“Fii moderat în toate” era deviza lui Solon, fondatorul democrației din Atena, a fost, este și va fi dezideratul meu în viață. Pe cât mă încăpățânez să-l ating, pe atât de grandios și usturător mi-e eșecul.

Dar să detaliem ca să înțelegeți mai bine fondul problemei.

Parcă e un făcut, dar mi-e imposibil să urmez calea de mijloc, să fiu și eu mai ponderată, să nu cad mereu dintr-o extremă în alta.

De exemplu în dragoste. Cât m-aș strădui, nu știu să ofer puțin. Cu lingurița. Eu sunt pasională, exuberantă și iubesc total, necondiționat. Sau deloc.

Un alt exemplu grăitor, când am intrat prima dată în blogosfera sportivă și comentam pe un alt blog decât al meu. Ei bine, nu aveam stare, trebuia să știu eu totul și aveam impresia că meseria de spion mi se potrivește mănușă, investigam, cercetam acolo unde nici cu gândul nu gândești și nu mă lăsam până nu aflam ce hram poartă ceilalți interlocutori, unde lucrează, ce vârstă au etc. Bine, era și o nebuloasă totală unde fiecare interpreta magistral rolul vieții sale tocmai pentru a impresiona și a induce audiența în eroare. Iar eu încercam să descopăr adevărul. Însă, de când mi-am deschis propriul blog, lucrurile s-au schimbat radical. Nu doar că nu doresc să știu lucruri despre ceilalți, nu doar că nu mă mai interesează absolut nimic, dar mai mult decât atât, îmi place enorm situația asta, să nu mi se ofere nimic pe tavă, mă intrigă mai degrabă misterul, nici măcar chipurile celor cu care vorbesc nu mai sunt curioasă să le văd, de vârstă și job nici nu mai zic. Acum prefer să descopăr omul singură, atât cât se poate, din ceea ce citesc pe blogul lui sau prin comentariile lăsate pretutindeni. Sau din tăcerile lui pentru că și ele spun multe. Pe undeva tot curioasă am rămas, doar metoda de “investigație” e diferită.

Greu îmi este să mențin echilibrul și când vine vorba de postat articole sau comentarii. Sunt zile când scriu prea mult (și nu doar pe blogul meu) și zile când nici dacă m-ai plăti nu aș lăsa un rând în blogosferă.

Și cu mâncarea sau curățenia este la fel. Când mănânc toată ziua, când (aproape) deloc. Când mă apucă vrednicia și dereticesc cât e ziua de lungă prin casă, când nu mă apropii de nimic, las până și vasele nespălate în chiuvetă sau patul nefăcut.

Nu mai spun de cumpărături. Am momente când aș cumpăra tot H&M-ul, când vin acasă cu sacoșele pline de haine sau accesorii și momente când nu merg ani la rând prin magazine.

Până la urmă înclin să cred că asta e firea mea. Știți ce se spune despre capricorni, se urnesc ei mai greu, dar și când se pornesc, mută și munții din loc.

În ce domeniu al vieții voastre reușiți să fiți moderați, să va păstrați echilibrul și în care tindeți să cădeți cu ușurință în extreme?