M-am decis acum 30 de minute. Vreau sa evadez, am nevoie sa scap macar pentru o perioada de monotonia unei vieti lipsite de sens si culoare, trebuie sa inving apatia cu orice pret. Iar ea ma asteapta, mai frumoasa, mai ademenitoare si mai sofisticata ca niciodata. Veti crede probabil ca exagerez, dar nu, o sa va convingeti imediat ca spun adevarul. Iar aliatul meu principal, soarele, imi va zambi strengar la fiecare pas, astfel incat nimic sa nu-mi strice buna dispozitie. De data asta nu vreau nici macar un strop razlet de ploaie, desi e posibil sa ninga in Alpi… Da, plec in Europa.  Dar nu singura, ci impreuna cu voi. :)

Si nu avem nevoie nici de bani, bagaje sau concediu. Ci doar de putina imaginatie… Va invit asadar sa fiti martorii activi ai unei experiente magice, de neuitat, dincolo de realitatea cotidiana.  Vom pasi pe meleaguri de vis, unde plictiseala este interzisa, de fapt, ea lipseste cu desavarsire. Si toate astea intr-un decor ireal de toamna.

Si unde am putea incepe experimentarea naturii si a propriilor limite mai bine decat in romantica Austrie?

Mai idilica si mai aramie ca niciodata, la un pas distanta , Elvetia ne primeste cu bratele deschise si cu arome dulci de ciocolata fina si peisaje spectaculoase.

Lasam in urma grandoarea si nemurirea Alpilor pentru un scurt popas in Bratislava:

Si daca tot suntem in plina Europa Centrala, de ce nu am gusta si ceva delicii autumnale pragheze?

Ce straniu,” Orasul de Aur” parca devine Orasul Rosu toamna… Dar cel mai frumos loc din Cehia ramane cosmopolitul Karlovy Vary. Renumita pentru apele sale termale si  peisajul montan,  statiunea nu trebuie ocolita sub nicio forma, ne asteapta cu faimosul  lichior Karlovarská Becherovka,  cu  delicatesa cunoscuta sub denumirea de “prune Carlsbad”, cu vafele sale facute din foi de napolitana care au diverse arome, de vanile, ciocolata, cu nenumarate centre wellness si o curatenia impecabila.

Dar Europa mai are si alte mistere ruginii de dezvaluit privirilor  noastre iscoditoare. Iar cele franceze sunt poate cele mai ispititoare:

De aici traversam Pirineii si ajungem in Spania.  O explozie de culoare, un spectcol  de gala la care asistam muti de uimire:

Oprire in Granada, intram in contact cu mostenirea maura, aromele ne inunda imaginatia, ne ospatam cu paella, iar celebrele  aperitivel(tapas) vin insotite de bautura comandata. Sangria, daca nu aveti nimic impotriva.

Parasim taramul fericirii eterne pentru a patrunde intr-o lume de basm: Scotia, care ne intampina cu ale sale castele ( Edinburgh fiind situat pe varful naruit al unui vulcan stins), whiskey de cea mai buna calitate  si o vreme mereu neguroasa care ascunde privirii peisajul magnific al tinuturilor muntoase.

Iata ca  s-a ivit ocazia ideala pentru o vizita fulger in “Tara ghetii si a focului”. Oare cat e de colorata toamna islandeza?

Am hoinarit suficient pe carari de vis, e timpul sa revenim acasa. Dar nu inainte de a ne delecta cu superba toamna croata si de a escalada varfuri paradisiace in Rodopi:

Dincolo de anostul cotidian ne asteapta poezia toamnei. Va promit emotii delicate , vise aurii, arome imbietoare,  culori nebanuite si raze jucause de soare bland. Ezitati?

Cu nespunsa bucurie ii invit in calatoria toamnei pe: Andreea, Nora, Diana, Lusio, Vis,  Dragos FRD, Ada Pavel, Alexandra, Alina, Altcersenin, Andera Y, Black Angel, Chocolatfollie, Cristian Dima, Delia, Diana Emma, Gabriela Elena, Julien Sorel, Klausen, Lilly, Marrynusha, Malli, Miscellaneous11, Ovi, Paul, Pato Basil, QED, Roxana, Silvia, Serginho, Space Dust, Strumful, Teo Negura, Umograf, Vacitim, Vointa, Zuzu.

“Regretul pentru lucrurile pe care le-ai facut se poate stinge cu timpul, insa regretul pentru ce nu ai facut nu are consolare.”

Mi-am trait viata dupa principiul lui Sydney J. Harris. Intotdeauna am gandit ca e mai bine sa fac  sau sa spun un anumit lucru decat sa nu-l fac si mai apoi sa regret. Mi-am spus mereu ca trebuie sa risc, si chiar daca va fi  sa pierd, nu e o drama, sunt impacata cu faptul ca macar am incercat. Am stat si am meditat daca fac bine sau nu, daca ma avantajeaza sau nu, daca am de pierdut sau de castigat, si de fiecare data am ales sa fac  acel  lucru, dupa care am constatat ca era infinit mai bine daca stateam cuminte in banca mea si nu ma aruncam ca bezmetica in abisul neprevazutului. Si nu am castigat niciodata nimic, ba da, mint, m-am pricopsit cu  miliarde  de regrete. Intelegeti paradoxul? Regret ca  mi-am dorit sa NU am regrete. Am pierdut totul, de la demnitate la placerea de a trai viata. Pentru ca niciodata nu a iesit bine. Regret ca nu am fost mai inteleapta, ci doar cumplit de nesabuita.  Nu-mi pasa ce spun ceilalti, oricum, atat le trebuie sa ma judece , imi pasa ce-mi spune mie constiinta,  cum ma simt eu cu mine insami, ma deranjeaza fiecare greseala, fiecare initiativa, fiecare compromis facut.

Sa nu regreti nimic din ce ai facut, pentru ca la un moment dat a fost EXACT ceea ce ti-ai dorit sa faci!

Reconfortanta cugetarea de mai sus, nu? Ce bine suna! Ce rost are sa-ti otravesti viata cu regrete, daca intr-un anumit punct al vietii tale ai considerat potrivita, corecta respectiva alegere? Da, si aici apare marea mea drama, eu am stiut mereu ca nu era bine ceea ce urma sa fac, deci niciodata nu mi-am dorit sa fac acel lucru, l-am facut doar de frica regretelor, cu gandul  ca, cine stie prin ce minune ar putea sa iasa bine…si nu doream sa-mi reprosez mai tarziu ca din lipsa curajului mi-am irosit viata, ca am trecut pe langa ocazii fara sa profit de ele.

Stiu…acum o sa-mi spuneti ca e vina mea ca lucrurile nu au iesit tocmai bine, pentru ca am gandit negativ, pentru ca nu am avut incredere in mine, pentru ca gandurile noastre sunt energii capabile sa atraga in realitate situatia pe care ne-am imaginat-o. Si iata cum ne invartim intr-un cerc vicios. Ce ar trebui sa fac, sa nu mai gandesc?

Sa nu intelegeti gresit, repet, nu regret chiar totul. Regret doar acele actiuni pe care le-am facut eu cu buna stiinta crezand ca sunt datoare sa le incerc pentru linistea mea sufleteasca. Pentru ca in loc de pacea mult visata, am gasit infernul.

Cand regretele ma bantuie, imi aduc aminte de cuvintele lui Leonard Cohen: “Pentru ca exista lucruri in viata pe care nimeni nu le poate controla, cum este “un soi de noroc” pe care il ai sau nu, reteta de a fi impacat cu tine insuti este sa eviti nemultumirea. Nu stii niciodata cu adevarat daca vei fi capabil sa devii persoana care vrei sa fii, pentru ca excelenta depinde de atatea conjuncturi si “mistere conectate”,  incat nu poti sa fii artizanul deplin al propriei vieti”. In ele-mi  gasesc alinarea si unele explicatii dupa care tanjesc atat de mult.

Nu, nici nu are rost sa va intreb daca aveti regrete…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Q3Kvu6Kgp88&feature=related]