15 ianuarie 2008. Mi-am cumparat casa! De ceva vreme ma gândesc la asta, m-am saturat de vecinii care-mi bat in usa si in teava caloriferului când serbez golurile lui Dinamo (si Dinamo da multe goluri), de bormasinile care lucreaza permanent in bloc si de liftul care functioneaza oricând, numai când vin incarcat cu cumparaturi de la Real nu! Am analizat in detaliu fiecare miscare, casa costa 100.000 eur si e intr-o zona linistita, la liziera unei paduri, iar la vreo 500 de metri e un lac! E facuta in 2007, are si termopane… Are chiar si un inceput de piscina, lasata printre balarii in acest moment. Am intrebat un prieten care a lucrat multa vreme in constructii, i-am spus ce vreau sa mai fac la ea si mi-a zis ca trebuie sa mai bag maximum 10.000 eur  in total. L-am intrebat si de piscina, a zis ca n-a facut in viata lui piscine dar nu crede ca trebuie sa bag mai mult de 15.000 de eur. Apoi m-am interesat la o agentie imobiliara si apartamentul meu de 3 camere din Dristor e evaluat la 150.000 eur! Uau! Si când te gândesti ca in urma cu câtiva ani il luasem cu 13.000 eur….Din restul de bani o sa-mi iau un jeep si ce tare o sa fiu…o sa am casa pe pamânt, masina, piscina, blondina si o sa le arat eu tuturor celor care de-a lungul vietii mi-au zis ca nu sunt bun de nimic! Sa vezi cum o sa vina sa ma roage sa le dau voie la piscina…

30 ianuarie 2008. Mi-am cumparat casa! Inca nu am facut actele, dar sunt pe aproape. L-am intrebat pe proprietar daca ma pasuieste câteva luni cu plata, sa-mi vând mai intâi apartamentul. A zis ca nu poate, pleaca urgent in Islanda, vrea sa fie cât mai departe de România, dar in Europa. D-aia si vinde casa asa ieftin. Bun, va trebui sa fac un imprumut la banca, sa-i dau omului banii. Functionarii bancii zumzaie pe lânga mine ca albinele pe lânga stup, ma simt rege! Imprumutul mi se acorda in doua saptamâni si mi se da sa semnez niste hârtii multe si scrise foarte mic, numai numele si suma sunt scrise citet. Semnez fara sa citesc, e banca, e de incredere!

15 februarie 2008. Mi-am cumparat casa! De data asta am facut si contractul, omul si-a luat banii si a zburat la propriu. Valeleu!, ce usor câstiga multi bani notarii….Actele au costat 3.000 eur, bani pe care nu-i pusesem la socoteala initiala…In fine…Am vorbit cu consoarta si am stabilit ca de data asta nu vom lucra cu zilieri, ci doar cu o firma mare, cu contract. Asa ca am apelat la o firma mare, aia au trimis un nene sa vada casa, ala a facut poze, s-a uitat atent peste tot si mi-a spus ca o sa ma coste cam 20.000 eur ce vreau sa fac. Dar contract? Ce contract, vrei contract? Bine, o sa vina un domn inginer.

20 februarie 2008. Mi-am cumparat casa! A venit si domul inginer cu contractul. 35.000 eur?!?!?! Pai da, ca nenea de dinainte mi-a spus suma neta, dar daca vreau factura trebuie sa platesc si TVA-ul. In plus, trebuie izolata si consolidata ca lumea, terenul musteste de apa, nu m-am intrebat niciodata cum se poate construi ditamai mastodontul pe un teren asa de moale? Oare cum or fi primit autorizatie de constructie aia care au facut-o? Si trebuie schimbat si acoperisul, e din internit. Si ce daca e din internit? Pai contine azbest. Da, si? E cancerigen, vreau sa mor de cancer? Nu, nu vreau. Cum o sa vreau? Ce, sunt nebun?

Mergem afara, sa-l intreb de piscina. Mda, 50.000 eur si e gata. Câââââââât???? Pai da, a fost treaba de mântuiala, betonul initial nu e bun, trebuie schimbat. Vreau si pentru piscina contract? Ca sa stie daca adauga TVA-ul. Hm, am impresia ca individul ma ia la misto, incepe sa ma calce pe nervi.

In orice caz, jeepul s-a dus naibii. Un prieten insa imi spune ca are el un jeep de vânzare, ieftin, 8.000 de eur, ma intereseaza? Desigur ca ma intereseaza! E bun, dar are volanul pe dreapta. La dracu’, cred ca o sa ramân cu Solenza mea.

10 martie 2008. N-am gasit inca un client pentru apartament, treaba nu e asa simpla, lumea se codeste sa cumpere. Agentul imobiliar spune ca n-ar fi rau sa-l las la 140.000, ca sigur gaseste pe cineva. Intre timp imi vine de plata prima rata, e cam ciudat, mi se spusese de 400 de eur pe luna si vad ca e 500…Ma interesez la banca, mi se spune ca da, rata de baza e 400, dar s-au adaugat asigurarea de sanatate, asigurarea de viata si inca vreo 5 comisioane. Ce asigurari, care comisioane?!?! Pai…n-am citit contractul? Scrie acolo tot.

15 iunie 2008. Tot blogger-ind pe net dupa fete dau de un blog pe care niste unii vorbesc ceva de o criza financiara de groaza ce va sa vina. Ma uit la “despre…”, titularul blogului e un tip de 21 de ani, student la marketing nu-stiu-cum la o facultate particulara. Ce fraier, nici macar n-a fost in stare sa se duca la ASE…Da, desigur, tinerii astia sunt revolutionari de meserie, mereu au ceva de contestat, mereu se dau in stamba ca sa cada gagicile pe spate când ii aud cum abereaza…si taman acum se gasesc sa spuna tâmpeniile astea, când domul prim ministru Tariceanu tocmai ne-a asigurat ca economia nationala duduie si suntem pe panta ascendenta. Liberalii intotdeauna au fost favoritii mei, sunt destepti, inteligenti, simpatici, bataiosi si se pricep la economie s i la chestia asta cu pietele, n-au cum sa greseasca. Preventiv, imi intreb totusi un prieten care a lucrat 15 ani intr-o agentie de publicitate internationala, ceva mare director de marketing. Râde copios si-mi spune ca n-am de ce sa-mi fac griji. E adevarat ca e o mica problema in America, e pe cale sa dea faliment o banca obscura, Lehman Brothers parca, dar nu are ce sa se intâmple, câte banci nu dau faliment in fiecare zi?

20 decembrie 2008. N-am demarat inca lucrarile de renovare ca n-am gasit inca un cumparator pentru apartament. L-am lasat la 110.000 eur si tot degeaba. Intre timp au inceput sa apara tot felul de crapaturi pe la subsolul casei. Si nici in concediu n-am mai plecat, unde naiba sa ma duc daca am rate? Norocul meu ca au fost alegeri, iar noua coalitie, prin intermediul domnului Dumitru Pelican, spune ca a recuperat intr-o zi un milliard de eur din risipa pe care o faceau liberalii. Bine ca am scapat de hotii aia de liberali, acum avem un guvern competent care sigur o sa ne scoata repede din criza care a cam inceput.

25 ianuarie 2011. Din criza n-am iesit. Apartamentul nu mi l-am vândut. Masina nu mai am, a trebuit s-o dau (pentru piese) ca sa-mi pot plati doua din rate. Iar locatia e cam destul de mult in afara Bucurestiului, ma duce in fiecare dimineata un vecin cu caruta pâna la prima statie de autobuz. Casa….inca e in picioare. A cazut faianta din bai, gresia s-a umflat, s-a crapat si prin casa umblu in ghete de teama sa nu-mi intre vreun ciob in picior dar, una peste alta…casa e aproape verticala.

Nu vrea cineva sa cumpere o casa? Sau un apartament? Le dau ieftin!

Las-o ba ca merge-asa. Pe dracu’!

[youtube GNFZUtNyY0c]

„Delincventi natafleti” sau ai grija cu cine (sau ce) te pui….

Autor: Traian Tandim

Editura Meditatii, 2008

_

Cartea e scrisa de un politist sadea, nu de un scriitor, prin urmare prea multe calitati literare nu are, ba din contra. E scrisa destul de prost. Totusi, trebuie sa subliniez, Traian Tandin este discipolul unuia din cei mai importanti criminalisti români, Dumitru Ceacanica, iar in meseria lui este un profesionist desavârsit.

Interesante si utile sunt insa multe din povestirile cuprinse in ea. Domnul politist ne asigura ca sunt adevarate. Si chiar e nevoie de precizarea asta, intrucât unele din ele par de-a dreptul desprinse din Mr. Bean sau Benny Hill.

In articolul trecut (cel cu The tipping point) adusesem vorba despre Bernie Goetz, care a ripostat tentativei de jaf impuscându-i pe cei 4 atacatori ai sai. Ei bine, impresionante in aceasta carte, chiar daca usor off-topic, sunt exemplele de razbunari ale fiintelor atacate de infractori lasi, care presupun ca nu au cum sa se astepte la rezistenta. Ma refer in special la femei si copii. Nu vom intra in detalii, intrucât am observat ca blogul nostru onorabil este citit si de minore (multumim, fetelor!) si nu vrem sa le dam prea multe idei.

Caz concret. Carlo Alessia comercializa droguri, la inceputul anilor `90, in scolile si liceele dintr-un cartier din Milano. Câtiva copii au murit din cauza supradozei, iar traficantul nu putea fi arestat din lipsa de probe. Era zi de zi in scolile cu pricina, vindea droguri in vazul intregii lumi iar politia nu avea probe! Puse fata in fata cu neputinta autoritatilor care ar fi trebuit sa le protejeze copiii, au intrat in actiune mamele. Razbunarea a fost suficient de dura incât sa nu-i mai treaca prin cap niciunui alt traficant sa umple golul lasat de disparitia lui Carlo in urma „evenimentelor”. Cele 6 femei care au participat la … operatiune au fost declarate nevinovate in 1993, dupa ce singurul martor al acuzarii si-a retras depozitia, din motive ramase, in mod curios,  „neclare”. Hmmmmm….bine ar fi sa nu te pui niciodata cu mamele nervoase….

Mai avem si alte povestiri. In 1994 Hillary (din Toronto) se pregatea sa-si sfârseasca obisnuita alergare zilnica de 6 kilometri. Apropiindu-se de parcul prin care trebuia sa treaca in drum spre casa, a fost atacata. Obosita, speriata si, evident, mult sub forta fizica a adversarului, Hillary parea o victima perfecta. Numai ca…tare ciudat….desi zona era pustie, parca de nicaieri au aparut doi indivizi masivi, care l-au preluat ei pe agresor si au eliberat-o pe fata. Asa ca din calau a devenit victima. Si inca ce victima…Atât de „victima” incât s-a simtit indreptatit sa depuna plângere la sectia de politie, aceeasi sectie unde era si Hillary pentru a depune plângere. Politistii l-au arestat pe individ si, e cazul s-o mai spun?, nu i-au prins niciodata pe cei doi razbunatori, desi au dat declaratii oficiale cum ca au facut tot ce le-a stat in putinta, iar legea trebuie respectata.

Macar atât sa nu faca politia….

In 1975 trei hoti au incercat sa patrunda in filiala Bancii Regale a Scotiei din localitatea Rothsay. Numai ca au ramas blocati in usa rotativa (desi exista si un anunt mare de tot ca usa respectiva e defecta), din care au fost eliberati de lucratorii bancii. Credeti ca s-au lasat pagubasi? Ei bine, nu! Au revenit peste câtva timp, in aceeasi zi. Si au incercat sa impresioneze asistenta, numai ca n-au avut cu cine sa se inteleaga. La amenintarile lor de gangsteri profesionisti, lumea a inceput sa râda. Când i s-au cerut 5.000 de lire sterline, casierul-sef a facut o asemenea criza incât era sa se prabuseasca peste ghiseu datorita hohotelor. Ca ultima forma de intimidare, unul din hoti a incercat un numar de circ: a sarit pe tejghea. Tejgheaua insa, deh!, alunecoasa…asa ca a cazut, luxându-si glezna. Rusinati, infractorii au zis ca e mai bine sa plece si pe unde credeti ca au incercat sa fuga? Prin usa rotativa! N-au mai putut fi scosi de acolo decât de politie…

Un american care da telefon la politie reclamând ca niste hoti i-au furat cultura de canabis…niste hoti din Canada care au jefuit o benzinarie din Edmonton, s-au ratacit insa in oras si au oprit la o benzinarie sa ceara informatii….numai ca era aceeasi benzinarie atacata mai devreme si politia era deja acolo…un hot care, printre alte lucruri furate dintr-o locuinta, ia si un trening, pe care-l imbraca, numai ca-si uita haina (cu actele) la locul faptei…un alt hot care jefuieste un magazin si, in afara de bani, ia si o punga cu floricele de porumb…numai ca punga era sparta si politistii n-au trebuit sa faca altceva decât sa mearga dupa dâra lasata de floricele pâna la casa infractorului…Ultima intâmplare a avut loc in Australia, dar ceva asemanator s-a intâmplat si in Africa de Sud, in Randburg, de unde fusesera furate câteva ladite cu lichior si o punga (sparta) de macese. Si sa mai zici ca „Hensel si Gretel” a fost inventie…..

Sute de povestiri, din care cel putin câteva zeci pot sta la baza unor filme reusite de comedie sau, dupa caz, de actiune.

S-au mai intâmplat si pe la noi. Prin anii `80 exista o revista publica editata de Ministerul de Interne si care se procura pe sub mâna (culmea dictaturii!). Practic nu o gaseai acolo unde se vindea in mod obisnuit presa. Se numeste „Pentru patrie” (pentru ca mai apare si acum). Acolo era descrisa o alta fata a tarii. Nu mai era cea eminamente sarbatoreasca si fericita pe care o vedeai la televizor, in „Scânteia” sau „România Libera”. Erau povestite intâmplari … hmmmm…militienesti (asa era pe atunci), iar unele din ele erau de-a dreptul amuzante. Un pensionar voia sa plece a doua zi cu trenul si le impartaseste informatia prietenilor lui din Cismigiu. Un infractor trage cu urechea, il urmareste pâna acasa si vine spre seara sa sparga locuinta. Numai ca omul nu plecase, atipise si pierduse trenul. In momentul când aude ca cineva ii umbla la incuietoare, ia tigaia din bucatarie si loveste puternic usa. De partea cealalta, hotul face stop cardiac si moare.

O alta intâmplare, tot din acea perioada. Un barbat pleaca in delegatie si (poveste veche!) se intoarce mai devreme, numai bine sa-si surprinda sotia in pat cu altul. Pe individ il scoate in suturi din apartament, pe ea o unge cu miere si-i toarna pe corpul gol fulgii dintr-o perna. Dupa care o da afara din casa. „Costumata” in acest mod, femeia unde sa se duca? Suna la apartamentul vecin. Deschide o femeie in vârsta care, când vede aratarea de la usa, face stop cardiac si moare. Aratarea se apleaca asupra vecinei, incercând sa o resusciteze. Zgomotele dubioase il alarmeaza insa pe ginerele femeii care, când vede scena, si nestiind cine se ascunde sub atâtia fulgi, ia o bâta si loveste aratarea in cap. Infidela…moare. Ai zice ca e rodul unei imaginatii bolnave. Dar nu e. Revenind la „Delincventi natafleti”, trebuie sa recunosc faptul ca, in afara povestirilor haioase, am fost frapat si surprins (am mai spus-o?) de setea de razbunare a fiintelor considerate, pe nedrept, slabe. Poate ca e cam neortodox, dar macar se transmite un mesaj destul de clar potentialilor infractori: aveti grija cu cine va puneti, ca nu se stie niciodata. Nu e vorba de femei cu pregatire speciala, ci de femei absolut obisnuite care, in conditii deosebite de mediu, reactioneaza cu multa hotarâre, forta si indârjire. De unde le aveti mai fetelor, ca atunci când va strângem in brate va scapam printre degete?

Voi stiti vreo povestire mai iesita din comun cu delincventi, eventual, natafleti?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=YMJNjGq3Dcg]

UPDATE

Vad ca lumea e deja ingrijorata pentru sanatatea mea, don’t panic, trebuia sa scriu mai mult de 5 randuri la articolul asta, nu? Asa ca am cautat sa-l fac cat mai interesant, inedit pentru cititori, am evitat raspunsurile monosilabice sau cele in care imi laudam calmul proverbial. :)

Am gasit prin blogosfera o leapsa pe gustul meu. 8O :( Am vazut ca e scurta si m-am grabit s-o preiau de la cel care o oferea tuturor .

1. Cat de des te enervezi?

Tot timpul. Gasesc  urmatoarele situatii exasperante, de netolerat: cand imi sunt interpretate cuvintele, cand sunt luata de fraiera, cand sunt criticata si mai ales judecata de persoane care nu au tangenta cu mine, cand oameni care nu ma cunosc isi permit sa imi reproseze lucruri, cand se foloseste un ton ridicat, cand se tipa la mine, cand mi se imputa lucruri pe care nu le-am facut, cand mi se cere socoteala pentru faptele mele, ma deranjeaza  glumele proaste, nesarate, mistourile ieftine…ma rog, ma enervez din aproape orice. Si ripostez! :))) 

2. Cand te enervezi suni pe cineva sa te calmeze?

Nu, de ce sa-l incarc si pe altul cu energie negativa? Ma calmez greu, pentru ca sunt foarte orgolioasa. :))) Nu inteleg de ce lumea nu-si vede de treaba ei. 8O

3. Te calmezi repede … sau urlii ca nebunul?
Eeeeeee, nu ma prea calmez, uneori sunt in soc si nu mai am putere sa tip. Incerc sa ma controlez, mai ales in societate, imi este teribil de greu s-o fac atunci cand ma enerveaza cineva la job. Macar sunt sincera. :)))

4. Ca metoda de a scapa de nervi, bataia este o optiune?

Nu, nu este o optiune.

5. Din cauza nervilor ti s-a intamplat sa pierzi un prieten?

Da. Din cauza nervilor lor! :(

Leapsa merge mai departe la Dragos FRD, Crisuadi, Artificiality, Black Angel, Invatatorul, Un nou sens, Ovi, Vlad, Danny, Happygirls, Alexandra, Diana, ChocolatFollie, Madalina, Veverita, Cris-Mary, KirstDay, Orry.