In viata exista doua tragedii, una e sa nu obtii ceea ce-ti doresti, cealalta e sa obtii. G.B. Shaw.

De multe ori am senzatia ca generatia mea s-a nascut obosita. Ma uit consternata cata putere de munca are mama, care nu sta locului o clipa pe parcursul zilei, iar eu daca ma duc pana la aprozarul din colt (a se citi banca sau farmacie), ma intorc atat de ostenita inca nu mai sunt capabila sa fac nimic toata ziua. Cunoscandu-mi perfect fortele, mi-am ales o profesie de asa natura incat sa nu ma solicite exagerat, dar si in aceste conditii ma plang non stop ca sunt obosita si surmenata, iar concediile parca nu-mi ajung niciodata pentru a ma reface mental. Dar mai presus orice, consider ca ne-am nascut nemultumiti. Parca ne-ar fi frica sa ne bucuram, caci imediat gasim nod in papura oricarui lucru bun din viata noastra, avem mereu ceva de reprosat, de comentat, de carcotit. Daca e alb, ca de ce nu e negru, daca e frumos ca de ce e asa frumos, daca e cald  de ce nu e frig, daca e vara de ce nu e iarna. De ce ploua, noi vrem soare, iar cand intr-un final apoteotic acesta se indura sa iasa dintre nori, noi ne dam seama brusc ca suntem indragostiti de peisajele reci si mohorate, de stropii romantici de ploaie… E un soi rau de nemultumire pentru ca ne creaza anxietati si nelinisti nedorite, nu e vorba de acea nemultumire care iti da impulsul necesar de a face lucrurile din ce in ce mai bine, care te mobilizeaza si te obliga sa-ti depasesti conditia, nu, ea doar te macina neincetat, plasmuind premisele nefericirii cronice.

Uneori  motivele nemultumirilor noastre sunt intemeiate, dar ar trebui sa constientizam ca inca nu s-a inventat inca lucrul sau omul perfect. Ca sa nu mai spun de jobul ideal. Caci pe langa relatia de cuplu, locul de munca este urmatorul motiv care ne provoaca angoase zilnice, fie pentru ca exista, fie tocmai pentru ca nu-l avem si suntem in cautarea lui. Iar englezul Ben Southall, castigatorul concursului organizat pentru cel mai bun job din lume, este exemplul perfect pentru a va dovedi ca nu gresesc deloc cand afirm ca nimic in lumea asta nu ne poate multumi cu adevarat si oricand si in orice vom gasi un motiv pentru a ne lamenta, poate si  din dorinta  de a starni simpatia si a atrage atentia celor din jur sau pentru ca asa suntem noi construiti si stim doar a ne plange singuri de mila.

Cu siguranta cunoasteti povestea, pe scurt, Ministerul Turismului din Australia a scos la concurs cel mai tare job din lume, acela de administator al “coroanei” lantului de insule Whitsunday. Ce presupunea acest job? Sa traiesti pe una dintre cele mai frumoase insule tropicale, Hamilton, insula inconjurata de Marea Bariera de Corali, intr-o vila luxoasa impreuna cu persoana iubita, sa stai la soare, sa faci scuba diving, sa observi balenele, sa explorezi insula, sa realizezi materiale foto si video postate mai apoi pe net. Una din indatoriri era aceea de a tine un blog in care sa-ti povestesti experientele zilnice in paradis, astfel incat sa rezulte ca totul se desfasoara in cele mai bune conditii. Nu era nevoie de calificari speciale, iar contractul era pe sase luni, pentru un timp mediu de lucru de … 12 ore/luna, iar salariul de 150.000 $.

Ei bine, care credeti ca a fost primul lucru pe care l-a facut cel mai invidiat om de pe planeta dupa ce a ajuns pe insula fericirii? Ati ghicit! A inceput sa se planga (si nu oricui, ci jurnalistilor de la “The Sun”) de clima tropicala, care este prea calda pentru a-i permite pregatirea mancarurilor traditionale din zona lui de bastina, sa se vaicareasca ca ii lipsesc zilele lungi de vara de acasa (pe insula se intuneca la ora 20.00), practic a facut ceea ce face un om normal cand da de bine: inventeaza pretexte pentru a se intoarce la starea lui naturala, aceea de vesnic nemultumit. Oare cati dintre noi stiu sa aprecieze ce le ofera viata, sa se bucure cu adevarat de ea? Mai mult de trei minute… Vocatia nefericirii ne atrage inexorabil spre genuni nebanuite unde permanentizam intreaga existenta.

Sunt curioasa, ce va tenteaza mai mult, un job pe o insula exotica impreuna cu iubitul/iubita de unde sa relatati pe blog toate experientele din paradis sau sa cititi zilnic un astfel de blog?