Motto: „Puritanism: teama ca cineva, undeva, s-ar putea sa fie fericit” (anonim)

„Am muncit 30 de ani si am ajuns sa traiesc dintr-o pensie mizerabila de patru milioane de lei si sa cer de pomana!” este o fraza pe care de vreo sase luni o auzim cu o tenacitate demna de o cauza mai buna pe posturile de stiri. Nu te poti lupta cu asa ceva. Cine nu ar plânge de mila un asemenea om? Pe de alta parte, tot posturile de stiri se vaita in gura mare ca aprozilor pensionari li se reduce pensia la „doar” optsprezece milioane. „Doar” atât. Cum o dai, cum o intorci, nu e bine. Ma rog. Sa trecem la ale noastre.

Am fost crescut in spiritul muncii. Numai daca te spetesti muncind reusesti, lenesii sunt buni de pus la gazeta de perete in cadrul rubricii „Asa nu!”. Am lucrat pe santier si am invatat sa beau. Am lucrat in fabrica si am descoperit „cooperativa munca in zadar”. Dar am intâlnit si niste oameni carora li se spune „creatori” (e vorba in acest caz de creatorii de modele de bibelouri din portelan) si care frecau menta in mod profesionist. De la ei am invatat multe! Sunt convins ca fiecare din noi, cei care am avut sau avem un loc de munca, s-a izbit in viata de tot felul de trântori, de hârtogari sau diversi alti oameni care reuseau cumva sa se sustraga intr-un mod enervant (pentru noi) de la ceea ce consideram in general a fi drumul drept.

Sa nu ma intelegeti gresit. Am cunoscut si oameni exemplari in ale muncii (si de la ei am invatat câte ceva); atâta doar, ca nu ei sunt subiectul acestui articol.

Exista o suma de persoane fericite, care nu trebuie sa lucreze pentru a trai. De asemenea, exista si persoane care vor musai sa munceasca, indiferent daca au traiul asigurat sau nu. Si exista restul lumii, oamenii care lucreaza pentru ca n-au incotro. Astia sunt cam 80% din total.

Pâna la noi probe stiintifice, viata pe care o traim este si unica. Nu exista dovezi cum ca ar exista o a doua sansa. Cum credeti ca are rost sa o traim?

Ghidul lenesului

Autor: Tom Hodgkinson

Editura Nemira & Co, 2006

„Ghidul lenesului” ne invata cum sa ne educam lenea astfel incât aceasta sa devina rafinata. Sa fim lenesi boemi, nu lenesi lumpeni. Pentru ca, nu-i asa?, oricine poate fi lenes atunci când nu are nimic de facut. Important e sa stii cum sa-ti alegi momentele in care sa stai cu ochii in tavan in timp ce restu’ lumii se rupe cu munca, cum iti poti petrece timpul mai mult sau mai putin liber astfel incât sa nu simti ca hobby-urile devin „munca” si, in sfârsit, cum sa faci toate astea fara sa-i iriti (prea tare) pe sefi sau colegi, intrucât prietenii adevarati oricum te inteleg si te accepta asa cum esti. Lenea e o treaba serioasa, trebuie educata, nu oricine se pricepe.

Ghidul succesului pentru lenesi

Autor: Marc Allen

Editura Mix, 2009

„Ghidul succesului pentru lenesi” arata ca oricine poate avea succes, indiferent de ritm. Importanta este focalizarea pe obiective si scopuri in sine, nu pe drumul care trebuie parcurs musai in ritm allegro furioso. Suntem persoane diferite, iar cararea in viata nu trebuie standardizata. Autorul, el insusi un lenes notoriu, a scris o carte care la noi e editata in format A5 si nu are decât putin peste 100 de pagini. Stiind perfect cui se adreseaza in primul rând (cartea poate fi citita inclusiv de maniacii muncii, chiar daca e dedicata cu precadere lenesilor) , Marc ne avertizeaza inca din start: daca va e greu sa cititi tot, concentrati-va doar pe ce e scris cu aldine, ca e suficient! Frumos….Dovada ca se poate „si altfel” ne e oferita de el insusi. A reusit sa-si construiasca o avere impresionanta, intrucât a realizat ca poate fi lenes si perseverent in acelasi timp. El, personal, fara sa câstige la loto sau sa mosteneasca ceva. A mers pe calea lui, setat in modul lui: lejer, relaxat, sanatos si pozitiv. Ba chiar mai mult de atât: face bani fara sa faca rau in jur. Firma lui are grija de mediul inconjurator, e parte in Green Peace, hârtia utilizata pentru tiparire e 100% reciclata, cerneala e pe baza de soia, iar electricitatea din birouri e furnizata de energie solara.

Voi… cum stati cu munca?

„E frumos ca munca” (cu varianta „e frumos ca ziua de luni”)

Cristina, o minunata prietena de familie, descriind o pe cineva urât cu spume.

„Cunostintele mele imi tot spun ca ce fac eu nu e munca, pentru ca eu la munca asta fac: ma distrez”.

Rajko Kuzmanovic

Why is everybody in such a hurry? Laid Back….

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=y2HQ_uNHkxU]