Pentru ca pe plan profesional apele s-au mai calmat, desi, de dimineata nici nu am pasit bine in institutie ca sefu’ mi-a marturisit pe un ton amuzat ca m-a visat azi noapte (iar in timp ce-mi povestea visul simteam ca imi ingheata sangele in vine, nu va puteti imagina ce cosmar!) si imediat dupa aceasta a recidivat facand o noua criza de isterie (dar nu asupra mea si-a varsat furia), mi-am propus sa incep o serie de povestiri din vacanta in Croatia. Relatari despre diferite locuri, fapte, oameni, evenimente. Azi despre oameni.

Poate mai mult decat tarmul de tip dalmatic, decat Dubrovnikul sau Lacurile Plitvice, m-a impresionat un om. Nu prin aspectul fizic, eruditie, simtul umorului sau spirit organizatoric, pentru ca trebuie spus le detinea pe toate, ci prin calmul de care a dat dovada cu fiecare intamplare ivita pe traseu. Pentru ca au fost cateva de pomina…

Cred ca orice adolescent indragostit de geografie si implicit de calatorii a visat macar o data sa devina ghid. A fost si cazul meu, insa am realizat repede ca sunt prea comoda pentru o viata mereu in miscare, mereu pe drum, cu bagajele intotdeauna pregatite la usa. Am stiut instinctiv ca meseria asta nu e de mine, iar evenimentele ulterioare mi-au demonstrat faptul ca nu ma inselasem. Pentru ca nu e deloc usor sa lucrezi cu indivizi pretentiosi, cusurgii si neinitiati in tainele turismului precum romanii. Pentru ca fiecare vrea altceva si considera ca viziunea lui asupra lucrurilor e cea corecta. Iar tu, ca ghid, esti unul singur, iar ei sunt 50. Si e aproape imposibil sa-i impaci pe toti, sa fii pe placul tuturor. Aici trebuie sa ai nervi de otel sau, pur si simplu, sa fii nepasator, chiar nesimtit. Pentru ca daca esti slab, lumea te simte si te calca in picioare. Imi aduc aminte cum ghida din excursia din Spania, o tinerica cu chip angelic, a inceput sa planga cand mai multi turisti au amenintat-o cu reclamatii la agentia de turism pentru ca autocarul avusese o mica intarziere… Iar daca verificati pe forumurile de calatorii, parerile despre ghizi sunt deplorabile, caracterizarile acestora cuprind nemultumiri, calificative si invective greu de imaginat. Sunt facuti praf, sunt efectiv desfiintati de catre turisti, astfel incat tie, ca cititor, ti-e si teama sa nimeresti intr-o viitoare excursie un un astfel de lider de grup (asa se numesc mai nou).

Dar sa ne intoarcem la personajul nostru, profesor universitar, am impresia ca preda fizica la Universitatea Bucuresti, care pe tot parcursul circuitului, nu a bagat in seama absolut niciun act de revolta spontana, nicio jignire sau nemultumire exprimata zgomotos de membrii grupului la adresa sa. Si-a vazut de treaba lui cu un calm imperturbabil, pe care eu am fost super mega invidioasa. :silly:   Si va dau si doua exemple sugestive.

Nici nu pornise bine autocarul spre marea aventura balcanica, ca de undeva din spatele masinii o voce sparge brusc tacerea abia instalata:

“Noua de la agentie ni s-au dat primele locuri, cele din spatele soferului, de ce ne-ati asezat aici”?

Omul nervos la culme a incercat sa incropeasca un dialog pret de 15 minute, dar cand a vazut ca nu-l baga nimeni in seama, s-a vazut nevoit sa renunte la tipete si amenintari. Ghidul s-a facut pur si simplu ca nu aude! Si asa s-a stins primul conflict. Altadata, un tip tot din spate i-a cerut socoteala in timpul drumului pentru faptul ca ne-a cerut o taxa suplimentara (7 euro) pentru a ne insoti prin unele orase de pe traseu unde in program era specificat timp liber. Turistul l-a facut cu ou si cu otet numindu-l hot, ticalos, nemernic si l-a amenintat ca va depune reclamatie la agentie. Ghidul l-a ignorat si pe acesta in stilul sau caracteristic. Asta numesc eu o atitudine sanatoasa! Oricum e netul plin de reclamatii la adresa lui ca ia taxe suplimentare de la turisti. Normal ca cere daca noi vrem sa fim tinuti de manuta pe tot traseul, fraier ar fi sa nu profite!

Cand am ajuns la Plitvice si ghidul ne-a anuntat ca vom parcurge traseul prin padure pe cont propriu, fara el, oamenii s-au simtit abandonati si chiar tradati. Toti se intrebau: “pai atunci de ce mai avem ghid”, iar nemultumirea si ingrijorarea se citea pe fetele lor. Liderul si-a vazut de ale lui si fiecare s-a descurcat cum a putut. Adica perfect. :biggrin:

Ghidul nostru era un momument de calm, pe mine m-ar fi enervat la maxim si as fi raspuns imediat unor acuze de genu’, n-as fi suportat mai mult de doua minute niste oameni atat de carcotasi si limitati. Dupa ce i-am urmarit cu mare admiratie comportamentul timp de 6 zile, am decis sa incerc sa fiu ca el. :silly: Inca ma straduiesc… :whistle:

Exista o anumita trasatura de caracter din cauza careia ati avut probleme si pe care ati dori s-o schimbati la voi? Ati avut vreodata un model in viata (sau exista persoane care va inspira)?