Mi-e un dor teribil de inceputuri. De primele luni in blogosfera cand scriam pe blog tot ce-mi trecea prin minte, cand postam articole preluate de prin reviste, putin schimbate de mine, evident, dar cu mentionarea sursei, tot felul de clipuri, lepse, articole informative, generaliste. Imi lipsesc vremurile cand nu-mi pasa de nimeni si de nimic. Din pacate acum nu mai pot face asta. Nu mai pot sau nu mai vreau?

Acum scriu doar despre ce ma intereseaza pe mine in mod deosebit sau daca se intampla ceva senzational in viata mea, demn de a fi relatat si discutat cu voi. Si nu e bine, pentru ca nu mereu am chef de discutii, pentru ca nu in fiecare zi mi se intampla ceva nemaipomenit. Nu pot sa inventez povesti, nu pot scrie advertoriale si nu pot participa la campanii si jocuri intre bloggeri. Iar consecinta acestui fapt este postarea pe blog din an in pasti. Asta in conditiile in care toata lumea din jur posteaza cel putin un articol pe zi. Nu pot sau nu vreau?

Actuala tendinta in blogosfera e sa scrii texte cat mai scurte, cat mai concentrate, esentializate. Uneori cu riscul de a nu intelege nimeni nimic din ele, pentru ca foarte multi dintre cei care apeleaza la acesta metoda de exprimare a eului interior vor sa para sofisticati si profunzi, vor sa dovedeasca cu orice pret ca sunt artisti, sa impresioneze prin abilitatile scriitoricesti. Sa arate lumii intregi ca au condei, mai precis. Uneori ma intreb daca ei insisi inteleg ceva din cele relatate in trei fraze alambicate, metaforizate, hiperbolizate si stilizate la maxim. Pe de alta parte apar eu in peisaj cu texte kilometrice, iar reactia e de totala stupoare. Oamenii vad ditamai articolul (ca de exemplu cel despre vizita la Mogosoaia) si dau rapid, ingroziti, x la pagina. Imi place sa ma pierd in detalii, sa explic, sa deschid si sa inchid paranteze, sa-mi amintesc fapte si sentimente din copilarie, orice as face nu pot sa fiu concisa si la obiect. Nu pot sau nu vreau?

Chiar daca as vrea, nu as mai putea. Pentru ca ceea ce vedeti azi pe blog face parte din evolutia mea ca si blogger. Bine, unii mai rautaciosi ar putea-o numi involutie. Nu pot sa-mi incalc principiile, nu pot sa fac ceva ce nu simt, ce nu imi place si in ce nu cred cu tarie. Desigur, aveam mai multi vizitatori si mai multe comentarii pe articole. Dar mi-e imposibil sa mai fiu cea de atunci. Desi mi-e dor, mi-e teribil de dor de acea frumoasa perioada.

Sunteti nostalgici dupa o anumita perioada din viata voastra (personala, profesionala, ca si blogger)? Considerati ca inceputurile sunt cele mai frumoase indiferent de activitatea desfasurata?