Cred cu tarie ca in ziua de azi, fara un strop de indrazneala, de initiativa, si mare atentie ca ma feresc sa aduc in discutie varianta negativa a acesteia, tupeul, nu faci mai nimic. Daca nu-ti ceri drepturile, daca nu te lupti pentru ele, daca nu pui piciorul in prag si nu cauti justitia, daca nu te ridici si iti spui curajos punctul de vedere, risti nu doar sa pierzi multe, sa ramai cu frustrari si regrete, dar si sa fii luat de fraier. Poate uneori crezi ca nu merita efortul, poate nu ai chef sa provoci o discutie sau chiar o cearta, poate pur si simplu nu e genul tau sa protestezi, accepti tot ce ti se intampla, ce ti se ofera si ce ti se da, senin, impacat cu situatia, in cel mai simplu stil fatalist.

Zilele trecute, suparata nevoie mare ca nimic nu-mi iesea cum vroiam, ca nu gaseam in ditamai mall-ul nici macar un articol de imbracaminte demn de a fi cumparat, ca puiul servit la un restaurant chinezesc fusese prea picant si nu reusisem sa-l savurez si nici macar sa-l termin, ca mai dadusem si o gramada de bani pe el, am decis sa ma racoresc cu o bautura de sezon la Starbucks. Am comandat un ceai verde cu gheata si m-am asezat confortabil pe terasa pentru a-l degusta in liniste.

Am introdus tacticos paiul in pahar si cand am simtit gustul lichidului rece si apetisant, am avut primul soc. Ei bine da, ceaiul meu verde era, de fapt, un banal ceai de menta. Iar eu nu sunt tocmai fan menta, daca intelegeti ce vreau sa spun. Instinctiv m-am ridicat in picioare, si fara teama sau rusine am facut drumul inapoi spre cel care imi inmanase bautura, si l-am intrebat:

“Dar ce mi-ati dat aici“, il chestionez eu derutata

“Ceai verde “, raspunde vanzatorul sigur pe el

“Dar are gust de menta ” incep eu sa ma lamentez

“Dar are culoarea verde“, da el lovitura de gratie, sperand ca mi-a inchis gura definitiv

Si atunci nu am avut ce face decat sa-i spun adevarul:

“Domne, uite cum sta treaba, mie imi este sete, vreau sa beau ceva, dar imi este imposibil sa beau acest ceai cu gust de menta, nu suport menta, mi se face rau de la ea “.

Atunci, omul, intelegand drama prin care treceam :silly: , m-a intrebat pe ton impaciuitor:

“Si atunci ce ati dori pentru a fi multumita?”

“Pai as vrea un Iced Caramel Macchiato” si simteam cum imi vine inima la loc

“Punem si frisca?“

“Desigur“, raspund eu aproape emotionata

In mai putin de 3 minute eram inapoi la terasa, fericita posesoare a unui frappuccino ademenitor. Obtinut cu doar 6 lei (atat costa ceaiul lor “verde”).

Nu-ti trebuie decat putin curaj, determinare si initiativa. Daca vrei sa reusesti, lasa rusinea acasa.

Considerati ca am avut tupeu cand am mers inapoi cu ceaiul? Voi cum ati fi procedat intr-o situatie asemanatoare? Ati avut vreodata ceva de castigat de pe urma unei atitudini indraznete? Cum v-ati caracteriza mai degraba, ca o persoana neinfricata si curajoasa sau una tematoare si resemnata?