Traim azi, mai mult ca oricand, intr-o lume nebuna, haotica, absurda. Oameni grabiti, dezorientati, macinati de griji si indoieli, sclavi ai propriilor dorinte care nu se mai implinesc odata. Si timpul care goneste nepasator, nemilos, parca ascultandu-ne gandurile…

” Abia astept sa se termine programul”, ne spunem de indata ce ajungem la scoala sau la serviciu incantati de perspectiva unei seri relaxante  petrecute in sanul familiei

“Mor de nerabdare sa vina weekendul”, gandim in fiecare zi de miercuri sau joi a saptamanii

” Oh, scoala asta uracioasa, abia astept sa vina vacanta, m-am saturat de atata invatatura”, isi spune elevul de indata ce descopera cate teme are de facut pentru a doua zi

“Am ramas iar fara niciun ban, oh, daca ar veni mai repede ziua de salariu”, mediteaza frustrati toti cei prost remunerati

“Abia astept sa cresc, nu e deloc fun sa fii copil“, concluzioneaza un tanar aspirant la statutul de om mare

“M-am saturat sa astept in zadar sa te maturizezi, te parasesc”, ii reproseaza o fata prietenului sau care a dezamagit-o pentru a mia oara

“Abia astept sa treaca saptamana asta si sa ne intalnim iar“, ii marturiseste un barbat indragostit iubitei la telefon

Totul se invarte in jurul lui maine, dar pe azi cui il lasam?

Mi se pare mie sau lumea si-a pierdut de tot rabdarea? “Abia astept sa”, “mor de nerabdare sa”, “visez la clipa in care o sa” sunt cele mai vehiculate expresii in ziua de azi. Cu gandul la mirificul viitor (in care ne depozitam toate sperantele), la ceea ce ne asteapta peste un timp, uitam sa ne mai bucuram de prezent, sa ne traim de fapt viata, care devine astfel o continua amanare.

Eu insami fac totul in graba, de la lucrurile banale cum ar fi mancatul, cititul sau curatenia in casa, la sarcinile pentru serviciu. Sunt tot timpul pe fuga, detest sa astept metroul sau tramvaiul, nu mai gasesc placere in nimic, absolut totul ma plictiseste de moarte, nu mai am rabdare sa ma uit la televizor sa vad un film, de exemplu. Mi-e din ce in ce mai greu sa ma concentrez. Astept cu infrigurare un viitor mai luminos, vacanta de iarna, marirea salariului, intalnirea cu dragostea. Pana si de articolul asta m-am saturat, abia astept sa-l termin de scris! Ceea ce si fac. :tongue:

Voi reusiti sa va bucurati de prezent sau visati in permanenta la viitor, cat de des spuneti pe parcursul unei zile “abia astept sa”? Va grabiti sa va terminati repede treburile sau faceti totul cu migala si un calm desavarsit? Sunteti nerabdatori sa vi se indeplineasca dorintele?