Sunt in culmea fericirii! Mi-am cumparat in sfârsit un radio pentru masina, care are si port USB. Precedentul era radiocasetofon si, in plus, de când mi-am schimbat bateria, se incapatâna sa-mi ceara nu stiu ce cod si nu i-am dat de cap nicicum.

Mergem deci cu masina. Pun stick-ul, dau drumul si…”Homely girl”. Vaaaai, ce surpriza! Prima melodie ascultata la noul aparat e unul din cântecele tineretii mele, cântat de una din formatiile mele preferate, UB 40! Imi place foarte mult, e in Iridium list, lista mea cu cântecele cele mai frumoase din punctul meu de vedere! Ascult extaziat, imi legan usor capul si fredonez si eu: “Homely girl, you used to be so lonely / You`re a beautiful woman oh yes you are”, pictat pe alocuri, pe unde nu stiu cuvintele, cu un ‘la la la lalalalaaaaaa la la la’ cam cavernos, ce-i drept. Se termina melodia…si o ia de la capat. Hmmmm…cine stie pe ce am apasat. Nu-i nimic, e o melodie frumoasa. Pâna am ajuns in oras am ascultat-o deja de 4 ori. Parcam la Kaufland. Eu ramân constiincios in masina, incercând sa inteleg instructiunile. Ah, am scos contactul si aparatul merge numai cu contactul pus. Deci punem contactul…si din nou ii aud pe cei de la UB40 cum se tânguie: “Homely girl…”. Deci avem butonul asta…da, replay. Ia sa-l inchidem. Ciudat, desi Ioana sta cu orele in Kaufland, taman acum si-a gasit sa fie spirt. Dau drumul la motor si, bineinteles, aparatul o ia de la capat. Homely girl…

– Acum mergem sa cumparam pâine.
– N-ai luat de la Kaufland?
– Nu. Pâine luam de la brutarie.
– Si dupa aia?
– Mergem la lactate.
– Nu mai au brânza la Kaufland?
– Nu d-aia de care vreau eu.
– Apoi?
– Sa platim curentul. Dupa aia sa platim Vodafone-ul. Si trebuie sa trecem si pe la matusa mea.
Distante scurte. 5 opriri. Apoi contact, pornit, Homely girl. Pâna si Ioanei i se pare ca ceva nu e in regula.
– Asculta, tu pe stick-ul asta nu ai decât o singura melodie?
– Ba am 200 dar nu stiu ce naiba are. Si n-am avut timp inca sa inteleg instructiunile.
– Nu te uita la radio când mergi, vezi ca intri pe banda cealalta, vrei sa ne bagam sub camionul ala???
Nu. Nu vreau. Cum o sa vreau? Ce, sunt nebun?
In sfârsit ajungem acasa. Chem intariri. Impreuna cu Nicu, vecinul meu, incercam sa vedem ce are dracovenia. Nicu se uita atent pe instructiuni molcom, ardeleneste, dupa care incepe sa butoneze …zzzzz… homely girl… tzrrrrrr …. home…ly… tzac-tzac-tzac… homely girl … stau la masa mea cea mica…si compun o scrisorica…. In sfârsit! Vaicarelile celor de Azur inunda garajul. Mie mi se pare izbavitor, in timp ce Ioana fuge cu mâinile la urechi, iar Nicu se uita critic la mine:
– Tu cu muzica de-asta ai venit in Ardeal?
– E un stick mai vechi, de la o petrecere, nu e muzica mea!, incerc eu, jalnic, sa ma disculp.
– Da, sunt sigur. Uite cum faci…
Ce sa va mai spun? Am scos Homely Girl de pe stick. O s-o mai ascult cândva, prin 2016 poate…

Voua vi s-a intâmplat sa ascultati o melodie pâna la saturatie? Care sa va placa foarte mult la inceput si sa sfârseasca enervându-va? Daca da, care?