca pot intelege unele fobii cum ar fi frica de:

-insecte si reptile (paianjeni, tantari, serpi)

– inaltime

-apa

-ace (seringi)

-caini

-furtuni

-spatii inchise

-locuri foarte aglomerate

-a vorbi in public

altele mi se par cel putin bizare: teama de cuvinte lungi, de ata(sfoara), de gravitatie, de oglinzi, de Papa, de a-ti ramne pasta de arahide lipita pe cerul gurii sau de sex.

Exista insa si unele iesite din comun, socante, extravagante, de-a dreptul inexplicabile, oare ce-o fi in mintea acelor oameni? Iata cateva exemple:

– frica de bogatie (putofobia)

– frica de idei (ideofobia)

– frica de francezi si cultura franceza(francofobia)

– frica de rai (uranofobia)

– frica de femei frumoase (venustrafobia)

– frica de a auzi vesti bune (eufobia)

– frica de culoarea galben (xantofobia)

Care este principala temere pe care o simtiti in clipa de fata? Care vi se pare cea mai stranie fobie? 

sursa foto