Poate parea de necrezut, dar insulita pitoreasca de mai sus, Panagia, este motivul care m-a determinat sa aleg Parga pentru o scurta vacanta la sfarsit de iunie.

Pentru ca trebuie sa stiti ca eu ador insulele, le consider cele mai frumoase locuri de pe Pamant. Iar nick-ul ales pentru contul de facebook este suficient pentru a va convinge cat de mult le iubesc.

Visul meu absolut (si secret) pentru vara 2016 era o insula din Marea Ionica, Zakynthos. Imi doream nespus sa ajung la celebra plaja Navagio si mai trageam din cand in cand cu ochiul la ofertele de cazare de pe booking.

In timpul asta am descoperit insa un orasel fascinant situat pe continent, port la Marea Ionica, in nord-vestul Greciei, Parga. Aici v-am povestit pe larg cum s-a intamplat totul.

Si as fi putut alege (la aceiasi bani, pana in 100 de euro, cazare si transport inclus) orice insula fantastica din Marea Ionica: Lefkada, Corfu sau Zakynthos. Insa a fost suficienta imaginea micutei insule stancoase Panagia, impodobita cu pini verzi si o capela alba, inimaginabil de frumoasa prin simplitatea ei, ce contrasteaza atat de placut cu albastrul intens al marii, ca sa nu mai existe dubii in privinta destinatiei de vacanta.

Deja ma imaginam fotografiind de zor insulita, cocotata pe zidurile Castelului Venetian. De altfel acesta a fost al doilea lucru pe care l-am facut cum am ajuns acolo, primul fiind o baie racoritoare in mare. Cu costumul de baie inca ud si papucii de plaja am urcat anevoios o colina abrupta pana in varf si am savurat la maximum incantatoarea priveliste ce se asternea la picioarele mele.

Eh, panagii, stanci, pini, mare si castele venetiene gasim peste tot in Grecia, ce e atat de deosebit incat sa alegi Parga, ma veti intreba? Si pe buna dreptate!

Adevarul e ca am cantarit indelung daca nu cumva voi regreta ca nu m-am orientat spre o insula precum Corfu sau Zakynthos. Sa recunoastem ca nu poti compara o destinatie oarecum obisnuita situata pe continent cu o insula magnifica, paradisiaca.

M-am documentat constiincios si am ajuns la concluzia ca pentru o insula e bine sa ai masina (personala sau inchiriata), sa ai carnet, sa ai bani de benzina. Sa ai cu tine oameni activi care vor sa colinde, sa exploreze, sa descopere. Iar eu nu aveam nimic din toate astea. De aceea, pentru mine, o persoana cu buget microscopic si fara masina, ideal era un loc compact, pe care sa-l vizitez usor, cu obiective la care sa ajung rapid si ieftin, pe jos sau cu transport public, fara batai de cap.

Si a mai fost un lucru care a facut ca balanta sa se incline decisiv in favoarea Pargai. Am aflat ca de aici se faceau foarte multe excursii optionale in imprejurimile de vis. Deja identificasem cca zece optionale ( cu preturi decente), una mai ispititoare ca alta si ma gandeam cu ingrijorare ca nu stau decat sase zile…

Macar trei excursii optionale sa fac, ca in restul zilelor sa ma bronzez si eu pe plajele minunate despre care citisem atatea, sa urc la cele doua castele, Ali Pasa si Venetian, sa am timp sa descopar la pas orasul propriu-zis… Zona ma mai tenta si cu o cascada, o moara de apa, o fabrica de ulei de masline, dar eram constienta ca nu era timp pentru toate.

Ideea grandioasa a acestei vacante a fost urmatoarea: ajung eu in Parga si de acolo plec si vad toate Insulele Ionice. Pentru ca exista o croaziera care le cuprinde cam pe toate mai importante, denumita pompos “Croaziera celor 7 Insule Ionice“, care ajunge printre altele in Lefkada, Kefalonia, Ithaka, Meganissi si Skorpios.

Dupa principiul croitorasului cel viteaz, “sapte dintr-o lovitura”  ma si vedeam eu cutreierand Marea Ionica in lung si-n lat si vizitand tot ce are ea mai frumos intr-o singura vacanta. In plus imi propusesem sa-mi achizitionez si excursia de o zi in Corfu (tot croaziera) si cea din Paxos si Antipaxos. Ca sa nu mai zic cat de mult imi doream sa ajung in satele Zagoriei si la Canionul Vikos (considerat cel mai adanc din lume in raport cu latimea sa) cu podurile sale magnifice de piatra, dar mai ales la Raul Acheron (Styx-ul din mitologie), cel care, conform legendelor, purifica sufletele de pacate si duce in Infern si care impresioneaza cu peisajele sale spectaculoase, vegetatia luxurianta si cu apa cristalina care bate orice mare din lume.

Dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, iar la intalnirea cu ghida locala, cea care ne-a prezentat oferta de optionale, am constatat cu mahnire ca din multitudinea de excursii nu puteam sa aleg decat una singura, croaziera la Paxos si Antipaxos.

Pentru ca sunt excursii care nu se fac decat intr-o anumita zi. De exemplu la Zagoria si Canionul Vikos (pret 39 de euro) se mergea doar vinerea si noi ajunsesem in Parga joi la pranz. Dupa o noapte petrecuta in autocar, zombi si cu picioarele umflate, ultimul lucru pe care l-as fi facut ar fi fost sa plec dimineata urmatoare la 8 AM intr-o excursie tot cu autocarul pentru o intreaga zi (intoarcerea la 19). Puteau sa ma duca si in Hawaii ca tot pas spuneam. Tot vinerea se mergea si in Albania, plecarea era la 6 dimineata si costa 50 de euro.

Croaziera celor 7 Insule Ionice nu se facea deloc (conform spuselor ghidei) din lipsa de doritori. Nu se strang suficienti turisti ca sa se umple vasul de croaziera?!? La agentie am citit insa ca se face dar doar miercurea. Exact ziua in care plecam din statiune…  Mai era o posibilitate, sa mergem in Lefkada sa luam vasul de acolo. Nu, serios acum! Deci a picat si asta!

Corfu avea si ea o zi speciala, unica: joia. Iar joia noi deja ajungeam in tara. Deci o stergem si pe ea de pe lista.

Cand a venit vorba de Styx si Necromantio, “Oracolul Mortilor”, ghida ne-a intrebat daca stim sa inotam si sa avem grija sa ne luam costumele de baie la noi ca excursia consta intr-o plimbare racoritoare si inot in susul raului prin Cheile Acheron. O mandrete de rau, cel in care Ahile a primit nemurirea, incredibil de frumos, dar plin de stanci uriase si cu apa foarte mare. Dupa experienta de la Veliko Tarnovo ma si vedeam impiedicandu-ma de un bolovan si inotand la fund cu DSLR-ul. Deci trebuia sa-mi las aparatul foto acasa. Si atunci la ce ma mai duceam? Bun, puteam sa stau la plaja si sa ma bucur de peisaj. Si sa iau masa la o taverna. Si atunci care mai era farmecul? Ori toata aventura ori nimic.

Deci prima conditie pentru a face toate aceste excursii optionale este sa veniti la Parga intr-un sejur de 12 zile. Asa da, e timp pentru toate. Eu, in cele 6 zile nici plaja nu am avut timp sa fac, nici nu m-am dezmeticit bine ca deja eram in autocar pe drumul de intoarcere.

Sa vorbim putin si despre cazarea in Parga.

Ei bine, Parga contine, pe langa orasul propriu-zis si cateva sate din jur. Sa le numim zone. In primul rand este zona Valtos unde am fost si noi cazati. E dincolo de dealul de unde vegheaza Castelul Venetian, cam la 20-25 de minute de mers pe jos. Urcusul este dificil prima data(daca nu mergi la sala), dar dupa 3-4 ture pe zi incepi sa te obisnuiesti. Oricum nu recomand cazarea aici decat celor care iubesc linistea absoluta, vegetatia luxurianta, maslinii, portocalii, lamaii, florile de toate soiurile si culorile si vor sa simta in concediu senzatia aia de…departe de lumea dezlantuita. Cand am ajuns prima data am exclamat putin derutati: dar aici suntem la tara! Se auzeau doar greierii si era exact ce-mi trebuia mie dupa stresul cotidian bucurestean. Desigur, dupa o perioada am inteles ca Valtosul nu e doar cararuia prafuita care ne ducea pe noi la vila, ci un adevarat paradis cu hoteluri exceptionale, cu piscine impecabile, beach-baruri exotice si restaurante primitoare, dar mai ales cu cea mai frumoasa plaja din Parga. Despre plaje avem articol separat.

De la Valtos in oras se poate ajunge rapid, in 5 minute, cu taxi-boatul. Sunt dese si merg pana seara tarziu. Dus-intors 4 euro. Dar unde mai e placerea escaladarii muntelui si iluzia siluetei perfecte?

Mai este si zona Lichnos, asemanatoare cumva cu Valtos, care insa este foarte departe (cam la 6 km de oras), am mers cu taxi-boatul la plaja si mi s-a parut o vesnicie. Nu va luati cazare aici daca nu sunteti cu masina pentru ca veti ajunge rar spre niciodata in Parga Town.

De asemenea, daca va luati cazare de pe booking, evitati satul Anthousa, este si el foarte departe de oras. Evident, toate problemele se rezolva daca in fiecare zi ai chef sa te urci in masina personala sau in taxi si sa mergi la plaja sau in oras.

Pentru petrecareti, pentru iubitorii vietii de noapte, ai plimbatului seara pe faleza, pe la magazine si pentru cei care vor sa ia cina de fiecare data la alta taverna, pentru a fi langa port, in miezul evenimentelor, cautati cazare in orasul Parga.

Cateva imagini din statiune:

Parga vazuta dinspre mare

Parga vazuta de la Castelul Venetian

Ancora, simbolul Pargai

Promontoriul Castelului Venetian

Stradute in scari

Faleza din Parga

Plaja principala din Parga Town, Krioneri Beach

Castelul Venetian vazut de pe plaja Valtos

Mic dejun grecesc servit in balcon

Drumul spre castel (panta lina, de inceput), sau gimnastica de fiecare zi, uneori de trei ori pe zi, urcat si coborat

O taverna autentica cu diverse preparate pescaresti

Hoteluri din Parga

Un hotel dragut care permite accesul spre o alta plaja din oras, Piso Krioneri

Tango, un frumos Beach Bar in dreptul caruia faceam si noi plaja(ocazional)

Pe plaja Valtos

Cazari in zona Valtos (chiar pe plaja unde mi-as fi dorit si eu sa locuiesc)

Parga este o statiune ofertanta, turistic si gastronomic, cu numeroase atractii si o mancare incredibila (despre care o sa va mai povestesc), dar destul de scumpa, unde adultii trecuti de 35 de ani sunt majoritari, deci nu veti gasi atmosfera tipica a Costinestiului sau a Mamaiei. M-a frapat sa constant ca limba care se vorbeste cel mai mult este greaca (mereu ma astept ca in vacante turistii sa fie la putere). Paradoxal, par mai mult localnici decat turisti, cu toate ca e plin de italieni si englezi. Sunt si cativa romani rataciti, insa nu fac derapaje, nu ies in evidenta, practic nu-i simti.

Va urma

prima parte a jurnalului de vacanta o gasiti aici