Acum cinci ani, cand intram in blogosfera, mai intai ca cititor, apoi ca postator si in cele din urma in calitate de autor de articole, cautam o modalitate de odihna (oarecum) activa. Veneam acasa epuizata de la serviciu si tot ce imi doream era sa am parte de cateva ore departe de lumea dezlantuita, un timp doar pentru mine insami, in care sa ma calmez, sa uit de tot si de toate, practic, sa ma refac psihic dupa inca o zi desfasurata in haos si nebunie. Nu vroiam sa vad pe nimeni, nu mai puteam sa vorbesc cu nimeni. Visam la tihna si linistea absoluta, profunda, din camera mea, pe drumul spre casa, prin tumultul marelui oras. Aveam nevoie de aceasta recuperare nervoasa si emotionala, pe care o puteam obtine si prin somn, pentru a o lua a doua zi de la capat, pentru a reusi sa rezist eroic pe baricadele unui job pe care lumea tinde sa-l minimalizeze si sa-l considere super relaxant. Dar nu puteam adormi, pentru ca miliarde de ganduri si de amintiri ma impresurau si ma torturau pana renuntam la ideea nu foarte fericita.

Desigur, puteam alege orice forma de odihna activa: o evadare in natura pentru cateva ore, de exemplu o plimbare prin parc, pe jos sau cu bicicleta, dar eu nu eram o fana a parcurilor, o sesiune de fotografie, dar nu aveam inca pasiunea pentru aceasta arta, una de shopping, dar riscam sa intru rapid in faliment, mersul la sala, la fitness sau la bazin, la inot si astfel sa ma relaxez sanatos practicand un sport, dar asta mi se parea deja un efort considerabil, atat fizic cat si financiar, intalnitul cu prietenii la un suc in oras, dar acest lucru era posibil doar in weekend, gatitul unei retete delicioase, dar nu cred ca exista activitate care sa ma plictiseasca mai rau sau orice alta indeletnicire care excludea sedentarismul.

Intr-o zi am descoperit o lume a discutiilor interesante, a dezbaterilor aprinse, dar si a conflictelor si tensiunilor inutile, am gasit-o incitanta, m-a intrigat si m-a captivat in asa masura incat m-am abandonat ei aproape complet. Si i-am ramas prizoniera pana in ziua de azi, cand o gasesc din ce in ce mai stresanta si obositoare, cand vin de la serviciu si nu-mi doresc altceva decat sa zac in pat cu televizorul deschis pe un post oarecare.

Intre odihna pasiva (somn, privitul la tv) si cea activa care implica cititul unei carti, discutia pe blog sau cu prietenii la o cafea, gatitul, plimbatul prin parc, practicarea unui sport etc, pe care o preferati dupa o zi lunga, extenuanta la serviciu, scoala sau facultate? Care este pentru voi forma ideala de odihna, de relaxare, de recreere, de recuperare psihica si fizica?