Cu totii ne pretuim intimitatea. E adevarat, unii mai mult ca altii. Mie, de exemplu, nu imi place sa-mi expun viata privata, amoroasa mai ales, pe blog. Deci, s-o fac publica. Nu dau detalii decat despre ce consider eu ca trebuie, ca e oportun sa afle lumea. Iubesc anonimatul, inteleg si aprob vedetele, starurile mondiale si locale care isi apara cu dintii intimitatea si-si afiseaza cu ostentatie doar realizarile profesionale.

Nu-mi arat nici macar pe facebook chipul si nici nu-mi place sa fiu fotografiata. La randul meu evit sa fac poze cu oameni. Nu vreau sa-i pun intr-o postura delicata, vad cum unii se feresc din calea mea cand ma vad cu ditamai aparatul la gat. Insa nu mereu imi iese schema. Cateodata, destul de rar, surprind fara sa vreau scene inedite, frumoase, relevante, chiar incendiare. Nu am cum sa nu le imortalizez. Doar sunt fotograf (amator, in devenire, numiti-ma cum vreti, dar tot fotograf raman). Nu am nicio vina ca bietii oameni apar chiar in raza mea vizuala. A Nikonului meu, mai precis. Culmea, multi dintre acestia sunt chiar ei insisi nikonisti…

Din noua serie pe blog, “paparazzo style by Nice”, va prezint azi primele mele fotografii cu oameni care in momentul respectiv habar nu aveau ca cineva e “pe urmele lor”. Unele sunt facute cu zoomul si “cropuite”. Le cer scuze pe aceasta cale pentru faptul ca de azi devin faimosi fara acordul lor.

1. O gustarica la iarba verde

2. Inviorarea de dimineata

3. Nikonista in actiune

4. Floarea din gradina

5. Oare cate pozitii mi-au mai ramas?

Va place sa fiti in lumina reflectoarelor sau preferati anonimatul?