1. Sa trecem pe  domeniu propriu. I-am gasit pana si numele. Asteptam ofertele.

2. Sa nu mai intarzii la serviciu. Pentru ca se intampla zilnic si e stresant. Astept solutii.

3. Sa adopt un stil sanatos de viata care presupune renuntarea definitiva la junk-food, bauturi carbogazoase, mezeluri, carne, sucuri “naturale”, branza, oua, conserve, dulciuri, prajeli de orice fel. Ati inteles ideea.

4. Sa reiau de la primavara sedintele mele de inot la spa-ul pe care-l frecventam in urma cu ceva timp. Nu va las site-ul ca sa nu ziceti ca-i fac reclama.

5. Sa-mi achizitionez un mobil nou, o camera foto digitala ultra-performanta, o tastatura noua, un cooler mai bun pentru laptop. Astept eventualii sponsori.

6. Sa stau mai putin la calculator. Asta ar inseamna ca Dragos si Julien sa se ocupe mai mult de blog. Barbatii sunt mai creativi, mai ingeniosi, mai spontani, mai expeditivi, mai simpatici. S-ar descurca de 1000 de ori mai bine decat mine.

7. Sa nu mai fac prostioare(alegeri gresite urmate de regrete amarnice).

8. Sa socializez mai mult cu prietenii pe care in ultima perioada i-am cam neglijat.

9. Sa vizitez inca o tara europeana, ideal ar fi Franta. Sa ma conving eu cu ochii mei ca Parisul e cel mai romantic oras din lume.

10. Sa vina primavara! Sau direct vara! M-am saturat de iarna asta geroasa. E tare plictisitoare si uracioasa.

Azi dupa serviciu nu am rezistat tentatiei de a fi mangaiata poate pentru ultima data in 2010 de razele caldute si ocrotitoare ale soarelui. Asa ca am coborat la Izvor si m-am plimbat pret de cateva minute prin acea zona atat de draga mie, o ultima incercare disperata de a cuprinde in suflet toata frumusetea si eternitatea naturii ce vibra sub forta unui ocean de lumina aurie, solara.

Anticipam luni coltii vigurosi ai iernii, care abia asteapta sa muste cu nesat din aerul de decembrie si sa-l inghete, simteam indignarea crivatului, furios ca nu poate viscoli zapada si revarsa binecunoscuta-i asprime peste tinuturi impovarate de neclintirea anotimpului alb si m-am bucurat nespus cand am vazut ca am primit in dar o zi superba de toamna, in fapt, ultima rabufnire a acesteia inainte ca gerul hain sa devina atotstapanitor.

Imi aduc aminte cum timp de trei luni de zile am tot dispretuit si criticat toamna. Am detestat-o cu toata fiinta mea, i-am vazut mereu doar defectele, niciodata partile frumoase, nu am stiut sa ma bucur de culorile si bogatia ei, sa-i admir candoarea sau sa-i gust savoarea, sa-i recunosc meritele. Dezmierdata azi de inefabila-i splendoare ajung sa o regret. Inca o confirmare a  faptului ca pretuim un lucru abia dupa ce nu-l mai avem. Acum e prea tarziu, de vineri vine cu adevarat iarna. Adio, frumoasa toamna!

Emotia primului fulg de nea asezat sfios pe pamantul sterp, pe ramura unui copac batran si desfrunzit sau in palma fierbinte de copil. In timp ce isi asteapta nerabdator fratiorii jucausi, prinsi in hora magica a celei dintai  ninsori, mediteaza la soarta sa efemera si la bucuria  oamenilor pentru care a coborat din cer.

De cateva zile iarna s-a instalat confortabil in jiltul sau incrustat in diamante si se pregateste sa ne indeplineasca cea mai arzatoare dorinta: prima zapada din an. Asadar, la noapte va ninge. Intre timp, frigul mi-a patruns in fiecare ungher al sufletului, iarna mi-a invadat intreaga fiinta, inghetandu-mi dragostea si sperantele. Soarele a disparut definitiv de pe cer si a luat cu el si pofta mea de viata, bucuria de a trai. Cum voi reusi sa supravietuiesc pana la primavara?

Sunt atatea motive pentru care nu iubesc iarna…

1. E prea frig.

Detest gerul, temperaturile negative si nu ma imbrac niciodata gros. Nu port pulover de lana, bocanci, geaca, caciula,  desi sunt extrem de friguroasa.

2. L-am pierdut si mi-e greu sa redescopar spiritul sarbatorilor de iarna.

Sarbatorile de iarna si-au pierdut farmecul de altadata. Petrecerile cu prietenii sunt lipsite de emotii veritabile , goana dupa cadouri si algomeratia acestei perioade e aproape stresanta si obositoare,  multa forfota pentru nimic. Nu mai simt nici mirosul de brad sau de portocale, nu mai ascult nici povesti la gura sobei. Toate apartin copilariei care e pierduta undeva in negura timpului Macinati de nesiguranta, saracie, griji si nevoi am intrat intr-o rutina a sfarsitului de an, iar  daca exista pe undeva o senzatie de placere, cu siguranta a disparut bucuria deplina simtita odinioara. Traditiile si obiceiurile sunt curpinse parca de o perdea de ceata care odata cu trecerea timpului devine tot mai deasa.

3. Sunt dependenta de vreme insorita, caldura, vara

Lipsa soarelui de pe cer timp de 3 luni imi provoaca angoase, anxietati si o tristete greu de suportat. Devin brusc meditativa, lucida, pesimista. Am nevoie de caldura soarelui pentru a simti ca traiesc cu adevarat.

4. Nu suport mocirla care se formeaza imediat dupa topirea zapezii.

Nu-mi mai place zapada. Erau vremuri cand o adoram, dar acum nu mai e un motiv de bucurie, ci de ingrijorare. E feerica in imagini, la munte, pe net, in povestile copilariei, dar nu si cand locuiesti intr-un oras precum Bucurestiul.

Peisajul se schimba peste noapte, din alb in nuante de gri, cenusiu si chiar  maro. Aici, frumusetea iernii nu e decat o iluzie,  printre betoane, bulevarde aglomerate si trafic infernal, entuziasmul iti  trece rapid cand vezi ca  strazile sunt pline de balti si mormane de zapada , iar picioarele te  dor  de la inotatul  prin nameti. Iar daca ai nefericita inspiratie sa porti cizme cu toc sau din piele intoarsa risti sa ajungi acasa cu ele pline de apa, inghetat bocna si epuizat.

5.Trecerea ireversibila a timpului, in fiecare iarna imbatranesc cu un an.

M-am nascut iarna, in curand va fi ziua mea. Acesta este principalul motiv pentru care imi doresc…o vara eterna.

Va place iarna? De ce?