Trei ani de discuții savuroase, captivante, interesante. Trei ani colorați în azuriul cerului și în roua pură așternută delicat pe verdele proaspăt al ierbii în diminețile de vară sau în galbenul solar al florilor de câmp, presărați cu voie bună și înțelepciune, în compania unor oameni deosebiți, cu suflet mare. Trei ani plini de emoție, pasiune, trăiri intense. Totul țesut magistral, desăvârșit pe portativul prieteniei și armoniei.

Aici, cuvintele sunt nestemate, iar în lumea lor strălucitoare sunt împletite cu har povești fermecate unde eu evadez zilnic pentru porția de frumos, de liniște și înțelegere. Aici mi se oferă ocazia să mă exprim, să comunic, să fiu ascultată. De aceea iubesc atât de mult lumea virtuală, ziua de vară veșnică. Pentru că doar aici sufletul meu încetează să ofteze, să plângă, să dispere. Pentru că aici soarele strălucește neîncetat și speranța, vorba bună și curajul răsar când te aștepți mai puțin, când ai mai mare nevoie de ele.

Summerday a apărut pe 12 ianuarie 2011, poate nu întâmplător exact de ziua mea de naștere. Pentru că el a devenit părtaș la bucuriile și realizările mele, la momentele mele de îndoială, de melancolie, de confuzie. În cuprinsul lui sunt depozitate gândurile, visurile și sentimentele mele și tare mi-ar plăcea să fie ceva mai des actualizat. Pentru că în timp am devenit extrem de pretențioasă în alegerea subiectelor abordate, dacă nu e ceva extraordinar, nemaipomenit și nemaintalnit, nici nu mă sinchisesc să iau în calcul pentru un eventual material. Mereu am idei noi, simpatice, dar nu mi se mai par demne de a concepe articole pe baza lor. Și realizez că în ritmul asta nu o să mai scriu niciodată nimic, pentru că este clar, tot ce mă frământa a fost deja lămurit.

Și încă un mare regret, care deja tinde să devină supărare de-a binelea, faptul că simt că nimeni nu înțelege că asta e marea mea pasiune și nu mă interesează câtuși de puțin să scot bani din ea. Până și mama a ajuns să-mi reproșeze că nu fac bani din blog. De ceilalți nu mai zic. Summerday este un loc eminamente destinat alinării sufletului meu, nu o cale de umplere a buzunarului cu câțiva bănuți. Oare sunt singura din Univers care opinează astfel?

Cam atât despre blog, câteva cuvinte și despre mine. Joi și vineri am plecat fără fular la serviciu și acum mă doare groaznic gâtul. În momentul de față beau ceai cu lămâie dintr-o cană imensă și sper să-mi revin miraculos până mâine. Amân petrecerea și dansul pentru săptămâna viitoare. Îmi propun să termin “The Hobbit: Un Unexpected journey”, filmul pe care l-am început ieri și pe care nu am reușit să-l vizionez până la final pentru că a picat internetul.

Cu ocazia împlinirii a trei ani de summerday şi a zilei mele de naştere inlocuim cappuccino cu șampania și vă rog să-mi spuneți ce anume vă place aici și ce subiecte v-ar interesa să citiți și nu au fost încă abordate.

sursa foto: weheartit.com