Falsa pudoare, jena, prejudecatile, nepriceperea, teama de ridicol, de judecata si etichetarile celor din jur sunt tot atatea motive pentru neimplicarea in anumite discutii atat pe bloguri, dar si in offline, cu familia, prietenii sau colegii. De cate ori nu ati intalnit afirmatia destul de categorica: “eu nu comentez pe acest subiect, eu nu vreau sa abordez tema, aici eu nu ma bag”? Imi aduc aminte ca acum cativa ani, nimerisem la o institutie unde absolut toate conversatiile dintre angajati se invarteau in jurul sexului, iar glumele deocheate, avansurile si propunerile cu perdea sau fara m-au cam surprins si dezorientat la inceput si nici la final, cand am plecat de acolo, nu mi-am putut reveni complet. Ce pot spune e doar ca in cadrul “dezbaterilor in plen” am adoptat deviza “no comment”.

Zilele astea, politica e un subiect chiar mai fierbinte decat anotimpul pe care il traversam. Suspendare, presedinte, referendum, parlament, USL, miting, PDL, criza politica, guvern, Ponta sunt cuvinte la moda, vehiculate in presa, televiziune, facebook sau bloguri. Cu toate astea sunt si oameni care refuza sa-si spuna opinia cu privire la evenimente, sa se implice in discutii si uneori sa mearga la vot. De ce? Pentru ca politica nu ne mai intereseaza demult, ne plictiseste. Si nu din lipsa de spirit civic sau educatie politica. Nu, aici e vorba de ceva mult mai grav si mai profund. Oamenii sunt dezamagiti, dezgustati si scarbiti de prestatia celor care se perinda la putere de mai bine de 20 de ani, de masurile luate strict in interes propriu, deviza lor fiind “sa furam cat mai mult, acum cat putem, iar dupa noi, potopul”.

Un alt subiect delicat si tocmai de aceea evitat de multi este credinta, pe care o ai in suflet (sau nu), dar o nu o pui pe tapet, nu faci caz de ea, nu te lauzi si mai ales nu-ti impui crezul celor din jur.

Cand vine vorba de ceea ce deconspira pe bloguri, de temele abordate, oamenii sunt foarte selectivi. Cei care nu au blog personal nu vor in ruptul capului sa dea detalii despre viata lor, cariera, familie. In ceea ce-i priveste totul este foarte vag, pentru ca oamenii se protejeaza. In definitiv, de ce ti-ai face publica viata privata? Nu au chef sa dea explicatii sau sa fie comentati, se feresc sa fie tinta ironiilor sau judecatilor celorlalti. Se rezuma la pasiunea lor care poate fi poezia, fotografia, sportul, muzica. Pentru astfel de bloggeri, celelalte subiecte sunt tabu.

Pentru mine, mai nou, iubirea a devenit subiect tabu. Pentru ca asa cum consider ca sexul se practica, nu se dezbate, asa si iubirea se simte, nu se face parada de ea. Abia acum am realizat ca e foarte usor sa vorbesti despre ce iti doresti, despre ceva ce nu ai si la care visezi, dar este aproape imposibil sa gasesti cuvintele potrivite pentru a descrie…inefabilul.

Care sunt subiectele tabu pe bloguri pentru voi? Despre ce nu va place sa discutati, ce nu ati vrea sa afle ceilalti despre voi, ce nu sunteti dispusi sa impartasiti publicului avid de detalii picante? Si va si dau cateva exemple ca sa va fie mai usor sa alegeti: sex, politica, religie/credinta, sport(mai ales fotbal), iubire/viata privata, job, varsta, copilarie/familie etc.

Pamflet. Personajele si intâmplarile sunt imaginare.

Ora 8.00. Trezirea, cu chiu cu vai. Uai mânca-ti-as….ce durere de cap…si de stomac…o fi de la whisky sau de la cele 3 rânduri citite din “Critica ratiunii pure”? Ah, si i-au zis consilierii ca acum isi poate permite si whisky adevarat, scotian, de la mama lui, dar deh!, meteahna veche, de marinar de apa sarata, tot whisky-ul libanez e al mai bun!

De afara se aud urlete: “Iesi afara, bestie ordinara!”. Corul celor cincizeci de babe si mosnegi  e condus cu maxima precizie de dirijorul Ciutacu si spagatofilul Mircea Badea, care si-a sacrificat o zi de sala ca sa vina aici, la intrarea Cotroceniului. Presedintele zâmbeste multumit. Noua versiune ii place mai mult.

Ora 8.30. Proba de injuraturi viteza. “Nasul” a venit special sa-l cronometreze pe Presedinte. Da din cap total nesatisfacut. Presedintele a injurat un timp mai scurt si mai putin variat ca ieri. E intr-o vadita si ingrijoratoare scadere de forma.

Ora 11.00. Discutii intelectuale in compania consilierilor si companionilor. Primul abordat,  Peter Eckstein Kovacs.

– Bai Petre…cum e la voi la unguri, va bateti nevestele?

Peter (ingrozit):

– Nu domnule Presedinte…De ce? Ar trebui?

–  Aha. Pai la noi cine nu-si bate nevasta macar o data pe saptamâna e considerat fatalau, nu barbat. Si asta n-o spune altu’, ci chiar nevasta. Ha ha ha…..

Cu Sever Voinescu nu se poate discuta. E cazut cu capul in tastatura. Presedintele ii trage o palma dupa ceafa.

– Bai Severe, te-am facut praf azi-noapte, nu esti deloc de cursa lunga, asa cum te laudai! Mai ai mult pâna sa ma intreci ba baiatule! Ha ha ha….

Isi face ochii roata in incapere. Hiiii….in coltul din dreapta o consiliera noua! “Astia de la Resurse Umane au adus prospaturi”. Cap-compas catre ea! Incearca s-o mângâie pe picioare, consiliera sare ca arsa:

– Cum va permiteti, domnule Presedinte?

– Ho fa, ce sari asa, voiam sa-ti urez bun venit! Nu vrei sa te mângâi?

In drum spre iesire, consiliera trânteste replica:

– Mai bine as vrea sa ma violeze o armata de turci in calduri!

Presedintele devine brusc melancolic. Cine n-ar vrea….

Ora 12.00 Presedintele il primeste in vizita pe presedintele Siriei. Ce nevasta teapana are…ce fund bombat…si ce sâni a bagat la inaintare!

– Domnule presedinte Hafez al-Assad…

Consilierul simte ca trebuie sa intervina. Pe presedintele Siriei il cheama Bashar….Hafez a fost taica-su si a murit de vreo zece ani saracu’…..

– Deci domnule presedinte Bashar, va multumesc pentru semnarea tratatului de extradare. Dar va rog eu, hai sa inceapa peste 5 ani, ca m-au rugat si pe mine niste prieteni, multumesc de intelegere. Si acum va invit la o bauta la restaurantul Bucur.

– Domnule presedinte Basescu, eu sunt musulman….nu beau! Si ati putea va rog sa va uitati la mine când vorbim, nu la sotia mea? Multumesc! Oricum, parca de la ora 14.00 era un concert de muzica de camera…

– Ha ha ha….petrecere de intelectuali gaozari, da-i dracu’! Hai, mergem la restaurant, va duc eu cu masina. Daca nu beti nu-i problema, stati sa va uitati la mine cum beau, ha ha ha.

Dupa masa Presedintele ii sopteste la ureche consilierului:

– Auzi, du-l tu la aeroport pe arabul asta imputit, ca eu am treaba. Ai grija cum ma scoti, ca daca aud ca nu te-ai descurcat te dau cu capul de toti peretii, ai inteles?

Ora 16.00. Presedintele primeste delegatia coalitiei de la putere, in frunte cu primul ministru Boc. Boc se plânge Presedintelui ca nu poate sa-si faca treaba, Curtea Constitutionala declara ca neconstitutional tot ce misca.

– Lasa ca ma ocup eu de trântorii aia basinosi de la Curtea Constitutionala! Severe, cauta-mi ceva de care sa ma leg, vreau sa declar neconstitutionala Curtea Constitutionala, da! Dar daca nu gasesti nimic nu-ti face griji, ce nu trece de aia am sa promulg eu. Hai sa vedem care e mai tare!

Se uita amenintator la Boc:

– Si tu ce mai stai ca proasta-n târg? Hai, treceti la treaba, ca tara e saraca!

Ora 18.00. Presedintele primeste delegatia opozitiei, condusa de Victor Ponta. Presedintele ia cuvântul:

– Mai intâi de toate vreau sa va raspund la prima intrebare pe care stiu sigur ca ati vrea sa mi-o puneti, Elena Udrea nu e aici, i-am dat drumu’ sa mai stea si cu barbat’su. Acum, ca v-am satisfacut curiozitatea asta morbida, am putea trece si la discutii serioase, va rog? Apropo…. bai…ia mai lasati-ma cu demonstratiile, grevele si prostia cu motiunea de cenzura! Vreti la guvernare? Poftim, veniti!

– Daca o dati afara pe Roberta Anastase, promitem sa ne gândim.

– O dau, veniti la guvernare!

– Daca il dati afara si pe Boc…

– Il dau, veniti la guvernare!

– Domnule Presedinte, dar chiar nu se poate discuta cu dumneavoastra, ce e asa greu de priceput? De ce credeti ca va propunem noi toate cacaturile astea? Cum sa venim la guvernare pe criza asta nenorocita?!?!?

Presedintele ridica aratatorul si il dojeneste parinteste pe Ponta.

– Mai micule Titulescu, tie nu-ti prea sta bine sa vorbesti urât. Lasa-i pe oamenii mari s-o faca. Asa. Si…daca nu vreti sa veniti la guvernare… atunci ce -mi frecati ridichea cu mitingurile si motiunile?

– Ca sa nu uite lumea de noi…dar nu va suparati…25% reducerea salariilor, impozitarea bonurilor de masa…va marturisesc sincer ca asemenea tâmpenii nu ne-au trecut prin cap nici macar noua! Cum sa venim la guvernare, noi ce mai impozitam?

Presedintele da din cap intelegator. A fost si el in opozitie, nu prea mult, ce-i drept, si stie cum e, cât scandal trebuie sa faci ca sa mentii atentia publicului treaza. Ca electoratul asta român are tot timpul tendinta sa doarma pe el. Apoi il priveste intrebator pe Crin.

– Tu ce mai vrei?

– Domnule Presedinte, cu tot respectul….legea asta a invatamântului a ajuns sa enerveze pe toata lumea.

– Tocmai asta e dovada ca e o lege buna, raspunde logic Presedintele.

– Sa stiti ca, daca o promulgati…voi fi nevoit sa…nu va suparati pe mine, nu e ideea mea, dar stiti, partidul din care fac parte si-l reprezint aici…deci voi fi nevoit sa fac toate diligentele pentru suspendarea dumneavoastra!

Na c-a spus-o!

Presedintele pare induiosat. Se apropie si-l mângâie dragastos pe cap.

– Mai Crin … valeleu!, dar ce par frumos ai!, mai baiatule… tu nu te-ai saturat de câte castane ai luat de la mine? N-am maturat eu terenul cu tine pe unde te-am prins? Adica ce diligente vrei sa faci, mai exact?

– Domnule Presedinte, nu eu…dar stiti…partidul…interesele poporului o cer…de curiozitate…cum ati primi cererea de suspendare?

– Cu placere! Hai, gata, ca si asa a durat destul iar eu am treaba, nu ca voi. La revedere!

Dupa plecarea delegatiei, Presedintele se uita pe agenda. Avea atâtea de pus la punct si a rezolvat asa putine….offfff…e inconjurat numai de idioti…Daca ar fi avut un Guvern capabil, un Parlament cu care sa se inteleaga si daca n-ar fi avut deloc o Curte Constitutionala, ar fi mutat si muntii din loc, dar asa….Si ce nenoroc pe capul lui, sa ajunga presedintele poporului român…Si-ar fi dorit alt popor, poporul englez bunaoara….

Victor Ponta, cu ochelarii aburiti de emotie, afisând rânjetul de jur imprejur al lui Iliescu si având in priviri inteligenta patrunzatoare a Prostanacului din noaptea de Sfântul Nicolae a anului trecut, iese afara si face semnul victoriei catre demonstranti. Imediat Victor Ciutacu se repede la el si-l intreaba cum a fost.

– Cum sa fie? Am dat tare si cu forta, ne-am impus toate punctele de vedere, va garantez ca presedintele e prabusit total!

Crin Antonescu lacrimeaza.  E rupt in doua de o suferinta sufleteasca nepereche. A fost mângâiat pe cap de insusi Presedintele…si nu poate sa spuna nimanui asta…

Chumbawamba…Tubthumping!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=56iPy81N6fw]

Bun. Sa zicem ca am inteles ce vrea sa spuna cuvântul cu pricina, dar de unde provine? Ne lamureste Larousse-ul. In editia 1973 din care citez cu mândrie ori de câte ori am ocazia, nu exista „ostraciser”, dar exista „ostracisme”. Substantiv care provine din grescescul „ostrakon”, care inseamna „cochilie”. Asa. Siiiiiiii??? Mergem mai departe, nu ne dam batuti.

Legatura e ca, in democratia ateniana, Adunarea locala avea dreptul sa condamne la exil pentru o perioada de 10 ani (in principiu) pe cel care s-a facut vinovat (in ochii lor) de tendinte dictatoriale sau de tot felul de alte matrapazlâcuri considerate delicte grave. In locul buletinului de vot erau … cochiliile. Mai curat, mai ecologic, mai performant.

Daca v-ar sta in putere….care ar fi persoana pe care ati … ostraciza-o?

Incep eu. Pentru declaratiile mustind de competenta si bun gust, ca sa inteleaga toata lumea ce profesionisti desavârsiti vor lua locul guvernantilor ‚habarnamisti’ actuali daca va trece motiunea („jandarmii au fost anuntati ca va fi o lovitura de stat si li s-a dat munitie de razboi”), cupa de cucuta merge la domnu’ Ponta. Desi, fiind criza si cucuta greu de gasit, iar Victoras e doar micul Titulescu, nu si micul Socrate, cred ca i-ar fi suficienta o scoica un pic mai ascutita…..

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=h9SJsNEf5nU]