Aspiratorul sau bestia urlătoare. Acest electrocasnic mi-a marcat primii ani din viaţă. Nu doresc nimănui să experimenteze trăirile mele din acea perioadă. Când mama sau bunica trezeau bestia, eu paralizam. De frică. Tremuram şi nu ştiam unde să fug pentru a mă ascunde. Părăseam sufrageria, venea după mine în hol, invadam dormitorul, urgia după mine. Salvarea venea întotdeauna din baie, mai precis, din cadă, acolo ştiam că sunt în siguranţă. Într-o bună zi, cred că se întâmpla pe când aveam 7 ani, o idee divină m-a salvat. Ştiam unde doarme hidoşenia, aşa că m-am decis să acţionez, ştiind că este inofensivă când se odihneşte. Trusa de scule a tatei mi-a fost de mare ajutor. Am înşfăcat un ciocan şi m-am îndreptat tiptil spre animal. Ochii îmi dansau de fericire şi buzele formau un rânjet angelic. Actul criminal a fost de scurtă durată, dar intens. Am lovit rapid şi puternic, până când am simţit că am ucis bestia. I-am scos măruntaiele şi le-am ridicat triumfător deasupra capului. M-am dus să mă laud; în loc de felicitări, am fost pedepsit aspru. Nici până azi nu am înţeles de ce.

“Dacă nu eşti cuminte, te dau la ţigani”. Cred că a fost un fel de formulă magică, cum mi se spunea asta, mă linişteam. Nici nu ştiam cine erau ţiganii, dar simpla lor menţionare mi-a inoculat ideea de baubau. Deh, uite cum devenim rasişti din fragedă pruncie!

“Ieşi repede afară, ai nişte lipitori pe spate”! Strigătul alarmant al fratelui meu mă făcea să ies din apă mai rapid decât lansează americanii o rachetă Tomahawk asupra Libiei. În mod firesc, alergam în cerc şi îi imploram pe cei din jur să mă scape de consumatoarele de sânge.

“Ai un vierme în farfurie”! Aşa proceda frăţiorul meu când îi plăcea prea mult o mâncare. Şi acum funcţionează metoda, mna, cred că sunt partenerul ideal în pustiu, oricine va fi cu mine, va avea porţie dublă!

Pe voi ce vă terifia în copilărie?


sursa foto

Bucuresti, 13 noiembrie, 21 de grade Celsius

Niciodata nu mi-am imaginat ca voi ajunge  sa scriu articole. Dar cum viata e plina de surprize, am fost  pusa in fata faptului implinit si a trebuit sa ma descurc intr-un fel sau altul. Initial am fost reticenta, buimaca, neinspirata, complet debusolata. Pornisem pe un drum despre care nu stiam mai nimic si pe care nu-l dorisem.  La capatului lui, cu putin noroc, ma putea astepta insa  o uriasa recompensa: insusirea de noi informatii, utile pentru viata. Am realizat destul de rapid ca pot  folosi  acest blog cu un scop precis: acela de a invata. Iar procesul este in plina desfasurare…

Desi la prima vedere nu pare tocmai un jurnal, blogul acesta cuprinde toata gama de stari si sentimente care m-au incercat pe parcursul anului 2010. Toate dilemele, nemultumirile si frustrarile mele se regasesc in randurile asternute pe paginile lui virtuale. Eu scriu despre ce simt si despre ce ma pasioneaza la un moment dat. Fiecare articol are povestea lui, are un loc special in sufletul meu, e o bucatica din inima mea, pentru ca nimic nu a fost facut la intamplare, iar daca merg cumva in urma pentru a le reciti, ma incearca o cumplita nostalgie.  Daca iubesc, scriu despre dragoste, daca visez la cel mai frumos loc de pe Terra, scriu despre Iguazu, daca sunt curioasa care sunt beneficiile ceaiului asupra organismului uman,  scriu despre tipurile de ceai, daca-mi este dor de Bruges, trec in revista “Venetiile Nordului” , iar daca sunt deprimata si stresata aparent fara motiv, scriu despre meteodependenta.

De cateva zile sunt tot mai obosita si mai trista. Deprimata e cam exagerat spus, nici melancolica nu as aprecia pentru ca nu mai visez la nimic, suparata s-ar potrivi oarecum pentru ca imi detest locul actual de munca, simt ca am ajuns in infern, si va spun, apropos de un articol recent marca Dragos FRD,  din experienta proprie, ca e de milioane de ori mai indicat Paradisul, chit ca te plictisesti de moarte. Am cautat termenul potrivit pentru starea mea de spirit si l-am gasit: apatie. Am pierdut definitiv cheful de viata si-l declar nul. Aseara am incercat, in disperare de cauza,  o sedinta terapeutica de shopping. Nici macar asta nu a functionat… Si pentru ca sunt obisnuita sa caut (si sa si gasesc) o explicatie sau cauza pentru orice lucru oricat de neinsemnat ar parea la prima vedere, am identificat-o imediat  pe cea responsabila pentru pierderea suferita zilele astea : sunt meteosensibila.

Este dovedit stiintific ca fluctuatiile de temperatura au un efect negativ asupra organismului uman, ca scaderea sau cresterea subita a temperaturii afecteaza metabolismul, iar riscul aparitiei bolilor precum astmul, afectiunilor pulmonare, a celor respiratorii, alergiilor, a depresiei si a problemelor de nutritie este destul de ridicat. Cresterea nivelului de stres, deficientele mentale, tulburarile de comportament sunt puse tot pe seama schimbarilor meteorologice bruste. Concret, ce este meteosensibilitatea? Meteosensibilitatea este declansata de campurile electromagnetice care insotesc schimbarile meteorologice, dar si de starea generala de sanatate. Aceste campuri electromagnetice sunt de fapt cele care duc la variatii ale tensiunii arteriale si probleme circulatorii, la dureri de cap si stari de epuizare fizica, somnolenta, depresii, fobii, tendinte de izolare, ameteli, dificultati de concentrare sau insomnie, la dureri osteoarticulare.
Este un strigat de alarma al organismului, consecinta unor dereglari diverse, acumulari de toxine, tensiuni fizice (musculare) si psihologice, care duc la o stare generala de disconfort. Proportional vorbind, meteosensibilitatea este de 3 ori mai frecventa in cazul femeilor decat al barbatilor, fiind mai des intalnita la persoanele care traiesc in mediul urban.  Se presupune ca se petrece acest lucru din cauza ca isi petrec foarte mult timp in spatii inchise, iar organismul si-a pierdut capacitatea de adaptare la transformarile impuse de vreme. Si foarte important de stiut, orice meteosensibil are modul sau unic de manifestare. Mai multe informatii si sfaturi gasiti aici.

Intelegeti acum de ce nu agreez eu cel mai frumos, bogat si colorat anotimp in acceptiunea intregii blogosfere?

Voi sunteti meteodependenti? In aceasta perioada aveti o dieta echilibrata, o alimentatie  sanatoasa, saraca in grasimi, evitati alcoolul si tutunul,  spatiile inchise,  televizorul si calculatorul,  petreceti mult timp in natura, faceti sport macar 30 de minute pe zi?  Sunteti mai degraba optimisti sau mai degraba pesimisti , care este starea generala de spirit ce va caracterizeaza pe durata celor trei luni de toamna ? Cum ati suportat valul de caldura ce s-a abatut in ultima saptamana asupra tarii noastre?