Ningea atat de frumos, fulgii jucausi dansau nepasatori deasupra mea si apoi se depuneau incet pe pamantul reavan, intr-o mantie perfecta, pufoasa, fara cusur, siluete de copaci impodobiti cu diamante se estompau undeva in departare, invaluite intr-o ceata diafana, ca niste iluzii efemere, iar vantul batran suiera prelung completand atmosfera tipica de iarna.

Orasul era iar sub zapada si era momentul prielnic pentru a surprinde cateva imagini pitoresti, reprezentative. Cine stie cand ne trezim cu primavara la fereastra si apoi…adio peisaje dalbe, de poveste. Am zis sa-mi incerc norocul in necunoscut, ce-o fi o fi, oricum nu am nimic de pierdut, ba dimpotriva, doar de castigat. Un strop de relaxare, aer curat si cateva fotografii nou noute pentru blog, facebook sau instagram.

Cu greu m-am lasat desprinsa din decorul vrajit cu accente melancolice, solitare, specifice anotimpului in care ne aflam. Mainile imi inghetaseara pe camera foto si simteam nevoia sa ma dezmortesc un pic. Am ajuns in fata restaurantului in care mai mancasem de vreo doua ori inainte si mi-am zis ca n-ar fi rau sa ma incalzesc in timp ce savurez un delicios pui cu bambus. Doar ca aici, stupoare! Iata ce anunt  trona, in toata maretia sa, pe geam:

Era prima data in viata cand vedeam un astfel de anunt. Mi s-a parut cel putin suspect, pentru ca nu este cine stie de local trendy-fancy, nu e un restaurant de lux sau de fitze, ci unul de duzina as aprecia (gen fast-food, doar ca mancarea nu e servita in farfurii si cu tacamuri din plastic).

Sunt curioasa ce ati face voi daca ati vedea un astfel de anunt pe usa restaurantului (fast-food-ului) unde nu ati mai intrat niciodata sau ati mai mancat doar de cateva ori, dar nu sunteti client de-al casei? Ati intra sau nu? Vi s-ar parea dubios?

Nu stiu cum sa interpretez asta, dar abia ce m-am laudat cu starea mea impecabila de sanatate in 2011, am picat bolnava la pat.  :sick:  Si parca nici dragostea nu mai e ce-a fost odata… :dizzy:

Cu ultimele puteri am fost azi la serviciu sa-mi fac cerere de concediu. La intoarcere, pe drum, am fost asaltata si impresurata de fulgii furiosi de nea, iar cand batea vantul imi era practic imposibil sa deschid ochii. Frig, zapada, iarna in toata regula, va mai aduceti aminte ca am prognozat ninsoare in ajun de Craciun pe acest articol? Desi imi planificasem sa platesc ultimele facturi din an, n-am stiut cum sa gasesc calea cea mai scurta spre casa. Si nu pot sa fac nimic, doar zac. Stomacul meu s-a revoltat si nu-i mai place nimic. O arsura puternica am simit in tot corpul dupa ce am luat o felie de portocala. Mirosurile din casa imi provoaca greata, iar daca mananc sau beau ceva, un fruct, un ceai, o supa, orice cat de putin ar fi, incep durerile groaznice de burta. Nu mai suport nici macar apa plata. Peste doua zile e Craciunul iar eu sunt bolnava si depresiva, incerc cu disperare sa intru intr-o stare de spirit adecvata momenului, dar sub nicio forma nu reusesc. Pana si urarea clasica “Sarbatori Fericite” mi se pare goala, mult prea impersonala, lipsita de caldura, o vorba in vant. E clar, iarna nu-mi prieste deloc. Nu ma pot bucura deloc de viata, de vacanta, de sarbatori… Dar chiar si asa am tinut sa intru pe blog si sa va anunt ca nu plec nicaieri, ca nici moarta nu voi inceta sa scriu articole. :alien: Sunt aici, alaturi de voi, nu renunt, nu ma dau batuta. :ninja:

Care sunt sentimentele care va anima pe voi in apropierea Craciunului? Ati reusit sa intrati in spiritul acestei Sarbatori? Ninge in orasul vostru?