Ce legatura poate fi intre un film care n-a fost carte si o carte care, cel putin pâna acum, n-a fost film? Pai in primul rând Adrian Lustig. A colaborat la scenariul filmului “Nunta muta” impreuna cu Horatiu Malaele si a scris cartea “Funeralii fercite!”. Apoi, din nefericire, in “Nunta muta” este vorba despre o petrecere care se termina cu….Eh, stiti cum e un film despre comunisti facut dupa 1990 (si nu in regia lui Sergiu Nicolaescu). Se termina intotdeauna prost.

“Nunta muta” face parte din categoria acelor filme românesti care se vor de arta. Adica multa mizerie, barbati nerasi si betivi, urlete, injuraturi, ma rog, tot tacâmul. Si neaparat niste scene de sex ca deh!, acum e libertate si se poate (sa nu fim totusi cârcotasi, actrita Mara Victor e echipata cu de toate in proportii ideale). L-am luat mai de demult de la un prieten care mi l-a recomandat calduros dar pâna acum n-am avut starea de spirit necesara sa ma uit la el. Pentru ca recomandarea “Dragos, trebuie neaparat sa-l vezi, e o capodopera” n-a facut altceva decât sa ma sperie.

Actiunea se petrece in 1953. Intr-un sat (din Ardeal as zice eu) se organizeaza o nunta. Problema e ca moare tatucul Stalin si ofiterul sovietic din poligonul de lânga sat, impreuna cu primarul comunist, decreteaza 7 zile de doliu, perioada in care se interzice cu desavârsire orice petrecere, sub amenintarea cu moartea. Stiti cum e la sat: petrece toata suflarea (in cazul nostru, mai putin cei câtiva comunisti). Curent electric nu era….se pregatise o gramada de mâncare, bautura nu mai zic, venisera rude de peste mari si tari…asa ca satenii iau hotarârea sa organizeze nunta in liniste, intr-o casa. Se manânca in liniste, se bea in liniste, se comunica prin telefonul fara fir…nu conteaza ca mesajul initial n-are nicio legatura cu mesajul final, toata lumea se distreaza. Mai greu e cu muzica si dansul, dar se rezolva si asta. Pâna când apar tancurile…

Mai multe amanunte la www.nuntamuta.ro

“Funeralii fericite!” (scoasa la Humanitas, o editura extrem de credibila) in schimb are doua finaluri, unul pesimist si altul optimist, fiecare cititor e liber sa-si aleaga. O carte din care razbate un umor debordant, cu numeroase intâmplari haioase, cu replici savuroase, care se citeste usor si care se termina exact in momentul in care parea ca devine plictisitoare.

Actiunea porneste intr-o zi de 6 mai când Lionel, un român care traieste cinstit si relativ anonim de 5 ani in Angers (Franta)  are neinspiratia sa mearga cu doi prieteni la o ghicitoare. Omul avea planuri, pe 13 mai era ziua lui iar pe 14 trebuia sa primeasca cetatenia franceza, scopul lui in viata. Când colo, ghicitoarea ii spune ca va muri pe 13. Cum cei doi amici primesc stiri mai rele (unuia i se prezice moartea a doua zi, celuilalt a treia zi) si cum prezicerile se adeveresc in cazul lor, personajul nostru intra intr-o vrie comportamentala greu de descris. In plus ‘cazul’ lui ajunge public, lucru care-l enerveaza peste masura. Vrea sa se sinucida inainte de 13, numai si numai sa-i arate ghicitoarei ca n-a avut dreptate, si bineinteles ca nu reuseste. In sfârsit…cartea lui Adrian e ideala pentru duminica dupa amiaza, de citit la gura sobei, cu o cana de vin fiert alaturi.

Ah!, si inca un amanunt: Adrian Lustig e doctor in calculatoare la Institutul Politehnic Bucuresti.

De curiozitate: voi credeti in preziceri?

Pisica neagra. Ce altceva?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=o7zfhy7C4Xw]