Ziua de 1 mai a reprezentat dintotdeauna primul semn ca vara e mai aproape ca niciodata. Vara, anotimpul vacantelor, plimbarilor sub clar de luna, anotimpul iubirilor efemere si dorintelor implinite. A venit timpul sa dam frau liber celor mai tainice si arzatoare sentimente, pentru ca acum simtim cu adevarat ca lumea toata e a noastra si nimic nu ne poate opri din cursa nebuneasca spre atingerea fericirii. 1 mai marcheaza, de altfel, deschiderea sezonului estival, pentru ca vara inseamna mare, distractie, libertate.  Si cine poate uita zilele de 1 mai petrecute de-a lungul timpului pe malul marii,  la Costinesti, Mamaia sau Neptun?

Soarele a devenit, dintr-o data, parca mai insistent si mai voios. In fiecare dimineata isi trimite raze strengare care ne patrund in suflet, dar si in piele… :ninja:  De ceva vreme am incetat sa le mai consider prietenoase. Pentru ca am vazut ce afecte pot avea asupra tenului meu. Razele solare contin doua tipuri de radiatie ultravioleta care intra in contact cu pielea, celebrele  UVA si UVB. In timp ce radiatiile UVA au o lungime mare de unda, bronzeaza uniform pielea, radiatiile UVB, cu o lungime medie de unda stimuleaza productia de melanina, sunt responsabile pentru bronzul gradual, dar si pentru aparitia de pete maronii, arsuri si cancer de piele, fiind daunatoare pentru organism. Desi in anii ’80 se afirma  ca razele UVA sunt cele “bune”, in prezent sunt considerate a fi din ce in ce mai periculoase, chiar mai mult decat cele UVB, putand produce riduri, arsuri solare, imbatranirea pielii, cancer de piele, leziuni oculare si suprimarea sistemului imunitar.

O persoana bronzata pare mai supla, aspectul dizgratios de coaja de portocala se atenueaza si, deci, este, categoric, mult mai sexy. A fi bronzat in ziua de azi este imperios necesar,  este la moda si, totodata, un indiciu al frumusetii. Dar nu si unul al sanatatii. Indata ce am constatat efectele dezastruoase ale radiatiilor ultraviolete asupra pielii mele (riduri, alunite) am evitat expunerea la soare. Si am reusit pastrarea aspectului tanar, sanatos(pentru ca se cunoaste faptul ca razele UVA patrund adanc in piele, dispersandu-se in derma, al doilea strat al pielii, numit si “adevarata piele”, aceasta incetand a se regenera dupa 28 de ani, iar dupa aceasta varsta, pielea este considerata a fi matura,  expunerea prelungita la razele UVA avand ca efect reducerea elastinei si colagenului din derma, care incepe sa se subtieze si  sa “atarne”), dar si foarte inestetic. Ma zbat asadar intr-o dilema existentiala: piele tanara si sanatoasa sau bronzata si prematur maturizata? Si macar daca as avea un ten ceva mai creol, dar nu, al meu este alb, translucid, necesitand interminabile bai de soare.

Ar mai fi si bronzarea artificiala, cu multiplele sale metode:

– solarul :alien: (efectele secundare pe termen lung fiind reprezentate de aparitia ridurilor, imbatranirea prematură a pielii, diverse afectiuni ale retinei si cancerul de piele). Am avut o singura experienta cu solarul pana acum, dar deosebit de traumatizanta, mai mult de curiozitate, ca sa nu zic ca n-am facut-o si pe asta. Si m-am lecuit pe viata. :angry:

– cremele, lotiunile si uleiurile autobronzante (produc o coloratie aurie a pielii fara să fie necesara expunerea la soare, substanta activa este DHA, iar dezavantajul este ca pateaza toate suprafetele de piele cu care intra în contact si, totodata, poate accentua unele neregularitati ale pielii). :dizzy:

–pastila autobronzanta (consumul pastilelor autobronzante cu cantaxantina prezinta insa  efecte adverse severe, inclusiv hepatita si retinopatie). :unsure:

– bronzarea organica (prin pulverizare), care in ciuda pretului piperat(600 de lei pe sedinta, efectul dureaza intre 7 si 10 zile) ma incanta destul de tare, pentru ca este nontoxica, inodora si este cea mai eficienta metoda de aplicare a ingredintului activ DHA (dihidroxiacetona) prezent in continutul produselor autobronzante. DHA este un derivat al trestiei de zahar care, prin pulverizare, actioneaza la nivelul primului strat de piele. Se spune ca acesta metoda nu pateaza hainele si nici nu iti da batai de cap, aplicarea durand cam 5 minute, iar uscarea la fel. Oare asa sa fie? Am unele dubii…musai trebuie incercat. :biggrin:

Asadar, voi cum preferati? Asa: :w00t:

Sau asa? :cwy: :whistle:

Love…if you have it, you don’t need anyting else…and if you don’t have it, it doesn’t matter much what else you have.

Oare asa sa fie, este dragostea tot ceea ce conteaza cu adevarat in viata, singurul lucru care te implineste, te face fericit, cea care iti da putere sa treci peste toate obstacolele intalnite in cale? Cum poti sa te bucuri de o zi insorita de vara, de un soare rosiatec in asfintit pe malul marii, de roua sidefie pe petale de trandafiri, de un cocktail savurat in compania oceanului solitar si navalnic, de reusita la un examen, de o melodie frumoasa, de sfarsitul unei zile de munca si de gandul ca vei ajunge in curand acasa? Cum sa te bucuri de o zi de sarbatoare, de trecerea intr-un nou an,  cum sa zambesti cu tot sufletul la aniversarea zilei de nastere, cum sa speri, cum sa-ti faci planuri, cum sa astepti cu nerabdare weekend-ul in lipsa ei? Cum sa atingi cerul sau  sa te cufunzi in infinit, cum sa simti miracolul si culoarea vietii, cum sa adormi impacat, si nu torturat de miliarde de ganduri necrutatoare in miez de noapte, cum sa plutesti printre stele, cum sa-ti simti inima batand nebuneste, cum sa simti ca traiesti cu adevarat cand n-o ai alaturi, cand nu ti-e alinare, sprijin, realitate, izvor de speranta si visare?

Am nevoie de ea mai mult decat am nevoie de soare, de apa, de odihna, de libertate. Nimic nu poate umple golul din sufletul meu, nimic nu alunga tristetea infinita cand sunt singura, doar eu si  sunetul sinistru al lacrimilor amare,  scurse fara graba pe  obrazul de clestar, o papusa de portelan, rece, fara sentimente, fara rost.

“Omul are nevoie de dragoste. Viata fara duiosie si fara iubire nu e decat un mecanism uscat, scartaitor si sfasietor.”

Viata in lipsa ei e doar o amagire, e desertaciune, atat de pustie si monotona.  E doar un substitut, o copie palida si nedorita la ceva magic, grandios, unic. Un drum lung, obositor, pe o poteca ingusta, plina de praf si scaieti.

Toate fatetele fericirii reflecta stralucirea dragostei.

Reusiti sa va bucurati de viata in absenta dragostei? Cum? Exista vreun substitut pentru aceasta?