Nu mai este niciun secret ca nu-mi place iarna. Dincolo de temperaturile negative, ghetus, imbracaminte incomoda, anotimpul alb mai inseamna ceva: luna februarie. Luna, care in opinia mea, ar trebuie exclusa din calendar, pentru ca este perioada din an in care am luat cele mai proaste decizii de-a lungul vietii. Ma gandeam tot anul la un anumit lucru, stiam ca nu trebuie sa-l fac, ca nu e bine si nici corect, incercam sa stau departe de tentatie, dar cum venea luna februarie, cum actionam pripit cedand ispitei. Si ca tabloul sa fie complet, nu pot sa nu-mi amintesc  cum in urma cu multi ani, in noaptea dintre 13 spre 14 februarie, am fost la un pas de moarte. Eh, ale tineretii valuri… Acestea sunt motivele pentru care detest luna februarie, cu tot ce implica ea, cu toate amintirile ei, cu toate evenimentele ei.

Prin definitie, kitsch-ul exprima prost gust, sentimentalism, vulgaritate, diletantism artistic. Kitsch-ul reprezinta arta simplificata, produsa in serie, care apeleaza la stridenta, artificiu, zgomot pentru a atrage atentia si a satisface rapid, fara prea multa stradanie.

Daca considerati kitsch-ul ceva dezgustator, va inselati. Ganditi-va doar la cat de atrasi de el sunt cei mici, cat de mult il iubesc, cat de mult ii stimuleaza vizual. Ei adora animalutele, parcurile tematice, isi doresc sa invete si sa se bucure din plin de viata.

Kitsch-ul a patruns in toate domeniile vietii noastre, il regasim in muzica, teatru, cinematografie, arhitectura, sculptura, in toate formele de expresie artistica. Dar efectele sale nu se opresc aici, pentru ca atitudinea kitsch din plan estetic poate fi comparata cu snobismul si ipocrizia manifestate in plan moral in viata de zi cu zi.

Kitsch-ul este adanc inradacinat in necesitatile fundamentale ale omului, ca si glumele, inghetata de capsuni sau muzica pop. Avem nevoie de el pentru a supravietui, pentru  ca fara el nu am aprecia niciodata simplitatea si bunul gust, rafinamentul. Este esential pentru contrast.

Cel mai tipic exemplu de kitsch care-mi vine acum in minte este marea aniversare  a iubirii de maine, 14 februarie, acest controversat Sf. Valentin, cu toate funditele, felicitarile  si inimoarele lui roz, cu bomboanele ambalate in tipla purpurie, cu declaratiile siropoase si alte dulcegarii care fac deliciul oricarei persoane atinse de spiritul sarbatorii importate de la americani. Un alt exemplu, de data asta cu adevarat deranjant, cel putin pentru simtul meu estetic super dezvoltat, il constituie aparitia unor zgarie nori din sticla si otel, care slutesc orase medievale, dominand stradutele inguste, zidurile si edificiile istorice in stil gotic, roman sau clasic ale acestora. Tot in categoria prostului gust intra hainele elegante purtate dimineata, accesoriile in exces, parfumurile ieftine, bibelourile, macrameurile, florile din plastic etc.

Problema apare in momentul in care tot ce ni se pare noua aiurea etichetam drept kitsch. Tot ce ne deranjeaza vizual, creaza disconfort, pare ieftin si tipator ne face sa strambam din nas. Gesturile, vestimentatia, limbajul, gusturile in materie de muzica sau politica pot purta pecetea kitsch-ului. Personal, toate temele wordpress si blogspot imi se par teribil de kitschioase, am ajuns pana acolo incat si  unele articole de pe bloguri ma irita, nici cel de fata, din pacate, nu constituie o exceptie. Jobul meu este un kitsch, relatia mea la fel.  Daca stau bine sa ma gandesc, insasi viata mea este un soi de kitsch.

Mare atentie asadar, cand facem o alegere doar de dragul de a fi altfel, de a fi cool, riscam sa cadem in capcana ridicolului.

Ce alte exemple de kitsch mai stiti? Care este kitsch-ul cel mai deranjant in societatea romaneasca in viziunea voastra?

sursa poza: www.flickr.com

In utima vreme este suficient doar sa ma gandesc la serviciul meu de cosmar ca ma si trezesc cu o durere de cap de toata frumusetea gata instalata. Banuiesc ca este un caz clasic de cefalee datorata starii de tensiune in care imi duc existenta si se manifesta printr-o senzatie de apasare la nivelul fruntii si tamplelor. Evident, un rol important il are si vremea de afara, mai mult ca perfecta pentru o iubitoare de vara si soare ca mine, pentru ca e inevitabil sa nu te ia durerea de cap cand mergi incordat la maxim tot drumul de frica sa nu aluneci, asta in cazul fericit, pentru ca mai e si varianta apocaliptica ce iti ofera sansa  nesperata de a intra pana la genunchi in nametii adunati pe marginea drumului sau in baltile provocate de topirea zapezii si astfel te alegi instantaneu cu o baie rece la picioare, care continua pret de 10 ore…

Oricum, s-a stabilit ca atunci cand presiunea barometrului este instabila, multi oameni acuza dureri ale articulatiilor, in timp ce altii au dureri de cap. Ele nu pot fi explicate, dar  sunt legate tot de schimbarea vremii.

Categoric, stresul si supararile provocate de jobul meu de vis urat constituie principala cauza a cefaleei ce se incapataneaza sa-si faca de cap de o buna bucata de timp, nepermitandu-mi sa ma bucur pe deplin de farmecul vietii. As mai putea sa dau vina pe orele interminabile petrecute in fata calculatorului, care imi afecteaza vizibil ochii, solicitadu-i peste masura, mai ales in conditiile in care incordez  muschii ochiului deoarece in camera mea  lumina unui bec halogen abia palpaie, creand mai degraba o atmosfera romantica din care doar un EL mai lipseste,  decat una propice bloggingului instensiv practicat pana  tarziu,  iar  ochii devin “grei”. Pe de alta parte, lumina prea intensa, si aici ma refer in special la cea cauzata de  zapada, este de asemenea deranjanta si obositoare. Si iata ca am identificat inca o posibila cauza pentru problema in discutie: durata nenaturala a somnului. Pentru ca in timp ce medicii recomanda 8 ore de somn pe noapte pentru a fi in perfect forma a doua zi de dimineata, eu ma opresc undeva la jumatate… Cam putin, nu?

Nu multi dintre noi asociem stomacul gol cu durerea capului, deoarece nu simtim  foamea. Totusi, corpul o percepe si incepe sa dea semnale potrivit carora ar trebui sa gustam ceva.  Dureri de cap pot fi  cauzate de hipoglicemie si pot fi prevenite daca mancam ceva usor la fiecare 3-4 ore. Ei bine, cand sunt la serviciu imi este imposibil sa ma tin de acest ritual. Sa ma mai mire atunci ca ma doare capul?

Un grup de dureri de cap a fost descoperit a fi cauzat de o deficienta neasteptata de magneziu si vitamina C. Si cum eu  ocolesc cu obstinatie carnea de vita, nucile, fructele avocado si bananele, atunci e posibil sa apartin acestui grup de persoane care sufera de fiecare data cand magneziul din corp  are nivel scazut.

In mod cert o durere de cap imi strica toata ziua. Chiar daca nu ma impiedica sa-mi desfasor activitatile cotidiene, imi creaza o stare de disconfort pe care o resimt ca pe o uriasa povara  intre 30 de minute si cateva zile.

Cum putem actiona impotriva uracioasei cefalee?

Cand e gata sa ma rapuna, cand simt ca n-o mai pot suporta eu iau o pastila, de regula un antinevralgic, un nurofen sau  un algocalmin.

De asemenea, putem efectua un masaj al capului sau  ruga pe cineva sa  ne maseze spatele, ca si cum ar indrepta sangele care vine de la cap spre alte zone. Acelasi lucru il putem realiza prin masarea picioarelor.

Putem incearca si o baie fierbinte. De obicei, aburul si temperatura ajuta intregul corp sa se relaxeze, in timp ce spalarea usoara a corpului cu un burete  maseaza corpul si tonifiaza circulatia. In acest fel, sangele si endorfinele – “dusmanii” naturali ai durerii produsi de corpul uman “alearga” mai repede.

Durerea de cap poate scadea in intensitate daca facem o baie la cap. Capul este alinat de caldura apei si de masajul usor.

Unii oameni se simt mai bine daca pun cuburi de gheata pe tample.

O plimbare de 5 minute poate fi un bun remediu deoarece pune in miscare sangele din cap si ne  relaxeaza. Este relativ usor sa luptam cu stresul deoarece nu exista efort psihic. Ne relaxam mecanic.  Nu trebuie sa alergam, ci sa mergem calm. Daca nu avem timp sau chef sa iesim afara putem deschide un geam sau cauta aer curat si respira adanc.

Se intampla sa va doara des capul? Care sunt metodele prin care luptati voi contra cefaleelor ? Sau le ignorati total pana scapati in mod natural de ele?

23 noiembrie. Incordare maxima, concentrare, sobrietate. Credinta, speranta, asteptare. 24 noiembrie. Temeri inabusite, nerabdare…dezamagire. Amanare.

25 noiembrie. Satisfactie sufleteasca, gratitudine(pentru ca exista oameni buni, corecti, care-ti apreciaza onest munca si talentul), eliberare. Deznodamant fericit. Incepe sa se faca lumina si sa realizez ca tot raul e de cele mai multe ori spre bine. Ca amanarea a fost benefica, pentru ca azi a iesit perfect, asa cum nu s-ar fi intamplat ieri de exemplu. Atunci de ce ma simt atat de ciudat, parca sleita de puteri? De ce nu topai de fericire, de ca nu cant, de ca nu rad?  E ca atunci cand astepti indelung sa ti se intample ceva frumos, intuiesti ca va iesi bine, stii precis ca nu ai voie sa dai gres si sa te dezamagesti pe tine insati in primul rand, dar cand ti se intampla nu mai ai puterea sa te bucuri de succesul obtinut. Oboseala asteptarii te-a invins. Nu realizezi ca s-a terminat, ca in sfarsit esti un om liber. Ajung sa-i dau dreptate celui care spunea ca fericirea este tocmai drumul spre fericire. Obiectivul a fost atins, de maine o iau de la capat, o alta dorinta, un alt vis, alte piedici, asteptari si iluzii, alt urcus spre culmi poate si mai inalte…

Nu ma asteptam sa primesc atatea laude. M-am simtit stanjenita, usor coplesita, rar cand are cineva o vorba frumoasa de spus la adresa mea. Evident ca m-au bucurat, dar ca nu sunt obisnuita sa fiu si apreciata…

Obisnuiti sa primiti laude de la colegi, prieteni, sefi, parinti? Sunteti mai degraba apreciat sau contestat la locul de munca/ liceu/facultate si in familie? Cum reactionati in fata unor elogii neasteptate?

Le multumesc din suflet celor care m-au sprijnit in aceste ultime zile, celor care au lasat un semn pe acest blog demonstrand ca le pasa. Sa vina vacanta! :)

Astept ziua de 24 noiembrie 2010 inca de cand m-am intors la serviciu. Stiam ca va veni si banuiam ce va implica ea. S-o numim ziua certitudinii si eliberarii, pentru ca maine voi sti exact ce se va intampla cu cariera mea profesionala, practic, cu viitorul meu.

Si normal ar fi fost sa ma incerce un amalgam  de emotii datorate apropierii marelui eveniment: teama, neliniste, neincredere, entuziasm, curaj, speranta, acceptare. Insa, o intamplare cu totul si cu totul neprevazuta a facut sa uit definitiv de cariera si sa-mi  experimentez emotia “preferata”, cea care a reusit sa fie omiprezenta pe parcursul intregii mele vieti: panica. De ce e ea infricosatoare? Pentru ca in momentul instalarii iti pierzi total luciditatea, logica, ratiunea. Desi problemele (aparent) de nerezolvat au raspunsuri extrem simple, evidente, eu nu am reusit nici de data asta sa imi inving coplesitorul sentiment de neputinta ce ma incearca de ori de cate ori nu gasesc rapid rezolvarea unei chestiuni relativ simple, de bun simt. Si atat de uriasa imi este frustrarea, dezamagirea si supararea, incat izbucnirea in lacrimi este inevitabila. Ca tot se spune ca nu este bine sa-ti reprimi emotiile… :P

Dar  fusese abia inceputul. Asa cum dupa cea mai  apriga furtuna soarele iese mai dogoritor si mai stralucitor, asa si dupa cea mai cumplita deznadejde te trezesti cu cea mai ireala fericire pe cap si nu stii cum s-o gestionezi, dupa aproape 10 luni de anestezie totala a simturilor, am plutit din nou in al 9-lea cer.   Dragostea este raspunzatoare pentru cele mai naucitoare emotii, azi  te arunca in abisul disperarii, maine  te inalta pe culmile extazului, euforica, visatoare si coplesita de atatea emotii pozitive am reusit performanta sa raman treaza intreaga  noapte. Stiu, cariera ma asteapta, dar dragostea e azi pe primul loc. Maine vom vedea ce va fi…

Care a fost emotia pe care ati experimentat-o pana acum cel mai des?

1. Cât e ceasul ?

18:46 PM

2. Numele tău este?

Dragos

3.Poreclă:

Bobec

4. Ai tatuaje?

Nu. De ce, ar trebui?

5. Culoarea ochilor?

Caprui

6. Locul în care te-ai născut?

Bucuresti

7. Mâncare favorită?

Ciorba de burta

8. Ai fost vreodată în USA?

Da

9. Ai înfăşurat vreodată pe cineva cu hârtie igienică?

Am infasurat o pisica. Se pune?

10. Ai iubit pe cineva atât de mult încât să-ţi vină să plângi?

Si nu o singura data.

11. Ai fost implicat în vreun accident de masină?

Minore

12. Crutoane sau bacon?

Nici nici

13. Zi favorită din săptămână?

Sâmbata

14. Restaurant favorit?

Salt’n Pepper

15. Ce sport îţi place să urmăreşti?

Fotbal. Exista si altceva? A, da, curling. Rugby….

16. Băutură favorită?

Palinca.

17. Îngheţată favorită?

Vafe

18. Walt Disney sau Warner Bros?

Disney.

19. Restaurant Fast Food favorit?

Nu exista asa ceva.

20. Ce culoare are dormitorul vostru?

Nu ma pricep la culori, dar cred ca alb.

21. De câte ori ai copiat la vreun examen?

O singura data. Si atunci am uitat fituica in lucrare.

22. De la cine ai primit leapşa asta?

Mie mi-a dat-o Nice….

23. În care magazin ai fi cheltuit toţi banii de pe card?

Intr-o librarie. Carturesti, probabil.

24. Ce faci de obicei când te plictiseşti?

Daca fac ceva, inseamna ca n-am timp sa ma plictisesc. Oricum, nu e cazul meu, nu ma plictisesc decât in situatii extreme, daca sunt nevoit sa stau la vreo coada pe la Administratia Financiara sau pe la Camera de Munca.

25. La ce oră mergi la culcare?

Nu exista un standard, la orice ora intre 22.00 – 04.00.

26. Cine o să raspundă prima/primul la leapşa asta?

Alexandra? :-)

27. Ce program Tv nu pierzi niciodată?

N-am programe TV preferate, am emisiuni preferate. In principiu ma uit pe Realitatea, ca-mi place când e lumea nemultumita.

28. Ultima persoană cu care ai luat masa la restaurant?

Niste prieteni de familie. N-au blog :-)

29. Ce asculţi în momentul ăsta?

Târnacopul unora care sparg asfaltul pe care l-au pus acum doua saptamâni.

30. Care e culoarea preferată?

Alb-rosu :-)

31. Mare sau lac?

As prefera un râu / fluviu; intre cele doua, depinde. Daca e vorba de litoralul românesc, prefer un lac de munte in loc.

32. Câte tatuaje ai?

N-am!

33. Ai rămas vreodată fără benzină la maşină?

Da.

34. Ce preferi pisică sau căţel ?

Pisica deocamdata.

35. Ce anotimp preferi : Vara sau iarna ?

Anotimpul meu preferat e primavara. Daca nu am incotro, intre cele doua aleg iarna.

36. Eşti solo ?

Nu.

37. Eşti îndrăgostit/a de cineva?

Da.

38. Cât e ceasul?

18.53

Raspunsuri Nice:

1. Cât e ceasul ?

7:20 PM

2. Numele tău este?

Narcisa

3.Poreclă:

Acum sunt la moda nick-urile. :P

4. Ai tatuaje?

Nu sunt adepta lor, nu o sa-mi fac niciodata.

5. Culoarea ochilor?

Depinde de lumina.

6. Locul în care te-ai născut?

Bucuresti.

7. Mâncare favorită?

Paella cu fructe de mare. Nici puiul Shanghai sau snitelul vienez nu ma lasa indiferenta.

8. Ai fost vreodată în USA?

Nu, si nici nu cred ca voi ajunge vreodata, am mai spus, pentru mine exista doar Europa. Si insulele exotice( cele  coraligene si vulcanice). Si  unele tari nord africane(ex. Tunisia). Si Iguazu. Si cam atat. Restul ma lasa rece…

9. Ai înfăşurat vreodată pe cineva cu hârtie igienică?

Gestul asta are vreo semnificatie aparte? Imi aminteste de un videoclip…

10. Ai iubit pe cineva atât de mult încât să-ţi vină să plângi?

Nu. :))) :P :D

11. Ai fost implicat în vreun accident de masină?

Nu, m-a ferit Dumnezeu de asa ceva.

12. Crutoane sau bacon?

Crutoane de la salata Caesar si bacon din spaghetti Carbonara? Aleg salata, daca nu ar fi sosul ala imposibil cu gust amarui. :(

13. Zi favorită din săptămână?

Toate, cand sunt in vacanta. Daca nu, cum spuneam si intr-un articol precedent, ador martea(sunt libera), miercurea( e o zi mai relaxata la job), sambata si duminica. Gata, m-am saturat de atata munca, vreau sa vina vacanta si sa ma duca in …Franta. :( :P

14. Restaurant favorit?

Lemon Food.

15. Ce sport îţi place să urmăreşti?

Imi placea sa-mi urmaresc echipa favorita, Steaua Bucuresti. Pe vremea cand reprezenta ceva in fotbal. Si cand acest sport nu-mi trezea amintiri dureroase. Imi placea sa urmaresc tenis, nu pierdeam niciun turneu la care participa Andy Roddick. Dar toate la timpul trecut. Bloggingul poate fi incadrat la activitati…sportive? 8O

16. Băutură favorită?

Suc de mere, de portocale, apa de izvor, apa plata, cafea. Nu ma omor dupa gustul cafelei, dar o folosesc pe post de energizant dimineata. Si nu beau orice fel de cafea, doar Jacobs, din pacate calitatea sa se degradeaza pe zi ce trece, nici macar cafeaua nu mai e ce era odata. :(

17. Îngheţată favorită?

De ciocolata, dar, recent am descoperit  ca nu-mi mai place  inghetata.

18. Walt Disney sau Warner Bros?

Warner Bros.

19. Restaurant Fast Food favorit?

Springtime.

20. Ce culoare are dormitorul vostru?

Albastru cu dungi verzi. :P Alb, evident.

21. De câte ori ai copiat la vreun examen?

22. De la cine ai primit leapşa asta?

Am luat-o de la Lilly.

23. În care magazin ai fi cheltuit toţi banii de pe card?

Toti banii de pe card? Hm, nu sunt deloc multi, daca mi-as pune mintea in cateva minute i-as termina la Dika sau Nissa. Doar ca…astept vremuri mai bune, guvernanti mai generosi, in conditiile actuale nu-mi permit decat sa fiu extrem de ponderata cu shoppingul si sa ma limitez la strictul necesar.

24. Ce faci de obicei când te plictiseşti?

Nu ma plictisesc niciodata. Nu am timp.

25. La ce oră mergi la culcare?

In ultimul timp la ora 20. :( Jobul ma extenueaza, nu m-am adaptat inca conditiilor vitrege in care sunt nevoita sa muncesc. :P Ce bine era in vacanta cand adormeam la 1-2 noaptea…

26. Cine o să raspundă prima/primul la leapşa asta?

Dragos. El a facut-o primul, mie mi-au trebuit doua saptamani sa ma hotarasc daca s-o fac sau nu. Ciudatele intrebarile, nu? :P

27. Ce program Tv nu pierzi niciodată?

Nu ma uit la tv. Inainte urmaream emisiunile sportive ale Gsptv. Mai ales daca participa Cristian Geambasu.

28. Ultima persoană cu care ai luat masa la restaurant?

Cu niste amici.

29. Ce asculţi în momentul ăsta?

Glasul stropilor de ploaie. In Bucurestiul asta mohorat pare ca soarele a uitat sa mai iasa. De vreo 4-5 zile ploua si e teribil de frig, chiar sunt curioasa daca fanii toamnei  sunt incantati de o asemenea vreme. Daca din octombrie e asa, oare cum va fi in noiembrie, decembrie, ianuarie si februarie? Inclin sa cred ca Dragos avea dreptate cand anunta aici, pe blog, cu surle si trambite, intrarea planetei intr-o noua era glaciara. :D

30. Care e culoarea preferată?

Culoarea…dragostei. Ros-albastru, ca sa nu-l dezamagesc pe Dragos.

31. Mare sau lac?

Ambele. Ador Lake District, Marea Mediterana, Marea Caraibilor, lacurile glaciare din nordul Europei, dar si cele din masivele alpine. Asta din Elvetia e tare dragalas, pe gustul meu:

32. Câte tatuaje ai?

A mai fost intrebarea asta, nu am.

33. Ai rămas vreodată fără benzină la maşină?

Nu am carnet, nu am fost niciodata tentata sa fac scoala de soferi.

34. Ce preferi pisică sau căţel ?

Ador dogii fiorosi, asa ca asta:

35. Ce anotimp preferi : Vara sau iarna ?

Iarna cand pica vara. :P

36. Eşti solo ?

De ce, ai vreo propunere?

37. Eşti îndrăgostit/a de cineva?

Nu. 8O

38. Cât e ceasul?

10:50 AM

As dori sa aflu ce culoare au ochii Andreei, Norei si Dianei, care este anotimpul preferat al lui Zuzu si Lusio, ce program Tv nu pierd niciodata Teo Negura, Cristian Dima si Miscellaneous11, in ce magazin ar cheltui toti banii de pe card Delia si Alina, care este restaurantul favorit al lui coolnews si al lui QED, ce culoare are dormitorul lui Space Dust si al lui Klausen, care este bautura favorita a Alexandrei, a lui Black Angel si a DianeiEmma, ce alege Ada Pavel intre mare si lac, ce aleg Marrynusha si Malli intre pisica si catel, care este ultima persoana cu care a luat masa la restaurant Vacitim, daca ChocolatFollie a iubit atat de mult pe cineva incat sa-i vina sa planga, daca Titanya a fost implicat intr-un accident de masina, de cate ori a copiat la examen Silvia.

5.30 dimineata. Mobilul imi da desteptarea. Incerc sa ma dezmeticesc. Nebuloasa. Oare pe ce planeta ma aflu? A, da, tot pe Terra! :( Nimic nu s-a schimbat de aseara…

Dorinta mea cea tainica este sa emigrez pe o alta galaxie. Ma multumesc si cu un alt Sistem Solar, singura conditie este ca locul  sa fie cat mai departe de planeta actuala.

7.30. Ajung la job. Surpriza de proportii: fara sa intarzii! Nu s-a mai intamplat asta de ani de zile, sentimentul este placut, reconfortant, incurajator. Hai ca se poate, imi zic, ce-ar fi sa-mi reuseasca si maine figura?

Dupa job, sesiune de shopping(6 ore). Pranz in oras. Ajung acasa cu doua sacose care mi-au rupt mainile. Detest sa car  lucruri grele. Printre cumparaturi o sticla de apa de izvor…

Cu ultimele forte deschid calculatorul… Si blogul???

Acest articol este dedicat tuturor celor care au si blog si serviciu, si care reusesc sa obtina performante maxime cu ambele. Celor care desi merg  la job sau scoala(liceu, facultate), posteaza zilnic pe blog articole de calitate si nu se opresc aici, isi viziteaza si prietenii din blogosfera lasandu-le comentarii. Aveti toata admiratia si respectul meu!

Eu nu voi reusi niciodata sa le impac pe amandoua.

Intotdeauna m-am confruntat cu aceasta dilema, cum este mai bine, sa faci un singur lucru, dar bine sau doua ori mai multe, dar…prost? Bine, poate am folosit un termen cam dur, sa zicem mediocru, astfel incat sa nu inregistrezi succese notabile sau performante iesite din comun. Iar satisfactiile sa fie pe masura.

Vorbeam mai devreme cu o prietena (sa-i spunem asa, desi  termenul este putin exagerat), in timp ce ne indreptam spre casa, cat de greu este pentru un tanar roman sa-si gaseasca un  loc de munca in ziua de azi. Imi povestea ca dupa ce a lucrat timp de 10 ani pentru o companie, patronul a gasit de cuviinta s-o disponibilizeze. Cealalta varianta fiind reducerea salariului lui de 500 milione de lei(vechi)…evident neluata in calcul nici macar pentru o secunda.  S-a angajat apoi la o firma de cadastru unde lucrurile au mers perfect pana cand asociatii straini ai firmei au pus capat parteneriatului cu romanii, iar din acel moment,  cei din urma au decis neplata salariilor pe termen nelimitat. Dupa patru luni de zile in care nu si-a luat banii, fata a demisionat. In prezent este studenta la o a doua facultate si in cautare de un job bine platit. Mi-a marturisit ca s-a saturat de viata din Bucuresti, de Romania in general si tare ar vrea sa-si ia prietenul si sa plece undeva intr-o tara straina, unde ar fi dispusa sa lucreze chiar si intr-un domeniu total diferit de cel pentru care s-a pregatit patru ani de zile(noi doua suntem absolvente ale aceleiasi facultati), ar accepta si un job mai umil, dar mai bine platit. Zicea ceva de Germania, Suedia sau Norvegia. Stiind ca studiaza limba franceza la noua facultate, am intrebat-o de ce nu Franta. Si din vorba in vorba, tot analizand noi posibile destinatii europene, a venit vorba si de recent vizitata de catre mine Barcelona. Si atunci, fata m-a surprins placut cu o intrebare, nu inainte de a-si exprima admiratia netarmurita pentru Antonio Gaudi si operele sale celebre in toata lumea. Era curioasa sa stie la care dintre ele am ajuns si ce sentiment m-a incercat la vederea lor.  I-am explicat ca mai presus de geniul Gaudi, mai presus de creatiile sale incredibile, pe mine m-a impresionat omul, artistul Gaudi. Si, evident, gestul sau minunat. Probabil ca toata lumea cunoaste povestea acestui arhitect catalan, care si-a dedicat intreaga viata definitivarii  celui mai drag proiect al sau,  catedrala Sagrada Familia. Initial constructia acesteia s-a bazat pe finantarea din bani publici. Dar la un moment dat, banii publici au incetat sa mai vina, iar arhitectul, detinator pe atunci al unei averi impresionante, nu a pregetat nicio clipa si s-a folosit de ea pentru a continua constructia. Sagrada i-a inghitit insa toti banii, iar Gaudi a murit(in urma unui accident de tramvai) sarac lipit, singur, nestiut de nimeni.

Nu cred ca exista nimic mai inaltator si mai demn de apreciat pe lumea asta decat sa-ti sacrifici viata unui ideal atat de nobil. Sa faci totul pentru un vis pe care sa-l lasi posteritatii. Sa ajungi sa nu-ti pese de tine deloc, sa te dedici unei opere care in timp sa bucure sufletele a miliarde de oameni. Iar acei oameni sa-ti poarte zilnic numele pe buze si sa te respecte o vesnicie pentru realizarea ta. Sa traiesti pururea in amintirea celor vii.

Asa ca, dupa ce am discutat pe tema asta cu noua mea prietena, am decis sa-i adresez  intrebarea ce m-a urmarit de-a lungul vremii, fiind mereu, inevitabil, in imposibilitate de a gasi raspunsul corect:  daca ai avea de ales intre a-ti trai viata in huzur, satisfacandu-ti toate placerile si capriciile, dar sa ramai un anonim, un simplu om, care dupa moarte va fi rapid uitat si a trai intr-o oarecare saracie, punandu-ti viata in slujba unui ideal maret si reusind sa lasi ceva concret in urma ta, intrand astfel pentru totdeauna in constiinta maselor, pentru ce ai opta? Un om bogat si fericit in timpul vietii, un muritor de rand cu alte cuvinte, sau un om nefericit in timpul vietii, eventual sarac si neinteles, dar prin opera lasata, un nemuritor? Si ea, fara sa stea pe ganduri mi-a raspuns: aleg banii si traiul indestulat din timpul vietii!

Voi ce ati alege?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=5L8-FTvSVxs&feature=related]

Sunt intr-o binemeritata vacanta de blogging, ma simt excelent si, sincer, ma bate gandul sa renunt definitiv la aceasta activitate ce creeaza o dependenta bolnavicioasa. Visez cu ochii deschisi la recuperarea independentei mele de odinioara, cand nu auzisem de bloguri, iar pe net intram o ora pe saptamana sa-mi verific mailurile. Ce vremuri…ce viata!!! :(

Totul a inceput prin toamna lui 2006 cand am intrat pentru prima data pe blogurile de fotbal ale gsp-ului. Pe atunci eram pasionata de sportul rege si citeam cu nesat orice articol aparea pe site-ul respectivului ziar. Iar comentariile aferente mi-au starnit curiozitatea si interesul dintr-un sigur motiv: pasiunea pusa in ele, uneori dusa la absurd, care genera o violenta a limbajului greu de imaginat si tolerat. Ma uitam efectiv ca la un spectacol, grotesc pe alocuri, dar care impresiona prin arsenalul aruncat in joc de combatanti. De cele mai multe ori, lupta de idei condusa excelent de persoane de o inteligenta si umor rar intalnite de mine degenera in jigniri si injurii nedemne pentru astfel de minti luminate. Si atunci, in plin razboi stelisto-dinamovist(nu uitati ca totul se petrecea in 2006, cele doua echipe erau inca la putere in fotbalul romanesc, provincia nu-si incepuse inca ascensiunea in Liga 1), printre tunuri si baionete, un gand funebru mi-a incoltit in minte: de ce nu as fi si eu parte integranta a acestui nemilos raboi? Oh, cat mi-ar fi placut…dar repede am realizat ca nici macar nu stiu sa scriu pe bloguri, d-apai sa ma iau la tranta cu adversari de asemenea calibru. Si am ramas un simplu spectator,  urmarind fiecare discutie si cunoscand in acest fel extrem de bine taberele beligerante. Stiam fiecare nick in parte, cat poate si ce poate. Si ma distram, ma delectam cu parerile lor, gandindu-ma ca niciodata nu voi fi in stare sa insir pe o foaie virtuala mai mult de doua fraze. Abia in primavara lui 2007 mi-am luat inima-n dinti si am lasat un prim comment pe un articol semnat chiar de redactorul sef al respectivei publicatii. Lasat e un fel de-a spune, din ratiuni care-mi scapa si acum, acel post al meu nu a aparut niciodata. Dar ce mai conta, imi gasisem curajul necesar si nimic nu ma mai putea opri. Au urmat zeci de batalii cu inamicii dinamovisti, rapidisti, ceferisti, din care am iesit de multe ori sifonata, dar distractia a fost de fiecare data la cote maxime. Mai ales ca semnam  cu nick neutru, nimeni nu stia ca in spatele acestuia se afla o fata. Nopti nedormite la calculator, tone de cafele dimineata pentru a putea face fata la job, si iata cum o alta dependenta se prefigura la orizont: cofeina.

Trei ani de zile…

Azi imi sunt straine toate: si fotbalul, si fostii aliati sau adversari, si certurile, ura,conflictele, si acele bloguri. Il am pe al meu si vreau sa renunt la el. Intr-un fel, simt ca si acest blog face parte din trecut. Un trecut la care ma uit senina si caruia nu-i port resentimente.

Should I do that? Can I do that? Time will tell…

Voi cand v-ati apucat de blogging? Si poate mai important, de ce ati facut-o? V-ati gandit vreodata sa abandonati? Sunteti dependenti de blogul vostru?

Nu obisnuiesc sa fac asa ceva, e prima data cand procedez astfel, dar am gasit cateva articole minunate pe care vreau sa vi le recomand si voua. Le gasiti aici, aici si aici.  Demult nu am citit un articol atat de frumos si sensibil  precum cel al DianeiEmma.

Vi s-a intamplat vreodata sa va indragostiti de un coleg  la locul de munca? Considerati  ca o astfel de relatie are sanse  mai mari  de reusita decat una cu o persoana care nu lucreaza in aceeasi companie cu voi? Cat de indicat este sa combinam viata privata cu cea profesionala? Exista cupluri formate prin intermediul job-ului, dar si cupluri care s-au despartit tocmai din cauza lui.  Unele companii interzic categoric relatiile personale intre angajati , iar altele ii incurajeaza pe acestia sa-si  aduca partenerul sa lucreze in respectiva companie. Se spune ca  iubirea inseamna sa stii sa pastrezi distanta necesara: nici prea aproape, ca sa nu sufoci, nici prea departe, ca sa nu pierzi. Daca cei doi isi petrec toata ziua impreuna, atat la serviciu, cat si in oras sau acasa,  nu intervin in mod automat monotonia,  conflictele, eventualele sentimente de concurenta, tensiunile nedorite?  Acum depinde si de natura muncii prestate, de personalitatea si nevoia de libertate a celor doi. Prin prisma meseriei mele, dar mai ales a necesitatii imperioase de a fi cu persoana iubita cat mai mult timp, am considerat ca o relatie cu un coleg ma avantajeaza. In prima zi de munca din viata mea, mergand sa investighez  sediul  institutiei unde urma sa lucrez , privirea mi-a fost atrasa de un barbat superb, si el tot proaspat absolvent, la fel de speriat ca si mine de ceea ce presupunea meseria aleasa. A fost dragoste la prima vedere, doar din partea mea, caci el nu m-a vazut atunci, iar a doua zi, hotarata sa-l cuceresc, am imbracat cea mai sexy tinuta posibila si am facut in asa fel incat am  ramas singura cu el pentru a ne putea cunoaste. Tanarul a “muscat momeala”, chiar in acea zi mi-a propus sa mergem impreuna la un suc si in acest fel s-a legat o idila de-un an.  Intotdeauna am preferat colegii barbati, mereu atenti, simpatici si foarte amuzanti, femeile in schimb parand  un pic  malitioase si invidioase. In aceste conditii era firesc  sa  caut mai mult compania barbatilor si sa ma inteleg mai bine cu acestia.

Mai nou, zodiile ne spun cum iti poti da seama daca colegul tau de munca ar putea fi partenerul ideal pentru tine.  Tot cu ajutorul lor putem descoperi care sunt nativii care joaca corect si avanseaza cu ajutorul muncii si care sunt cei care se folosesc de sex pentru a dobandi anumite avantaje. Asadar:

Berbec

Acest semn ar putea fi atras chiar de persoana despre care afirma ca nu o sufera la serviciu! Iar cel mai bun fel in care cei doi se pot apropia este o petrecere la locul de munca, prilej pentru nativii din Berbec de a-si scoate la iveala latura competitiva! Astrologii avertizeaza ca Berbecii sunt genul de persoane care spun toate secretele de la munca, odata cuceriti.

E bine sa retii, daca te indragostesti de un Berbec la munca, ca nu isi va mai da interesul sa te cucereasca dupa ce e convins de sentimentele tale. Asa ca, daca iti doresti o relatie de lunga durata, nu uita sa ii trimiti mereu provocari!

Taur

Sunt, de cele mai multe ori, printre cei care “aduc” bani in firma si se spune ca poti observa usor barbatii eleganti din aceasta zodie. Si femeile acestei zodii sunt extrem de cochete si prefera sa poarte lenjerie intima asortata si provocatoare! Sunt genul de persoane versatile, de tipul “doamna/domn in societate si amant/a in dormitor”.

Nativilor din aceasta zodie le place sa lucreze alaturi de partenerii lor!

Gemeni

Sunt persoane jucause si carora le place sa se simta bine la munca!

Le place foarte mult sa calatoreasca si exista tentatia ca ei sa calce stramb atunci cand se afla departe, in calatorii de afaceri, pentru ca reactioneaza foarte rapid la stimuli si pentru ca tot ce e nou li se pare cu atat mai atragator! Ce ar trebui sa faci pentru a-l tine aproape? Nu neaparat sa-l controlezi -e si greu de facut asta cu un Geaman- ci sa ii mentii interesul, chiar si la distanta!

Rac

Pentru nativii din acest semn joaca un rol foarte important imaginatia si s-ar putea lasa destul de usor sedusi de o conversatie inteligenta la un pranz de afaceri, mai ales daca au consumat si alcool.

Daca ai fost vrajit de un nativ al acestei zodii trebuie sa stii ca asteapta de la tine sa te gadili ego-ul si ca au nevoie de multa afectiune si de noi si noi dovezi de dragoste.

Leu

Semnul celor nascuti pentru a conduce, Leul isi doreste sa domine in toate ipostazele: in pat, la birou sau in oricare alt loc. E bine sa retii, daca te intereseaza o aventura cu un coleg de serviciu din aceasta zodie, ca nu o vei putea lasa la simplul stadiu de aventura si sa te astepti sa redeveniti simpli colegi, pentru ca nativii din Lei nu gestioneaza in acest fel astfel de situatii. In plus, sexul ar putea reprezenta un simplu act pentru ei, mai ales daca nu sunt atrasi din toate punctele de vedere, ci doar fizic.

Fecioara

Atrasi intotdeauna de invingatori, acestui semn ii repugna oamenii lipsiti de vointa si pe cei care ii fac sa isi piarda timpul. Sunt persoane foarte practice si iti vor parea foarte devotati muncii lor, cel putin pana in momentul in care va veni vorba despre sex, moment in care vei descoperi ca pun cel putin la fel de multa pasiune si in ceea ce priveste acest domeniu!

Balanta
Acestui semn ii place sa flirteze si, pentru ca isi doreste foarte mult sa fie placut/a, va face acest lucru cu mai toata lumea. Daca ai pus ochii pe o astfel de persoana la locul tau de munca exista toate sansele ca si cei/cele din jurul sa creada ca sunt persoanele speciale de pe lista lunga a flirturilor nativului din Balanta, asa ca nu vei fi deconspirat/a. Inca un pont: nativii din Balanta apreciaza discretia!

Scorpion

E dificil sa iti dai seama care sunt cu adevarat lucrurile pe care o persoana din aceasta zodie le apreciaza la un eventual partener. Misteriosi si destul de tacuti in legatura cu viata lor personala, aceasta zodie e incantata sa aiba o relatie secreta. Iar in cazul in care te gandesti daca sa faci publica aceasta relatie ar trebui sa stii ca nu se vor bucura!

Sagetator

Nativii acestui semn sunt extrem de loiali, dar “gusta” si flirtul cu alte persoane, pe care nu se decid –de cele mai multe ori- sa il continue. Se concentreaza mai mult asupra muncii decat asupra unei posibile relatii  amoroase la birou.

Sunt atrasi, de cele mai multe ori, intelectual de alte persoane la locul de munca, asa ca nu te preocupa de colega tanara si fasneata, ci mai mult de una dintre egalele lui care il intrece in pricepere la ceea ce face!

Capricorn

Sunt atrasi de oamenii care le ofera ocazia de a le fi mentori si, in general, de persoanele noi din colectiv, pe care isi doresc sa le invete si, in acelasi timp, sa le demonstreze cat sunt ei de extraordinari! Aceasta zodie e dispusa sa aiba aventuri la locul de munca indiferent daca persoana aleasa este un subaltern sau un superior.

Varsator

Acestor nativi le plac oamenii pe care ii pot admira si care se fac remarcati in ochii lor. Va trece o perioada buna de timp inainte sa te convingi de afectiunea lor, pentru ca apreciaza independenta! Un mic pont: acesti nativi nu reactioneaza bine la critica!

Pesti

Nativii Pesti sunt atrasi de oamenii cu care se afla in competitie directa, asa ca nimic nu le va parea mai firesc decat o relatie cu o persoana alaturi de care lucreaza! Ii poti cuceri usor facand planuri marete pentru un viitor comun, dar e bine sa stii ca se indragostesc destul de greu.

sursa aici

Ma surprinde descrierea facuta zodie mele, eu ii stiam pe capricorni  persoane serioase ,  de o integritate si moralitate ireprosabila. Se pare ca lucrurile nu stau chiar asa. Aventuri la locul de munca nu am avut, iar de intretinut relatii sexuale pentru a promova-nu a fost cazul, nu sunt genul si nici nu mi s-a dat ocazia, iar in jobul meu sunt excluse asemenea practici. Nu-mi doresc nici sa avansez si nici sa obtin anumite avantaje altfel decat prin forte proprii.

UPDATE

Vad ca lumea e deja ingrijorata pentru sanatatea mea, don’t panic, trebuia sa scriu mai mult de 5 randuri la articolul asta, nu? Asa ca am cautat sa-l fac cat mai interesant, inedit pentru cititori, am evitat raspunsurile monosilabice sau cele in care imi laudam calmul proverbial. :)

Am gasit prin blogosfera o leapsa pe gustul meu. 8O :( Am vazut ca e scurta si m-am grabit s-o preiau de la cel care o oferea tuturor .

1. Cat de des te enervezi?

Tot timpul. Gasesc  urmatoarele situatii exasperante, de netolerat: cand imi sunt interpretate cuvintele, cand sunt luata de fraiera, cand sunt criticata si mai ales judecata de persoane care nu au tangenta cu mine, cand oameni care nu ma cunosc isi permit sa imi reproseze lucruri, cand se foloseste un ton ridicat, cand se tipa la mine, cand mi se imputa lucruri pe care nu le-am facut, cand mi se cere socoteala pentru faptele mele, ma deranjeaza  glumele proaste, nesarate, mistourile ieftine…ma rog, ma enervez din aproape orice. Si ripostez! :))) 

2. Cand te enervezi suni pe cineva sa te calmeze?

Nu, de ce sa-l incarc si pe altul cu energie negativa? Ma calmez greu, pentru ca sunt foarte orgolioasa. :))) Nu inteleg de ce lumea nu-si vede de treaba ei. 8O

3. Te calmezi repede … sau urlii ca nebunul?
Eeeeeee, nu ma prea calmez, uneori sunt in soc si nu mai am putere sa tip. Incerc sa ma controlez, mai ales in societate, imi este teribil de greu s-o fac atunci cand ma enerveaza cineva la job. Macar sunt sincera. :)))

4. Ca metoda de a scapa de nervi, bataia este o optiune?

Nu, nu este o optiune.

5. Din cauza nervilor ti s-a intamplat sa pierzi un prieten?

Da. Din cauza nervilor lor! :(

Leapsa merge mai departe la Dragos FRD, Crisuadi, Artificiality, Black Angel, Invatatorul, Un nou sens, Ovi, Vlad, Danny, Happygirls, Alexandra, Diana, ChocolatFollie, Madalina, Veverita, Cris-Mary, KirstDay, Orry.