[youtube 9i8pfyzdkRw&feature=related]

Va aduceti aminte de cuvintele lui Victor Hugo,“in mintea mea e iarna, dar in sufletul meu e o primavara permanenta“? Ati cautat vreodata o melodie compusa special parca pentru sufletul vostru? Una care se armonizeaza perfect cu toata gingasia si blandetea din el, cu intensitatea trairilor cand iubiti, cu frenezia ce va incearca in prag de primavara, cu dorinta inflacarata pentru libertate, pentru noi inceputuri, pentru un etern frumos?  O melodie care sa vorbeasca in locul lui, pentru ca el e mereu atat de ocupat sa simta, sa viseze, sa creada, sa spere…

[youtube S_M0NeTUYK8&feature=related]

…in miracolul primaverii. In natura renascuta la viata, in muguri, in ghiocei si branduse, in verdele crud al ierbii, in senin, in raze jucause de soare printre copacii ninsi de flori dalbe, in zambete pe chipuri radioase de copii. In compasiune, iertare, bunatate si acceptare, in dragoste.  Avem nevoie de 1 martie pentru a renaste, pentru a  ne aduce aminte sa ne bucuram de timpul care ne-a fost acodat. Primavara e mai mult decat un simplu anotimp, e o stare de spirit. Azi celebram frumusetea naturii, importanta si maretia vietii si bucuria eterna din sufletele noastre. Martie inseamna sete de viata, de libertate, de soare, regasirea sublimului, a fericirii.

Pentru frumusetea din sufletul vostru, pentru ca aripile sale albe sa se inalte pururi spre zari albastre, luminoase, va doresc o primavara de vis, colorata, aromata si plina de iubire.

Sper din inima ca acest martisor sa fie primit de: Ada Pavel, Andreea Calin, Alina, Altcersenin, AnderaY, Andria, Castiel, Carmen Negoita, Chocolatefollie, Colorbliss, Corcodusa, Coolnews, Cristi Dima, Dani, Danny, Delia, Diana Emma, Dragos FRD, drstoica, Gabriela Elena, Glappy, Grapefruits, Happygirls, Julien Sorel,  Klausen, Lilly, Lusio, Mihaela, Mathew, Modern Talking, Miscellaneous11, Nabadaiosul, Ovi, Otilia,  Napocel, Nora, Paul, Roxana, Silvia, Space Dust, Teo Negura, Vacitim, Vis, Zuzu.

Când te-am adus acasă, ai fost senzaţia cartierului! Toţi vecinii şi prietenii mei ne invidiau. Nimeni nu se putea lăuda cu o asemenea frumuseţe, toţi aveau numai urâte şi bătrâne. Îţi mai aminteşti când te spălăm şi te dezmierdam? Nu am lăsat pe nimeni să pună mâna pe tine, nici măcar pe mama şi pe sora mea! Păi, da, sunt gelos, ce, ele nu ştiu cât de mult te iubesc eu! Ştii bine că aproape am făcut infarct atunci când te-a lovit cu mingea ticălosul ăla mic al lui Costache, de la etajul doi, am făcut un scandal teribil atunci. Doamne, ce spaimă am mai tras când am ieşit cu tine pe stradă acum cinci ierni; de fiecare dată când alunecai, răsuflarea mi se tăia, dar tu te redresai cu graţie. Atunci când era ger afară şi tuşeai, plângeam şi nu mai ştiam cum să te încălzesc, să te fac să te simţi mai bine şi să respiri din nou melodios, aşa cum îmi place mie.

Niciodată nu am acceptat ca tu să cari bagaje sau altceva. Cum aş fi putut, oare, să supun o doamnă ca tine unei asemenea corvoade? Lasă, mai bine depun eu un efort mai mare şi, pe deasupra, am şi beneficii, căci îmi menţin în formă bună tonusul muscular. Când suntem pe bulevard, toţi mujicii fluieră după tine; nu-i băga în seamă, sunt nişte nesimţiţi, nu vor şti niciodatata să aprecieze şi să respecte frumuseţea.

Iubito, atunci când sunt cu tine, mă simt cel mai iubit dintre pământeni. Te iubesc, Skoda mea, nu te voi părăsi niciodată! Pe zi ce trece, devii mai frumoasă! Să nu îi crezi vreodată pe cei care spun că eşti bătrână şi că ar trebui să rămâi acasă, sunt răutăcioşi şi invidioşi pe relaţia noastră.

Da, maşina! Oare câţi bărbaţi apreciază maşina mai mult decât propria soţie?

Ploua torenţial. Tânărul intră grăbit în restaurantul cochet din centrul oraşului. Fu întâmpinat rapid de un garderobier amabil, care îi preluă îndată paltonul şi pălăria, ambele udate zdravăn de ploaie. Şeful de sală se apropie zâmbitor.

– Bună seara, bine aţi venit!

– Bună seara, am o rezervare pentru două persoane într-un separeu, pe numele Marius Dumitrescu..

– Numai o clipă, vă rog, să verific!

Individul se îndepărtă rapid şi, ajuns lângă un birou, preluă un registru, pe care începu să îl cerceteze cu atenţie. Marius aştepta liniştit în holul restaurantului, scrutând cu privirea întreaga încăpere, oarecum preocupat de faptul că aproape toate mesele erau ocupate şi fundalul sonor era dominat de un zumzet ce i se părea sâcâitor. Tresări uşor când auzi vocea şefului de sală.

– Domnule Dumitrescu, vă rog să mă urmaţi, vă voi conduce spre separeu. Domnişoara întârzie?

– Ah… domnişoara… da, se pare că da… o voi aştepta la masă, zise tânărul, întrebându-se în sinea lui de unde ştia omul acela că el urma să se vadă cu o domnişoară…de ce nu cu o doamnă sau cu un domn?… deh, omul părea experimentat şi multe mai învaţă omul la locul de muncă…

Marius se aşeză liniştit la masă şi fu rapid abordat de către un chelner, care îşi manifestă intenţia de a-i oferi meniul cu băuturi.

– Mulţumesc, dar nu este nevoie! O sticlă de Dom Pérignon, cea mai veche pe care o aveţi aici!

– Prea bine, domnule, spuse chelnerul, afişând o mină uimită, vă recomand Champagne Dom Pérignon 1949 Vintage.

– Fie, merci şi te rog să te grăbeşti!

– Am înţeles, vin imediat!

Chelnerul reapăru după 5 minute, ţinând în mână tava cu o sticlă şi două pahare de cristal.

– Şeful m-a rugat să vă transmit că domnişoara tocmai a sosit, vi se va alătura în foarte scurt timp.

– Ok, mulţumesc încă o dată, pentru tot!

– Cu mare plăcere, domnule!

O văzu pe tânără apropiindu-se, fiind atent la mersul unduit şi lent al acesteia dar, mai ales, la rochia superbă ce îi evidenţia formele generoase şi trupul suplu.

– Bună seara, Ligia!

– Eu aş zice că nu este bună deloc, afară este o vreme oribilă, şoferul a greşit drumul şi… Marius, iartă-mă pentru întârziere! Dar ce s-a întâmplat, de ce ai insistat aşa de mult să ne vedem? M-ai şi speriat la telefon, aveai o voce de parcă… Ia uite, ce avem noi aici?! Wow, Dom Pérignon; Marius, nu ştiu cum faci, dar nu încetezi să mă uimeşti, surâse Ligia. Sărbătorim ceva?

– Propun să cinăm întâi, apoi avem timp destul să vorbim!

Cei doi mâncară în linişte; Marius evita să întâlnească privirea tinerei. Era din ce în ce mai agitat, astfel că un uşor tremur al mâinii drepte, din ce în ce mai pronunţat, îi atrase atenţia Ligiei

– Marius, ce ai? Ce se întâmplă cu tine? De cum am venit, am observat că mă priveai ciudat, pari preocupat de ceva… pot să ştiu şi eu despre ce este vorba?

– Ligia… Ligia…eu nu mai pot aşa, simt că mă sufoc, nu mai am pic de linişte! Tânărul sorbi o gură de şampanie dar abia reuşi să înghită. Îndepărtă dezgustat paharul şi îl plasă înspre marginea mesei, semn că nu mai avea de gând să bea.

– Tu m-ai îmbolnăvit, Ligia, din cauza ta nu mai reuşesc să dorm noaptea! Tu nu mă iubeşti, îţi place doar să mă chinui, să te joci cu mine! Da, chiar aşa, să te joci, precum un animal de pradă cu o biată vieţuitoare!

– Marius, ce înseamnă asta?… …Ce sunt vorbele astea? Cum poţi să spui că……

– Lasă-mă să termin ce am de spus! Aseară, când te-am văzut cum flirtai cu Ştefan, îmi venea să… …dacă am fi trăit acum o sută de ani, l-aş fi provocat la duel!

– Ahahaha, auzi, la duel, văd că eşti pus pe glume în seara asta!

– Nu glumesc deloc! Îmi spui deseori că şi tu mă iubeşti, însă eşti aşa de distantă, de parcă m-ai iubi calculat, porţionat… Eu vreau să te am mereu lângă mine, să fiu mereu al tău, singurul şi doar al tău! Nu accept să vin doar când mă chemi tu, atunci când ai chef de atenţie! Ligia, tu te hrăneşti cu atenţia celor din jur, fără ea te-ai stinge mai repede decât o scânteie în noapte……Nu înţeleg însă un lucru, eu m-am oferit ţie în totalitate, pot fi mereu la dispoziţia ta, dar totuşi văd că te plictisesc! Unde e soluţia, care este cheia inimii tale? Ah, poate că tocmai cel care se va arăta indiferent faţă de tine îţi va capta atenţia, răceala lui îţi va aprinde sufletul! Atunci vei tânji după el, îl vei privi vorace, îl vei urî cu infinită dragoste şi nu va fi niciodată al tău! Auzi tu, NICIODATĂ!

– Marius, eu te iubesc în felul meu, ţi-am promis că mă voi mărita cu tine şi tu acum mă acuzi că…….

– Taci, Ligia, te rog să taci, nu mai spune nimic, căci acum ştiu! Ştiu tot!

Tot corpul lui Marius tremura. Faţa îi era roşie, ochii îi clipeau des şi buzele îi tremurau spasmodic. Plângea, plângea şi ochii lui senini, de lacrimi limpezi erau plini. Se ridică brusc de la masă şi îi ceru chelnerului să treacă nota de plată în contul său.

– Marius, unde te duci?

– O, mi-e sufletul plin de bucurie, Ligia! Mă duc să mă laud! Fii fericită, căci eşti necinstită sufleteşte!

Tânărul ieşi grăbit din restaurant, aproape alergând. Rămasă singură, Ligia culese cu două degete paharul ei de şampanie, ridicându-l cu grijă până în dreptul ochilor. Lumina candelabrului de deasupra sa se reflecta jucăuşă în pereţii de cristal ai cupei de samapanie, părând că dansează împreună cu bulele de aer din lichidul gălbui.

– Poate că ai dreptate, Marius…

Ce reprezintă, pentru voi, patima? Trăiţi pătimaş? Există iubire raţională sau iubirea este sinonimă cu patima?

Ada mi-a cerut un cuvant. Unul prin care sa rezum un intreg an. Si l-am gasit: eliberare. Un suflet chinuit, prins in capcana unui iubiri devastatoare, incercand zadarnic sa se strecoare printre coloanele  de marmura alba ale durerii. O nefericire cronica care-ti paralizeaza simturile si  ratiunea, iti distruge increderea in tine, iti submineaza pofta de viata, entuziasmul. O dragoste mistuitoare care te arunca fara mila in abisul disperarii.  Dupa doi ani imensi cat o eternitate, in care am experimentat forta distructiva a unei  iubiri fara limite si fara sens, mi-am dat seama ca trebuie sa lupt. Si am fost ajutata sa inving. Obiectivul era clar, fara echivoc, iar pentru atingerea lui eram in stare sa trec si prin foc. Si am trecut… Si am comis greseli pentru a indrepta o alta greseala. Dar este prima oara in viata cand nu regret nimic.

2010 a insemnat mai mult decat atat. A fost un an complex cu multe evenimente cruciale, a reprezentat desprinderea de un  trecut traumatizant, emotia si avantul specific unui nou inceput, constientizarea unei pasiuni ardente, implinirea unui vis, o mare reusita profesionala, abordarea unui stil de viata diferit, regasirea unei mari iubiri. Dar mai presus de eliberare, 2010 a insemnat gratitudine. Recunostinta care pare a fi  mai puternica decat orice alt sentiment incercat pana in prezent si care pare a se fi transformat intr-o iubire neconditionata.

Pentru Dragos, colegul meu de blog, anul 2010 a insemnat acceptare.

Dar 2010 e pe cale sa ne paraseasca. Eu ii multumesc pentru toate lucrurile bune pe care le-a adus cu el, pentru toate clipele de fericire daruite, pentru  toti prietenii dragi cunoscuti, pentru momentul de vis din aprilie-mai, Catalunya-Andorra, pentru toate sperantele sadite intr-un suflet indragostit de viata, frumos, vara si soare. Nu-mi ramane decat sa-l astept pe 2011 cel plin de surprize si rasturnari de situatie, sa ma gandesc la el cu bucurie si credinta, sa va urez  tuturor implinirea dorintei de maine de la ora 12 noaptea, un sincer si calduros LA MULTI ANI  cu sanatate si cu un strop de fericire sau  poate unul de iubire, poate unul de noroc, poate toate la un loc!

Goodbye 2010, Welcome 2011!

„Pasiunea este o febra a mintii care ne lasa istoviti.” William Pen

Dupa cum am mai povestit de cel putin zece ori pana acum, pasiunea mea pentru blogging a debutat spectaculos, vijelios si promitator la inceputul anului 2007. In curand se vor implini 4 anisori in online, timp in care am iubit, am plans, am sperat mai mult decat intr-o viata de om. As putea s-o compar cu un foc mistuitor, care incendiaza totul in calea sa, care te subjuga,  te orbeste cu flacara sa impetuoasa, salbatica, chinuitoare, iti cotropeste simturile si vointa, te fascineaza si te macina pana cand te epuizeaza complet si te abandoneaza fara regrete intr-un ocean al desertaciunii si tristetii. Ce mai ramane cand flacara pasiunii s-a stins complet? Scrumul, adica inutilitatea, neputinta, deznadejdea. Si indiferenta pentru ceea ce alta data reprezenta chiar viata ta.

Nu as vrea sa se ajunga atat de departe, dar trebuie luata in calcul si posibilitatea aceasta. Totul a pornit de la intrebarea lui Zuzu in legatura cu planurile de viitor ale blogurilor noastre. Imi primul rand imi doresc ca pasiunea mea pentru blogging sa nu se stinga. Ma gandesc ca nu poate tine la infinit si  ar fi trist ca in locul ei sa se instaleze rutina, dusmanul de temut al tuturor activitatilor noastre, ce ar echivala, in acest caz, cu moartea blogului.

Am mai spus si cu alte ocazii, mai presus de orice pentru mine bloggingul inseamna socializare, discutii placute si interesante cu toti cei care imi impartasesc pasiunea. De aceea, pentru ca suntem la capitolul  viitor, mi-ar placea sa-mi spuneti ce ati dori sa gasiti in mod special pe  acest blog, care este tema pe care ati dori-o dezbatuta mai des aici, ce anume va place sa cititi pe bloguri in general, ce nu va place la Summer Love, ce ar trebui imbunatatit, de ce reveniti aici, ce nota ati da acestui blog(de la 1 la 10), daca considerati ca trebuie sa continui sau sa ma opresc aici. Si o ultima intrebare, in viziunea voastra, pasiunile sunt pentru toata viata sau pentru o scurta perioada, ele dureaza vesnic sau se sting odata cu trecerea timpului?

Fiecare dintre noi are o maniera proprie de a incheia un capitol din viata sa. Marturisesc ca toate gandurile mele de final de an se indreapta spre iubire si autocunoastere. Nici nu as putea sa visez  sau sa-mi doresc altceva, cum ar fi bunuri materiale, calatorii sau reusite in cariera, pentru ca mai important decat orice este sufletul. De el trebuie sa avem grija, sa-l protejam si sa-l rasfatam. Sfaturile initiale, de la inceputul lui 2010, sunau cam asa: “arata cine esti cu adevarat, intelege-te mai bine pe tine insati, descopera de ce esti in stare, prezinta-te lumii, reformuleaza-ti personalitatea, afirma-te, fii curajos, fa un pas înainte, incepe ceva nou!” Imi place sa cred ca am realizat cate putin din fiecare. Dar am si descoperit cu mare durere in suflet ca sunt o persoana slaba, ca nu stiu si nu pot sa iert, pentru ca, nu-i asa, iertarea este apanajul celor puternici. Ca nu sunt nici suficient de buna, generoasa si intelegatoare, ca  sunt mai mult trista decat fericita, ca inima nu-mi mai zambeste ca altadata, ca nu mai stiu sa ma bucur de realizari, de prezent, de o floare, o mana intinsa, un gest de prietenie. As vrea sa ma schimb, dar constientizez cat de greu este, vreau sa rad, dar sufletul mai mult imi plange. As vrea sa fiu senina ca o zi de vara si cand colo, tot ce reusesc e sa fiu nelinistita si macinata de indoieli, nehotarata, nechibzuita.

Pentru mine, cele mai frumoase momente din 2010 au fost:

– realizarea acestui blog impreuna cu Dragos incepand din luna martie.

– indeplinirea marelui meu vis, vizitarea Spaniei, in aprilie-mai.

– intoarcerea la serviciu din luna septembrie

– regasirea armoniei si a dragostei in octombrie.

In ansamblu, 2010 a fost un an bun, presarat cu mici satisfactii, bucurii, clipe de neuitat, dorinte realizate, visuri implinite. Un an al desprinderii de trecut, al uitarii si al iertarii. Un an al regasirii. 2010 a fost anul inceputurilor, oare voi reusi  sa continui totul in 2011? Regret trebuie sa ma despart de el si  il astept cu emotie pe urmatorul, pe controversatul 2011.

Ce sentimente va incearca la sfarsit de an? Care a fost cea mai mare realizare a voastra in 2010?

A realizat curand ca nu poate trai fara el.

Cand el era trist, era si ea, cand el era vesel , ea zambea fericita. Lumea se prabusea in jurul ei cand se certau sau atunci cand el se supara pe ea.

Constientiza ca era un risc imens  sa-l iubeasca, ca cel mai probabil va pierde totul si va iesi cu inima sfaramata din acest joc, dar daca exista o sansa pentru dragostea lor, nu ar fi regretat  mai apoi ca nu a luptat pentru ea?

Iar pentru el era doar un joc. Cand dragut si fermecator, cand ursuz si distant. Cand o chema, cand o alunga, cand un aprig vulcan in flacari, cand un iceberg plutitor pe marile indiferentei.

De ce ii era asa frica sa piarda ceva ce nici macar nu era al ei? Cu el era ca si cum ai pasi  pe nisipuri miscatoare, in fiecare zi se afunda tot mai mult in capcana dragostei si nu era nimeni  in jur ca s-o salveze din bratele ei din ce in ce mai viguroase.

Chiar si o simpla neintelegere poate distruge totul. Lucrurile simple, marunte, chiar conteaza!

Ajunse si in momentul in care realiza ca  era mai dureros sa plece decat sa ramana. De ce?  Pentru ca nu poti trai fara farama de fericire pe care o poti simti la un moment dat alaturi de cel pe care-l iubesti…

De ce lumea este in haos? Pentru ca omenii sunt fapturi menite sa fie iubite, iar lucrurile sunt create pentru a fi folosite, doar  ca acum e putin invers, oamenii sunt folositi, iar lucrurile(partea materiala) adorate.

Nu-l ura pe el, ci detesta faptele lui. Ar fi vrut sa fie din nou doar o fetita, pentru ca juliturile la genunchi se vindeca mai repede decat o inima franta.

Concluzii:

Lumea crede ca dragostea raneste, dar nu este adevarat. Singuratatea doare.  Respingerea. Umilinta, dispretul si  nepasarea.  Invidia si  gelozia. Pierderea cuiva drag. Acestia sunt dusmanii nostri reali, iar oamenii confunda respectivele  sentimente cu dragostea cand, de fapt, ea este singura din lume care reuseste sa inchida ranile sufletului si ne face sa ne simtim din nou minunat.

Sfarsit:

Fata a inchis pentru totdeauna acel capitol din viata ei. A mers mai departe fara sa se  mai uite niciodata inapoi. A gasit un baiat pe care-l iubeste la fel de mult, dar care o face fericita si are un mesaj pentru cel pe care l-a adorat in trecut: ai grija de sufletul tau, incearca sa fii fericit!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=2UkO9viUEdc&feature=related]

Producator: Miriam Segal

Turnat in Budapesta, 2007

Coproductie UK / Germania

Actiunea se petrece in Germania anilor ’30.

John Halder (Viggo Mortensen) e un german de treaba.  E veteran de razboi (din primul razboi mondial; nu facuse mare lucru atunci, se inrolase abia in 1918), prietenul lui cel mai bun, Maurice, e psiholog evreu, fost camarad de arme, are o sotie, doi copii, o mama bolnava si e profesor de literatura la universitate. Cum spiritul creator clocoteste in el, scrie o carte. E vorba de iubirea “la limita”: un barbat isi ucide iubita, bolnava de o boala incurabila, pentru ca nu mai suporta s-o vada chinuindu-se. O fictiune. Ce e rau intr-o fictiune neutra? Atâta doar, se intâmpla ca fictiunea sa dea idei dementilor puternici ai zilei, care impart lumea germana in doua categorii mari si late: arienii si ceilalti, posesori ilegali de vieti care nu merita traite. Prin urmare, daca ii eliminam, facem doar marginal un bine pentru noi, pentru ca in esenta facem un bine pentru ei, intrucât ii scapam de un chin. Ca ce altceva poate insemna iubirea aproapelui decât impunerea binelui nostru radical asupra amarâtilor bolnavi? Iar bolnava este toata lumea ne-ariana, la o adica. Accidente genetice. Iar ei, arienii adica, au atât de mult de munca, pentru ca natura insasi a gresit atât de mult…

Asa ca destinul incepe sa-l impinga de la spate, oarecum impotriva valorilor personale. Intra in partidul nazist cam fara chef. Ca altfel nu putea promova in cariera profesionala, ce nu intelegeti? Isi schimba sotia pe o apetisanta si perversa blondina ariana pur-sânge. Fosta studenta. Anturajul il baga in SS. Ei hai…ce e asa rau in asta? Ca doar are numai un nenorocit de grad onorific, de capitan. Si, la urma urmei, un sistem nu se schimba mai eficient din interiorul sau? Insa… nu incearca sa schimbe nimic. Nu prea-i convine ce se intâmpla, dar nici energie sa se opuna nu prea are. Ce-ati fi vrut, sa-ti sacrifice o cariera prestigioasa? Sa-si puna in pericol viata, familia si agoniseala? Pentru ce? Cârcotasilor…

Este adulat de mai toata lumea. Incearca, fara sorti de izbânda, sa-si ajute prietenul. Se implica asa, cât sa nu dauneze pozitiei dobândite. Da’ macar a incercat, nu? Pe masura ce timpul se rostogoleste, urca in ierarhia Reichului si priveste, din ce in ce mai neputincios si ingrozit, cum ideea sa sta la baza industrializarii raului in Germania nazista.

Ca ce altceva e raul absolut decât un bine absolut, mutat din locul lui?

Temple Grandin

Producator: Scott Ferguson

Director: Mick Jackson

Cu: Claire Danes (Temple Gradin), Julia Ormond (Eustacia), David Strathairn (profesorul Carlock)

HBO 2010

Temple are bafta. E autista in America anilor ’60, nu in Germania anilor ’30, unde ar fi riscat sa fie … procesata. In blânda America nu risca decât sa fie batjocorita si luata la misto de americani sanatosi  si cowboys bravi, muncitori care le stiu pe toate. Trebuie insa sa dam Cezarului ce-i al Cezarului si sa spunem ca Temple gaseste in viata si exceptii, oameni care incearca sa o inteleaga si dispusi sa o ajute, incepând chiar cu familia, mama si matusa ei, dar si cu profesorul Carlock . Ce nu observa cei considerati normali observa ea, din strafundurile nebuloase ale bolnavului mintal. Reuseste sa priceapa comportamentul bovinelor, realizeaza care sunt problemele sistemului de industrializare a carnii, pune la punct planuri.

Am zis cumva ‘industrializare’? Din nou?

Temple e o luptatoare. Si chiar mai mult de atât: o invingatoare.

A tratat barierele intâlnite in viata nu ca pe niste piedici nenorocite, semne ale destinului implacabil, ci ca pe niste ocazii izbavitoare. N-a prea avut timp de intrebari existentiale sau sa-si plânga de mila. Sau n-o fi dus-o mintea pâna acolo.

Norocul ei ca n-a fost normala.

Filmul e facut dupa o intâmplare reala. Temple Grandin chiar exista.

Deci … ce facem cu balastul?

Melanie – Beautiful people

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=M5PgfqnZ7Ew]

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vedea, te rog să introduci parola mai jos:

Parolă:

Unu. In viziunea lui Pitagora semnifica Divinitatea, Soarele, Barbatul. Pentru ca unu este comun tuturor numerelor, el este adesea vazut ca fiind originea tuturor lucrurilor , reprezentand perfectiunea, absolutul. Intotdeauna mi-am dorit sa fiu nr.1. Nu prima la scoala, nu sufletul petrecerilor, nu lidera sau sefa la job, ci  numarul unu in inima ta. Sa nu existe alta vreodata. Gandurile, visurile, dorurile tale sa fie cu si despre mine. In versurile tale sa ma canti doar pe mine.  Sa ma lasi sa zbor, sa nu-mi dai voie sa plec. Sa-ti ascult doar eu soaptele, suspinele si sa-ti alin doar eu tristetea. Sa-ti alung temerile si sa-ti inveselesc diminetile reci de toamna. Sa fiu primavara ta eterna, astfel incat in sufletul tau sa nu ajunga niciodata vantul aspru al iernii. In ochii tai mari si negri sa nu se oglindeasca decat chipul meu , iar cheia inimii tale sa fie mereu doar in posesia mea.

Doi.  Este echivalentul Diavolului, al Lunii, al Femeii, intruchipand caracteristile feminine. Poate avea mai multe intelesuri, reprezentand fie parteneriatul si interactiunea cu ceilalti, fie disensiunea si polaritati precum alb si negru, bine si rau, masculin si feminin, stanga si dreapta. Pe mine, numarul doi ma duce instantaneu cu gandul la Yin si Yang, cele  doua  principii complementare, unul simbolizand elementul feminin asociat noptii, apei si pamantului (Yin) si celalalt reprezentand elementul masculin asociat luminozitatii, focului si vantului (Yang). Yin este elementul pasiv, Yang este elementul activ. Unul este principiul binelui, celalalt este principiul raului. Impreuna, scriu destinul si personalitatea fiecaruia dintre noi, influentand actiunile acesteia. Principiul care detine intaietatea asupra personalitatii mele(dintr-un calcul facut astfel: din numele  intreg, adica din nume si prenume, se numara literele cu valoare feminina Yan, adica b, k, t si literele cu valoare masculina Yang, adica a, j, s, daca sunt mai multe litere masculine decat feminine, inseamna ca esti predominant Yang, daca prevaleaza literele feminine, inseamna ca personalitatea ta se afla sub semnul lui Yin) este Yang, fiind astfel caracterizata: o fire activa ce simte in permanenta dorinta de schimbare, o buna organizatoare,  ai reale aptitudini de lider, te faci cu usurinta remarcata in orice situatie si indeosebi in cele critice, esti atat criticata, cat si admirata si invidiata, esti o personalitate puternica ce are tendinta de a-i domina pe cei din jur. Mai multe detalii aflati aici.

Trei. Simbolizeaza Trinitatea, impacarea contrariilor, rezolva disonanta creata de polaritatea lui doi, se poate referi la expansiune si la a invata din experientele vietii. Este considerat un numar norocos si este asociat cu banii si cu norocul, mai exprima comunicarea de orice fel, teatrul, actoria si umorul. Desi acest numar poseda atributele intelepciunii, intelegerii si cunoasterii, din punct de vedere negativ el se poate manifesta pesimism, nesabuinta si risc inutil. Este perceput ca numar magic. De asemenea, trei este cifra de vibratie a zilei mele de nastere (pentru cei care au data nasterii formata dintr-o singura cifra, aceasta e aceeasi cu cifra de vibratie, pentru cei care au data de nastere formata din doua cifre isi pot afla cifra de vibratie adunand cele doua cifre intre ele, de exemplu, o persoana nascuta pe 12, va avea cifra de vibratie 3. Mai multe detalii gasiti aici.

Patru reprezinta Materia. Un concept des asociat acestui numar este timpul, pe baza faptului ca anul are patru anotimpuri si luna patru saptamani. Pe mine ma duce cu gandul la cele patru punctele cardinale, din care, evident, am si un preferat. Vestul. De anotimp nu cred ca mai este cazul sa mentionez, toata lumea stie ca ador vara. :)

Cinci semnifica senzualitatea, sexualitatea, barbatia. Este asociat cu notiunea de protectie, cunoasterea celor cinci simturi. Acest numar guverneaza capacitatea noastra de a gandi clar si posibilitatile noastre intelectuale. Cinci reprezinta deschiderea catre experiente si idei noi, fiinde adesea caracterizat prin impingerea limitelor vietii. E un numar complex care se refera la starea noastra de sanatate fizica si mentala. Imi place semificatia ei, pentru ca alaturi de iubire, visez la fel de mult la siguranta si protectie. Si, sa nu uitam, initiala numelui meu, N, e echivalentul numeric al lui 5 si reprezinta imaginatia. E intuitiv si comunicativ, dar din punct de vedere negativ poate fi predispus la gelozie.

Sase reprezinta armonia si frumusetea, ajuta mult la intemeierea relatiilor si corespunde intalnirii dintre doua persoane. Este asociat acelor lucruri de care suntem atrasi si ne fac placere. Daca e asa, sase corespunde activitatii pe care o iubesc cel mai mult, de care sunt irezistibil atrasa. O practicati si voi, va este arhicunoscuta, asa ca nu mai insist asupra ei. Se numeste blogging. :)

Sapte reprezinta nasterea, moartea, magia, e considerat un numar spiritual pentru ca e iluzoriu, e sacru pentru ca sunt sapte zile intr-o saptamana, Pamantul a fost format in sapte etape. Pe mine acest numar ma duce cu gandul la cele sapte minuni ale lumii, dar nu la cele antice, ci la cele moderne, si cum sunt o amatoare de locuri frumoase, stravechi si enigmatice, imi exprim preferinta pentru ruinele incase de la Machu Picchu.

Opt semnifica lumea materiala, dreptatea. Este considerat a fi numarul influentelor karmice, cand suntem chemati sa platim datorii facute in aceasta viata si in cele anterioare. Reprezinta munca din greu si lectiile invatate prin munca. Mai mult ca oricare alt numar, opt cauta banii si succesul material, dar greutatile pe care le intampina in cautarea recompenselor sunt imense. Rasturnari de situatie majore sunt comune numarului opt. Pentru ca acesta este numarul lui Saturn, cel care-mi guverneaza mie zodia, nu pot sa nu remarc similitudinile intre acest numar si destinul meu marcat de greutati, obstacole, lectiile repetate la infinit si niciodata invatate.

Noua reprezinta schimbarea, inventia si evolutia care se naste din inspiratie. El este, in opinia mea, cel mai frumos numar, pentru ca, asa cum ii dezvaluiam zilele trecute lui vacitim, locul meu preferat pe Terra este…in al noualea  cer. :P

De aici am aflat ca, fiind nascuta intr-o zi de 12, cartea Tarotului care ma reprezinta este Spanzuratul, simbolizand sacrificiile sufletesti pe care le am de facut. Alegeri dificile de-a lungul vietii, destin greu si anevoios, devotament si supunere. Dezamagire, dependenta, impasuri, probleme cu oasele sau incheieturile. :( Mi se potriveste 99%. :( Numai cu oasele nu am avut inca probleme… :P

Care  este numarul vostru preferat? Dar ziua in care v-ati nascut?