“Patriotismul este sentimentul de mandrie ca ceva frumos s-a putut petrece in tara ta” D. I. Suchianu

La fel ca si credinta, patriotismul nu trebuie sa  constituie un motiv de lauda, un act de bravura, nu trebuie facut caz de el, se manifesta sau nu, e mai degraba o daruire statornica si o iubire neconditionata pentru meleagurile natale, un indemn pentru a deveni mai vrednici, mai buni romani.

De cand sunt in blogosfera un lucru mi-a devenit pe zi ce trece tot mai evident: dragostea imensa, atasamentul ferm, nestramutat al celor intalniti aici pentru Romania. Poate ca notiunea e demonetizata prin prea exagerata falsa folosinta, dar sentimentul de iubire pentru neam si glia stramoseasca e inca atat de viu, de pregnant. Si de emotionant. Prin prisma meseriei mele sunt intr-un fel datoare sa calatoresc prin toata lumea, sa intru in contact cu locuri si civilizatii straine, sa inteleg mentalitati si sa fiu mereu la curent cu tot ce apare nou. Interesul meu constant pentru vizitarea altor tari, materializat in nenumarate articole tematice nu a gasit ecou in randurile cititorilor, majoritatea fiind tentati mai degraba de pitoreasca, dulcea si eterna Romanie decat de fascinanta Europa sau de Terra in ansamblu. De multe ori cei care vedeau imagini de pe alte meleaguri ma intrebau:”dar cu tara noastra nu ai pus nimic”?  Este clar, oamenii isi iubesc inca patria, probabil ca sentimentul va danui o vesnicie, dar atunci de ce nu se simte lucrul acesta si in realitatile romanesti, de ce suntem mai dezbinati ca oricand? Ce s-a intamplat intre timp cu notiunea de solidaritate, cand a disparut ea? Sau mai bine spus, a existat vreodata?

Pentru ca maine este ziua ei si dar si a noastra, La Multi Ani, Romania, La Multi Ani, dragi romani!

Care este lucrul, locul sau personalitatea care reprezinta cel mai bine in viziunea voastra spiritul romanesc? Care este principalul motiv pentru care sunteti mandri ca apartineti acestui popor, ca v-ati nascut in aceasta tara?

Terra, posibil cea mai norocoasa planeta din Univers. Speciala,  probabil irepetabila. Singura care pulseaza de viata, unica pe care traiesc fiinte superioare, sociale inzestrate cu ratiune, inteligenta si imaginatie.  6, 5 miliarde de oameni. 6,5 miliarde de suflete, de personalitati distincte. Fiecaruia dintre noi ii place sa-si imagineze ca este diferit, deosebit de restul, original prin felul cum arata, cum gandeste, cum se poarta. In fata celorlalti  declaram raspicat si extrem de convingator ca nu suntem altceva decat oameni obisnuiti, nici mai buni nici mai rai, nici mai frumosi nici mai urati,  banali(chiar si celebritatile afirma asta in interviuri) dar in sinea noastra ne consideram altfel, incomparabili, inegalabili, exceptii. Cunosc pe cineva care se autointituleaza extraterestru. :)

Recent am schimbat locul de munca, iar in prima zi am avut neplacuta surpriza sa constat ca toata lumea se uita la mine ca la o fantoma. Macar daca lucram la opera… M-am lasat studiata, analizata in cel mai mic detaliu, deh, nu aveam ce face, si nu mi-a  ramas decat sa primesc cu zambetul pe buze  verdictul lor final: “vai dar ce bine semeni cu o fosta colega de-a noastra, prima data am crezut ca esti chiar ea”. Evident ca nu mi-a picat bine deloc, niciodata nu am agreat comparatia cu alte persoane, nici macar cu o vedeta internationala nu mi-ar placea sa stiu ca seman, si mai mult decat atat, intotdeauna am avut tendinta de a-mi alege prietene total opuse mie din punct de vedere fizic. Pe moment m-am simtit mica, insignifianta, depersonalizata.

Fac parte din categoria celor care nu au visat niciodata sa-si paraseasca definitiv orasul natal. Am crescut intre betoanele Bucurestiului, pe zi ce trece mai gri si mai apasatoare,  m-am obisnuit atat de mult cu zgomotul claxoanelor si picamerelor, atat de reconfortant la 7 dimineata, cu mirosul de gaze de esapament si praful ce-mi irita exasperant ochii si nasul, cu mizeria, indiferenta si lipsa de educatie a locuitorilor ei, incat daca as lipsi o zi din peisaj, cu siguranta le-as duce dorul.  Totusi, cateva imagini ale unui micute asezari  de basm, primite cu ceva timp in urma pe mail, m-au facut sa-mi reconsider pozitia. Situat in inima Olandei,  Giethoorn nu are cum sa te lase rece. Este atat de romantic si de fermecator, ca oricine il vede se indragosteste instantaneu de el.  Nici eu nu i-am putut rezista si am exclamat plina de entuziasm: oh, da, aici mi-ar placea sa locuiesc!  O oaza de verdeata, brazdata de canale si lacuri, casute cu multe flori, extrem de pitoresti si expresive , vechi de 200 de ani, podete de lemn ce fac legatura intre gospodarii si restul satului, un exemplu perfect de comuniune om-natura.

Aici nu exista strazi si masini. O lume ireala, fara accidente, stres, poluare.

Probabil ati remarcat obsesia oamenilor de a gasi mereu un supranume sau o sintagma unei asezari, indiferent ca este  rurala sau urbana.  De a o  compara si asemana cu alta mai mare si mai celebra, furandu-i astfel din personalitate. Estompandu-i identitatea. Asa s-a intamplat de-a lungul timpului cu orase precum Bucuresti, denumit Micul Paris, Ohrid, Micul Ierusalim, totul culminand cu definirea a patru orase in mod identic: “Venetia Nordului”.  Lipsa  de originalitate a atins insa  cote nebanuite, pana si acest satuc olandez a fost supranumit tot “Venetia Nordului”. Asadar in Europa sunt actualmente 6 Venetii. Pe cinci dintre ele vi le prezint pe scurt in continuare.

1 Venetia(Italia) – orasul rasarit din apa, supranumit “Regina Adriaticii”.  “Prefer sa fiu in Venetia intr-o zi ploioasa  decat in orice capitala intr-o zi frumoasa” asa a spus Herman Melville in 1857, captand exact esenta orasului, a cauri magie te prinde in mrejele ei in orice anotimp-chiar daca il vizitezi in miezul iernii, cand o burnita inghetata cuprinde toata laguna, sau in zilele  fierbinti si inabusitoare de vara, cand canalele, bisericile vechi si palatele nenumarate sunt scaldate de razele soarelui. Desi amenintat pe mai multe fronturi – poluarea si depopularea sunt probleme reale – , orasul ramane aproape de lumea reala atat cat poate fi o poveste cu zane.

2. Bruges(Belgia) – supranumit Venetia Nordului. :) Singura Venetie vizitata de mine, Bruges e un muzeu in aer liber. Catedrale, cladiri vechi de sute de ani, foste sau actuale centre administrative sau comerciale ofera lectii de istorie si arhitectura la tot pasul.Pentru un est-european exasperat de relatia cu metropola sa agresiva, evadarea e cu atat mai profunda. Civilizatie, estetica urbana, liniste. Stradute inguste si pietruite, canale romantice, cladiri in stil neogotic, casute pitoresc colorate, muzee, ciocolaterii si o stranie senzatie de irealitate. Toate acestea, plus prietenia orasului si a localnicilor  iti influenteaza iremediabil starea de spirit.

3. Stockholm(Suedia) – “capitala contrastelor”, supranumit si “Venetia Nordului” :) Stockholm-ul este un arhipeleag in toata puterea cuvantului. Asezat privilegiat pe 14 insule(legate intre ele printr-o retea de poduri si canale) in partea orientala a Scandinaviei, orasul inglobeaza lacul Malar cu apa dulce si intinse portiuni de padure de conifere si mesteceni. Azi numara 830.000 locuitori si a fost atestat prima oara in anul 1252.   Este unul dintre orasele europene pline de parcuri, piete si bulevarde spatioase, un exemplu clasic de arhitectura nordica impletita cu tendintele si necesitatile moderne, fara a pierde farmecul trecutului. Muzeele fermecatoare,  intinderile mari impadurite, neconstruite si excursiile cu vaporul prin arhipeleag sau in Marea Baltica fac din acest oras una din atractiile turistice preferate in mod special de vecinii lor rusi si de italieni. Cladirile medievale pastrate sunt in stare foarte buna iar bisericile protestante, desi nu sunt foarte multe, sunt frumoase si vechi.

4. Sankt Petersburg. A trai inseamna sa faci din tine insuti opera de arta”, spune personajul anonim din Nopti albe a lui Dostoievski. Si poate nu intamplator filozofia acestuia de viata se indentifica cu orasul in care isi traieste povestea de iubire, un oras prin excelenta dedicat artei, culturii, istoriei. Viata tumultoasa, cutremuratoare, uneori mecanica alteori infioratoare a acestui oras i-a inspirat pe clasicii Gogol, Dostoievski, Puskin, dar si pe scriitorii de secol XX Nabokov si Brodsky. Chiar daca Dostoievski descria orasul ca fiind  “cel mai abstract si bine calculat oras din lume”, subliniindu-i artificialitatea impunatoare si rolul de simbol al agitatiilor sociale din vechea Rusie, niciunde nu s-a nascut atata literatura romantica, asa cum s-a intamplat aici. Perfect pentru o vacanta inedita, Sankt Petersburg este orasul care nu oboseste niciodata pe timp de vara. Asezarea acestui oras langa Cercul Polar de nord face ca ziua sa fie mai lunga, iar amurgul sa dureze toata noaptea. Sankt Petersburg este in nord-vestul Rusiei, situat in delta raului Neva, la est de golful Finic al Marii Baltice. Specificul “Venetiei Nordului” cum a fost supranumit Sankt Petersburg, consta in multiplele canale si poduri peste raul Neva, dar si prin arhitectura sa variata cu bulevarde largi si drepte, parcuri si gradini foarte mari cu garduri din fier forjat.
Sankt Petersburg mai este cunoscut sub denumirea Orasul Palatelor. Palatul de Iarna cu Muzeul Ermitraj – simbol al Petersburgului, Palatul de Vara, Palatul Mensikov, dar si Palatul Stroganov cu Muzeul Figurilor de Ceara si Palatul Voronov sunt doar cateva dintre obiectivele turistice mai importante.

5. Amsterdam(Olanda) Casute ce par din turta dulce, canale cu barci si lebede, biciclete conduse haotic si fabrici de diamante, 90 de insulite legate prin 400 de poduri, circa 7.000 de cladiri de patrimoniu, si unul din cele mai mari centre istorice din Europa. Asa poate fi descris Amsterdamul in cateva cuvinte, un oras a carui infatisare a ramas in mare masura neschimbata din secolul al XIX  si pana azi. Un loc ce freamata la fiecare secunda, primitor, un simbol al libertatii de exprimare, un oras multicultural unde fiecare gaseste ceva interesant de facut sau de vazut.

Asadar, am identificat o Venetie oficiala, cea a Mediteranei si patru Venetii ale Nordului: Bruges, Sankt Petersburg, Stockholm si Amsterdam, la care se adauga si  Mica Venetie (tot) a Nordului, Giethoorn. Iar daca vi se par prea putine, aflati ca mai exista una: Copenhaga. :)

Care este preferata voastra? :)

Sursele folosite la realizarea materialului sunt:

www.dreamdestinations.ro; www.yuppy.ro; www.gotravel.ro; www.artline.ro; www.evz.ro

Sa ma explic. Fiecare cuvânt are o origine. Desi nu sunt de specialitate, am fost mereu fascinat atunci când am aflat de unde provine un cuvânt si modul in care a capatat el sens intr-o anumita limba (cu precadere in limba româna, se intelege). Bineinteles ca si „a explica” are o origine. Care e aceasta? Conform DEX, „explicatie” vine din frantuzescul „explication” sau latinul „explicatio”. Big deal! Sa mergem insa mai departe. „Explicatie” deriva din latinescul „plicare”, care inseamna „a strânge, a indoi”, particula „ex” desemnând, se intelege, operatiunea inversa, iar de aici drumul pâna la sensul din ziua de azi e evident. Dar acest „plicare” a mai dat un cuvânt in limba româna, „a pleca”, având dublu inteles, „a pleca grumazul”, si „a se urni dintr-un loc”.

Ei bine…abia aici apare partea interesanta! Pentru ca „plicare” n-a facut pui doar in limba româna, ci si in spaniola, unde il descoperim pe „llegar”, care inseamna „a sosi”.

Cum de e posibil ca dintr-o radacina comuna sa se dezvolte doua cuvinte cu inteles total diferit in doua limbi inrudite? Iata … explicatia pe care am gasit-o in „Exista istorie adevarata?” a lui Neagu Djuvara si despre care am mai vorbit.

In limbile neolatine multi termeni latinesti au patruns prin intermediul comandamentelor militare. Armata romana ajungea in Spania pe cale maritima. Dar in Dacia ajungea pe cale terestra. Astfel, in cazul unui drum spre Spania, ordinul „plicare!” era dat pentru strângerea velelor de pe corabie, deci semn de sosire in port. Acelasi ordin, „plicare!”, era dat pentru strângerea corturilor si reprezenta, in consecinta, un semn de plecare.

Voi cunoasteti un cuvânt cu o istorie interesanta?

Atunci când vorbim ar trebui s-o facem cu grija. Cuvintele sunt magice si cine stie ce vârcolac trezim daca le suparam printr-o utilizare gresita…

Words don’t come easy. They should not…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=nNGWH-bAEuM]

Va intrebati, probabil, ce subiect o mai fi si asta. De unde pâna unde legatura intre aceste doua …domenii care par, la prima vedere, din lumi diferite?

Exista cel putin una. In vremuri imemoriale, când eram eu copil mic (intrucât acum sunt copil mare), tatal meu mi-a zis: daca tot freci ziarul ala toata ziua (era vorba despre „Sportul”, din care s-a nascut ulterior „Gazeta Sporturilor”), sa stii ca poti sa si inveti din el. Si mi-a dat ca exemplu nume de echipe. Petrolul Ploiesti – adica in judetul Prahova, al carui oras de resedinta e Ploiesti, se gaseste petrol. Apoi au aparut altele: Industria Sârmei Câmpia Turzii, Cimentul Fieni, Sticla Ariesul Turda (astia i-au scos la un moment dat din Cupa pe Steaua J ), Aurul Brad, Chimia Râmnicu-Vâlcea, FC Baia-Mare („baie” adica „mina”),  etc etc etc. A fost foarte instructiv, intrucât altfel mi-ar fi fost destul de dificil sa invat geografia economica a minunatei noastre patrii.

Nu toate numele aveau legatura cu o industrie propriu-zisa, bineinteles. Echipele straine nu prea imi erau de mare folos. Ce sa inteleg eu din Liverpool, Arsenal, Real sau Juventus? Mai exista, desigur, un PSV de exemplu, dar, la modul general, parea ca echipele vestice (mai ales) sunt botezate mai degraba dupa tot felul de personalitati si nu, in mod tovarasesc, dupa industrii locale.

Asa ca o perioada mi-am luat gândul ca se poate invata ceva de real folos dupa denumirea unei echipe vestice.

Pâna in 1994, când Steaua a jucat cu o anumita Servette Geneva. M-am tot intrebat eu de unde vine o asemenea denumire, dar nu am gasit raspuns atunci. Mi-am inchipuit ca o fi având vreo legatura oculta cu „servieta”, daca tot se invârt atâtia bani pe acolo. L-am gasit insa mai târziu. Servette este un district al orasului Geneva si se pare ca vine de la latinul „silva”. Servette inseamna „mica padure”.

Dar mai exista si o alta explicatie. S-ar putea ca denumirea sa vina de la Michel Servet si asta e de fapt cu adevarat interesant. De ce? Pentru ca pentru a-l face scrum pe acest umanist s-au unit doi dusmani teroetic de neimpacat: calvinismul si catolicismul. Dar oare care sunt dedesubturile acestei afaceri, ce gest minor (dar pe care, de buna seama, calvinistii l-au considerat major) i-a enervat atât de tare incât sa treaca peste rafuiala cu catolicii si sa apeleze la mijloace extreme, cum ar fi arderea pe rug, mijloace pe care, de altfel, le detestau in mod oficial?

Miguel Serveto s-a nascut in Spania (Villanueva, lânga Zaragoza) si intra de foarte timpuriu in slujba lui Juan Quintana, calugar franciscan si duhovnic al lui Carol Quintul. Curând isi formeaza un imens bagaj de cunostinte, care se suprapune peste o fire impetuoasa si hotarâta. In plus, are un rationament brici. Isi desavârseste pregatirea multilaterala la Paris si Lyon, preda matematica, publica o editie critica a Bibliei in 7 volume si o editie din Geografia lui Ptolemeu, face studii de medicina si descopera mecansimul circulatiei pulmonare a sângelui si pe cel al ventilarii sângelui. Se baga si in astronomie. Peste toate insa, ramâne un credincios profund si incearca sa impace pe toata lumea cu toata lumea.

Spania de dupa intoleranta criminala a Inchizitiei lui Toequemada cunoaste o perioada de acalmie, iar Miguel, fire profund liberala, incearca sa gaseasca obstacolele care se afla intre crestini, musulmani si evrei si care-i impiedica pe acestia din urma sa se uneasca sub umbrela crestina. Identifica dogma Sfintei Treimi ca fiind posibila piedica in incercarea de reconciliere. In 1531 publica De Trinitas erroribus si intra, bineinteles, in colimatorul Inchizitiei. Miguel nu se lasa intimidat si dovedeste faptul ca acest concept este strain Evangheliei, el aparând doar la Consiliul de la Niceea (325), in contextul luptei impotriva ereziei ariene. E convins ca Biserica a tradat spiritul Evangheliei, ridica in slavi o intoarcere la Biserica primitiva si cu asta isi pune in cap toate cultele crestine. Dupa calculele lui, 1585 trebuia sa fie anul unei apocalipse astronomice si a renasterii Bisericii. Fiind suficient de aproape de acel an, discursul sau capata accente radical milenariste. Nu il impresioneaza fortele care s-au aliat impotriva lui. Asa ca mai comite o „boacana”: scrie cartea „Restaurarea crestinismului” si isi face un dusman neimpacat din Calvin, care considera ca numai el are dreptul sa … restaureze.

De prin 1536, Geneva, „Cetatea Domnului”, reprezinta o republica teocratica dominata de personalitatea lui Calvin. In acest loc se asociaza si se intrepatrund imprumutul cu dobânda, spiritul burgheziei nascânde, scrisorile Sfântului Pavel si Evanghelia. Este sansa celor persecutati in Europa, care fug de Inchizitie si care ar vrea sa-si exprime opiniile personale in domeniul religios fara sa se simta in pericol iminent.

In 1553, haituit de Inchizitie, Servet ajunge si el acolo, fiind convins ca dreptatea e de partea lui. Din ordinul lui Calvin, este arestat si intemnitat. In 27 octombrie 1553 este ars pe rug.

Miguel reprezinta chintesenta spiritului liber, care nu-si negociaza independenta si principiile. Este un om cult si deschis, un reprezentant perfect al Renasterii. Mare pericol! Atât de mare incât i-a facut pe catolici sa-si dea mâna cu protestantii pentru un scop comun: refuzul libertatii de gândire si dominatia puterii asupra constiintei individuale.

Sursa: „Istoria secreta a Inchizitiei”, Natalie Benazzi si Matteo D’Amico, Editura Pro Editura si Tipografie

De aceea eu sper ca „Servette” sa vina de la „Servet”. As prefera omagiul adus unui ilustru renascentist in locul unei denumiri comune.

De-asta imi place mie fotbalul. Poti invata multe din el. Inclusiv sa gândesti pozitiv. De exemplu, cum s-a comentat meciul Liverpool – Steaua 4-1? „Steaua e prima echipa din istorie care marcheaza pe Anfield”, plus o gama larga de osanale adresate lui Dodel. S-a trecut extrem de usor peste faptul ca e cea mai grava infrângere din istorie (daca tot facem recurs la „istorie” pâna ne doare gura) a unei echipe românesti in fata lui Liverpool. Ce inseamna sa vezi numai partea plina a paharului….

Voi cunoasteti vreun nume cu o istorie interesanta?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=hDEvTw6t8To]

Motto: „Ce este adevarul?”

Pilat, Evanghelia dupa Ioan, 18-38

–

Exista istorie adevarata?

Neagu Djuvara

Editura Humanitas, 2009

–

Pe-un picior de plai,

Pe-o gura de rai

Care român nu stie de „Miorita” si, eventual, de formularea lui Lucian Blaga, „spatiul mioritic”? Dar  mai putin cunoscuta insa este inrudirea „Mioritei” cu mitul indoeuropean al dusmaniei intre 3 frati (mit care se regaseste si in folclorul iranian) si ca, de fapt, „Miorita” nu reflecta resemnarea in fata mortii, ci grija de a insoti sufletul mortului „pe celalalt mal”. De când cu „spatiul mioritic”, a trecut aproape total in uitare critica extrem de taioasa si disperata a lui Dumitru Draghicescu la adresa poporului nostru, consemnata in cartea „Din psihologia poporului român”, scrisa pe la inceputul veacului douazeci. Nu stiu cum se mai preda azi „Miorita” in scoala, am cam pierdut contactul, dar am vaga banuiala ca foarte multe nu s-au schimbat si nu cred ca se discuta despre faptul ca balada respectiva are suficiente conotatii alogene, desi e considerata un fel de cheie de bolta a spiritualitatii românesti.

Pe Neagu Djuvara am avut onoarea sa-l cunosc in urma cu aproape doi ani, la o intrunire a Fundatiei Calea Victoriei. Un om extrem de vioi, care putea discuta relaxat aproape despre orice, cu o limpezime care intriga, având in vedere vârsta. Bineinteles ca subiectul preferat era istoria si ne-a impartasit si noua din teoriile sale cam neortodoxe si iritante in legatura cu istoria României.

Neagu Djuvara a fost intotdeauna, indiferent de circumstante, un om liber si si-a afisat ideile fara sa-i pese pe cine deranjeaza. Cartea „Exista istorie adevarata?” ne lasa, inca din titlu, perplecsi. Pai, daca nici istoria nu mai e sigura, atunci in legatura cu ce anume am mai putea avea convingeri? Autorul se explica: bineinteles ca faptele ramân fapte, dar istoricul nu e arhivar, el trebuie sa le comenteze. Din acest motiv istoricul are datoria sa fie subiectiv. Pentru ca scopul istoriei e acela de a descoperi fapte, intentii, idei si idealuri care, toate, sunt inlauntrul constiintei omenesti, nu in afara ei. Ori „obiectiv” ar insemna ceva care exista in afara constiintei omenesti si independent de ea.

Nu. Istoricul nu trebuie sa fie obiectiv, el trebuie sa fie impartial. Adica sa nu mearga pe unul din cele 4 drumuri ale minciunii: falsul, omisiunea, adăugarea şi interpretarea ocultată sau denaturată. Grea treaba!

Exercitii logice controversate (de exemplu, cum ar fi evoluat lucrurile daca România nu intra in razboi alaturi de Germania), incurcaturi ciudate (de exemplu profesorul Djuvara pune in cârca masonilor Revolutia Franceza, desi e destul de cunoscut faptul ca nu masonii s-au „ocupat” cu Revolutia Franceza, ci Iluminatii, iar o asemenea confuzie la un om care nu avea cum sa nu cunoasca acest amanunt ma intriga) si multe note de subsol care au legatura mai degraba cu cultura generala decât cu istoria. Toate acestea intr-o carte de cam 150 de pagini, scrisa de acest istoric mai…altfel.

–

Caci viitorul astazi mai simplu ti-l prevezi,

Dar e mai greu pe lume sa iti prevezi trecutul.

Adrian Paunescu – Poporul român, opere complete

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=zlWuJYolAIU]

O carte dificila, dedicata tuturor celor care au convingeri.

Autor: Dragos

In afara Romaniei exista numeroase denumiri romanesti de localitati: in Insula Tara de Foc, situata in partea meridionala a Americii de Sud, despartita de continent prin stramtoarea Magellan, se intalnesc o serie de denumiri romanesti cum ar fi: Capul Sinaia, raul Rosetti, raul Ureche, s.a.m.d. Ele au fost date de exploratorul roman Iulius Popper, care a ajus si prin acele locuri. Denumiri romanesti se intalnesc si in Africa de Est, in special in Somalia, date de Dimitrie si Nicolae Ghica-Comanesti, cu ocazia calatoriei efectuate de el in anii 1895-1896.

Primele orase de pe teritoriul Romaniei dateaza din perioada elena(sec VII-VI i.Hr) cand colonistii greci au construit orase-cetati pe litoral: Tomis(Constanta), Callatis(Mangalia). Cel mai vechi oras al tarii(fara continuitate in prezent) a fost  Histria,  fiind intemeiat de navigatorii si negustorii greci, care s-au asezat in ospitalierul golf de odinioara, cu scopul de a face comert cu bastinasii geto-daci. Uleiul de masline, vinurile, obiectele de podoaba grecesti erau schimbate pe granele, mierea, ceara de albine, pieile de vita, pestele sarat, faclele din rasina pinilor ce existau odata pe aici, oferite de triburile locale.

Histria (Istria in limba greaca – denumire luata de la fluviul Istros = Dunarea) prospera si se dezvolta timp de opt secole. Asezarea, inconjurata de un puternic zid de aparare, era alimentata cu apa prin conducte lungi de peste 20 km; strazile erau pavate cu piatra, iar institutiile de educatie fizica = gymnasion si cele cultural-artistice = museion cunosteau forfota obisnuita locurilor de acest fel.

Intre secolele I si al III-lea era noastra se instaureaza puterea romana pe meleagurile Dobrogei de azi. In aceasta perioada, in oras se construiesc temple inchinate zeitatilor romane, terme (bai publice), cartiere ale cetatenilor bogati cu case frumoase.

Dar golful Halmyris, unde era asezat orasul, a inceput sa se impotmoleasca, nisipul inchizand iesirea la Marea Neagra. Cu tot neajunsul creat de lipsa posibilitatilor de a mai face lesnicios negot pe mare, orasul cetate si-a mai prelungit existenta pana in secolul al VI-lea. Cumplita invazie a avarilor, care distrug aproape in intregime cetatea, obliga pe locuitori s-o paraseasca in cautarea unui loc mai ferit de primejdii. Incet, incet, Histria, a carei viata mai palpaie ca o firava lumina se ruineaza; uitarea ii ingroapa si numele si locul. Ruinele cetatii, pe  malul lacului Sinoe, in partea nordica a actualei peninsule Istria pot fi vizitate si astazi. Histria, cea mai veche asezare urbana din tara, a fost scoasa la lumina incepând din 1914, de sapaturile marelui istoric si arheolog Vasile Parvan.

Baraolt este cel mai vechi oras din Carpatii Romanesti. Prima atestare dateaza din 1229. A devenit oras in 1969. Este situat in judetul Covasna.

Bucuresti este cel mai mare oras al tarii. Este situat in sudul tarii, in Campia Romana(in subunitatea acesteia C. Vlasiei), pe raurile Dambovita si Colentina, la 70-90 m altitudine. Are o suprafata de 228 kmp si o populatie de 1.944.367 de locuitori(2009) ceea ce-l face al saselea oras ca populatie din Uniunea Europeana. In fapt, insa, Bucurestiul aduna zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialistii prognozează ca, în urmatorii cinci ani, totalul va depasi patru milioane. La acestea se adaugă faptul că localitatile din preajma orasului, care vor face parte din viitoarea Zona Metropolitana, insumeaza o populatie de aproximativ 430.000 de locuitori.

A fost mentionat documentar pentru prima data intr-un hrisov din 20.9.1459 ca resedinta domenasca a lui Vlad Tepes. In 1862 devine capitala a Romaniei. Este cel mai important centru economic, politic, cultural si stiintific;  detine cea mai mare retea de transport, fiind principalul nod de comunicatii al tarii, prin cele 8 magistrale feroviare, 9 rutiere si cel mai mare aeroport; este primul centru turistic al tarii; singurul oras ce dispune de metrou(primele planuri pentru un metrou în Bucureşti datează de la sfarsitul anilor 1930), inugurat in 1979. Reteaua de metrou are o lungime de 67 de km si este alcatuita din patru linii (magistrale) si 49 de statii, cu o distanta medie de 1.367 metri intre statii. Magistrala 5 va cuprinde tronsonul Drumul Taberei – Universitate în etapa I de executie si Universitate – Pantelimon, în etapa II. Se estimează că lucrarile vor demara în 2009-2010, iar finalizarea executiei Magistralei 5 tronson Drumul Taberei – Universitate, va avea loc pana la sfarsitul anului 2014. Bucurestiul este si cel mai mare centru universitar, aici functionand 13 facultati de stat si particulare.

Cel mai mic oras al tarii se numeste Baile Tusnad. Statiunea se afla in judetul Harghita. Conform datelor furnizate de Institutul National de Statistica, localitatea are doar 1798 de locuitori. Este situat in partea sudica a depresiunii Ciucului, intre Muntii Harghita si Boboc, in cheile Oltului, la o altitudine de 650 de m, fiind o importanta statiune balneo-climaterica. Data cea mai probabila pentru fondarea statiunii este anul 1842. Vindecarea miraculoasa a unui fiu de cioban a atras atentia asupra efectului terapeutic al apelor minerale, dupa care s-au pus bazele unei societati pe actiuni in vederea exploatarii statiunii in anul 1845. Cu ocazia revolutiei din anul 1849 statiunea este distrusa; reconstructia incepand abia in 1852. In Baile Tusnad majoritatea populatiei este de etnie maghiara(93,46%), existand totusi o importanta minoritate romana(6,13%). Pe langa maghiari si romani, in oras locuieste si o comunitate de romi(0,40%).

Sulina este orasul situat la cea mai mica altitudine(4 m), in Delta Dunarii si cea mai estica localitate. Horodistea este cea mai nordica localitate, fiind situata pe V. Prutului, facand parte din comuna Paltinis din judetul Botosani. Beba Veche este cea mai vestica localitate a tarii. Este o comuna din judetul Timis, avand o populatie de 2200 de locuitori. Se afla la granita cu Ungaria si Serbia, iar prima atestare scrisa a localitatii dateaza din 1247. Zimnicea este cea mai sudica localitate. Este un oras situat in judetul Teleorman cu o populatie de cca 15.000 locuitori. Galati este cel mai mare port fluvial de pe teritoriul tarii noastre. Situat pe malul stang al Dunarii, ocupa o suprafata de 241,5 kmp, la confluenta raurilor Siret( la vest) si Prut(la est), langa Lacul Brates, la circa 80 km de Marea neagra. Constructiile navale, ramura de mare traditie in oras, furnizeaza flotei fluviale si maritime nave de pana la 55.000 tdw(barje, vrachiere, mineraliere, remorchere, petroliere) si platforme de foraj marin.

Iasi este cel mai populat oras(exceptand capitala) din tara, cu  308 843 locuitori(la 1 ianuarie 2009). Municipiul Iasi se afla în partea de est a Moldovei, în Campia Moldovei. Este situat pe raul Bahlui, un afluent al Jijiei, care se varsa in  Prut. Prin extinderea lui, Iasiul este legendara urbe a celor 7 coline: Cetatuia, Galata, Copou, Bucium-Paun, Sorogari, Repedea si Breazu, cu altitudini variind între 40 m în Lunca Bahluiului şi 400 m pe Dealul Paun si Dealul Repedea.

Iasiul inseamna istorie si religie. Iasiul inseamna cultura. Iasiul e poezia Copoului si parfumul teiului eminescian. Iasiul e cel mai vechi centru universitar din tară. Este orasul cel mai apropiat de granita de Est a Uniunii Europene.