In utima vreme este suficient doar sa ma gandesc la serviciul meu de cosmar ca ma si trezesc cu o durere de cap de toata frumusetea gata instalata. Banuiesc ca este un caz clasic de cefalee datorata starii de tensiune in care imi duc existenta si se manifesta printr-o senzatie de apasare la nivelul fruntii si tamplelor. Evident, un rol important il are si vremea de afara, mai mult ca perfecta pentru o iubitoare de vara si soare ca mine, pentru ca e inevitabil sa nu te ia durerea de cap cand mergi incordat la maxim tot drumul de frica sa nu aluneci, asta in cazul fericit, pentru ca mai e si varianta apocaliptica ce iti ofera sansa  nesperata de a intra pana la genunchi in nametii adunati pe marginea drumului sau in baltile provocate de topirea zapezii si astfel te alegi instantaneu cu o baie rece la picioare, care continua pret de 10 ore…

Oricum, s-a stabilit ca atunci cand presiunea barometrului este instabila, multi oameni acuza dureri ale articulatiilor, in timp ce altii au dureri de cap. Ele nu pot fi explicate, dar  sunt legate tot de schimbarea vremii.

Categoric, stresul si supararile provocate de jobul meu de vis urat constituie principala cauza a cefaleei ce se incapataneaza sa-si faca de cap de o buna bucata de timp, nepermitandu-mi sa ma bucur pe deplin de farmecul vietii. As mai putea sa dau vina pe orele interminabile petrecute in fata calculatorului, care imi afecteaza vizibil ochii, solicitadu-i peste masura, mai ales in conditiile in care incordez  muschii ochiului deoarece in camera mea  lumina unui bec halogen abia palpaie, creand mai degraba o atmosfera romantica din care doar un EL mai lipseste,  decat una propice bloggingului instensiv practicat pana  tarziu,  iar  ochii devin “grei”. Pe de alta parte, lumina prea intensa, si aici ma refer in special la cea cauzata de  zapada, este de asemenea deranjanta si obositoare. Si iata ca am identificat inca o posibila cauza pentru problema in discutie: durata nenaturala a somnului. Pentru ca in timp ce medicii recomanda 8 ore de somn pe noapte pentru a fi in perfect forma a doua zi de dimineata, eu ma opresc undeva la jumatate… Cam putin, nu?

Nu multi dintre noi asociem stomacul gol cu durerea capului, deoarece nu simtim  foamea. Totusi, corpul o percepe si incepe sa dea semnale potrivit carora ar trebui sa gustam ceva.  Dureri de cap pot fi  cauzate de hipoglicemie si pot fi prevenite daca mancam ceva usor la fiecare 3-4 ore. Ei bine, cand sunt la serviciu imi este imposibil sa ma tin de acest ritual. Sa ma mai mire atunci ca ma doare capul?

Un grup de dureri de cap a fost descoperit a fi cauzat de o deficienta neasteptata de magneziu si vitamina C. Si cum eu  ocolesc cu obstinatie carnea de vita, nucile, fructele avocado si bananele, atunci e posibil sa apartin acestui grup de persoane care sufera de fiecare data cand magneziul din corp  are nivel scazut.

In mod cert o durere de cap imi strica toata ziua. Chiar daca nu ma impiedica sa-mi desfasor activitatile cotidiene, imi creaza o stare de disconfort pe care o resimt ca pe o uriasa povara  intre 30 de minute si cateva zile.

Cum putem actiona impotriva uracioasei cefalee?

Cand e gata sa ma rapuna, cand simt ca n-o mai pot suporta eu iau o pastila, de regula un antinevralgic, un nurofen sau  un algocalmin.

De asemenea, putem efectua un masaj al capului sau  ruga pe cineva sa  ne maseze spatele, ca si cum ar indrepta sangele care vine de la cap spre alte zone. Acelasi lucru il putem realiza prin masarea picioarelor.

Putem incearca si o baie fierbinte. De obicei, aburul si temperatura ajuta intregul corp sa se relaxeze, in timp ce spalarea usoara a corpului cu un burete  maseaza corpul si tonifiaza circulatia. In acest fel, sangele si endorfinele – “dusmanii” naturali ai durerii produsi de corpul uman “alearga” mai repede.

Durerea de cap poate scadea in intensitate daca facem o baie la cap. Capul este alinat de caldura apei si de masajul usor.

Unii oameni se simt mai bine daca pun cuburi de gheata pe tample.

O plimbare de 5 minute poate fi un bun remediu deoarece pune in miscare sangele din cap si ne  relaxeaza. Este relativ usor sa luptam cu stresul deoarece nu exista efort psihic. Ne relaxam mecanic.  Nu trebuie sa alergam, ci sa mergem calm. Daca nu avem timp sau chef sa iesim afara putem deschide un geam sau cauta aer curat si respira adanc.

Se intampla sa va doara des capul? Care sunt metodele prin care luptati voi contra cefaleelor ? Sau le ignorati total pana scapati in mod natural de ele?

De la rock pân la imnuri si rugi

Te salut tineret in adidasi

Te salut generatie-n blugi”

_

– De data asta mergem impreuna.

Eram licean, aveam si eu socotelile mele, grupul meu cu care voiam sa ma duc la Cenaclul Flacara…mi-era teama ca tata, director adjunct la liceul la care invatam si eu, cunoscut ca un tip foarte dur, imi va speria prietenii.

Oricâta “munca de lamurire” am depus impreuna cu fratele meu, n-am reusit sa-i clintim convingerea. Mai ales ca biletele le procuram prin el. Asa ca…am fost nevoiti sa mergem impreuna, dar ni s-a dat “dispensa” sa stam cu prietenii, cu conditia ca la 12.00 noaptea sa venim la locurile unde erau parintii, ca sa plecam impreuna. Eram ingroziti. 12.00? Pai Cenaclul dura pâna la 5.00 dimineata… Si abia partea de dupa douasprezece noaptea era cea mai interesanta, ca abia atunci cântau Iris, Totusi, Gabi Cotabita, Seicaru, Hrusca, Poesis…Incepea pe la 18.00.

Parintii nu mai fusesera niciodata la Cenaclu. Ne-au lasat de câteva ori insa, pentru ca primisera asigurari de la oamenii de ordine ca nu are ce rau sa se intâmple.  Despre Paunescu aveau pareri amestecate. Erau retinuti mai ales in legatura cu metoda aleasa de poet de a-si scoate “marfa la taraba”, dupa cum ziceau. Sau de modul in care isi subordonase miscarea folk. Dar eram abonati la revista “Flacara”, pe atunci recunoscuta ca fiind cea mai buna revista de pe piata noastra amarâta. Si cu siguranta a fost creatia lui Adrian Paunescu. Pe urma….câte eforturi n-au facut sa intre in posesia cartilor lui! Pentru ca, e bine sa se stie, cartile lui Paunescu erau pur si simplu vânate. Dispareau in maximum o ora de la punerea in vânzare, nu exista nicio librarie care sa aiba ceva scris de el. Mama era bibliotecara si nici macar functia asta nu-i garanta vreun succes in “lupta” dusa pentru procurarea cartilor.

Ne-am “cazat” parintii intr-un loc pe bancile fostului stadion “Republicii” si noi am intins-o catre cuiburile noastre. “Bai, la 12.00 sa fiti aici!”. “Da, da…”.

Si incepe.  Bardul intârzie, Ducu Bertzi fiind un fel de “maestru de ceremonii”. Sunt prezenti cam 20.000 de oameni.

“Reinfloreste lemnul portii

Pe unde pleci, pe unde vii

In fata dragostei si-a mortii

Noi toti redevenim copii”

Marian, unul din colegii de clasa, prieten cu mine, ma ia deoparte:

– Vezi ca ti-am adus-o pe Claudia, sper ca de data asta sa fii in stare sa o saruti.

Ma uit la Claudia. E imbracata in jeansi, pe deasupra si-a tras jambiere alb-albastre, iar in ochii ei albastri si tristi ma pierd cu totul. Poarta un tricou mulat, are ce sa arate si pare ca stie asta. Si o bentita in jurul parului cârliontat si rebel. Nu pot s-o fixez mai mult de 3 secunde, ca ma ia cu ameteli. Ea nu e de la liceul nostru, asa ca nu-i pasa ca eu sunt fiul profesorului de biologie, “ala care a facut box”.

– Marian, am o problema, nu pot sa stau mai mult de 12.00, sunt cu tata.

Marian se albeste.

– Ce l-a apucat?

– Nu stiu mai, cica sa vada si el unde ne pierdem noi vremea. Ti-am zis ca s-ar putea sa vina.

Marian ma impinge spre Claudia.

– Nu-i spune ca stai pâna la 12.00, du-te si aseaza-te lânga ea.

Ma indrept cam sovaielnic spre Claudia. Nu ma invredniceste cu nicio privire, dar imi spune  “buna”. E si asta o mica victorie, macar m-a observat. Sta si susoteste ceva cu prietena ei, Eliza, “tipa” lui Marian…

“Pa-u-nes-cu, Pa-u-nes-cu”. Publicul nu mai are rabdare, unde e poetul ala? Ducu simte nevoia sa faca un pic de ordine, sa mai astâmpere setea auditoriului.

– O sa vina cam in jumatate de ora. O sa vina, va asigur! Cântati impreuna cu noi!

Lânga grupul nostru fumeaza linistiti câtiva militieni, impreuna cu niste barbati cam burtosi, in costum. “Oamenii de ordine”!

Pe scena apare Dinu Olarasu, cu ale lui “Regasitele sensuri”.

“Rând pe rând copiii vor sa plânga parca

Mamele s-au dus tatii sa-i intoarca

Drumul pân’ acasa e mai mult de-o mila

Tu arati durere, el arata sila”

Imi fac un pic de curaj si o iau pe Claudia de mâna, ea nu se opune, iar mie imi face impresia ca transpir prin toti porii. Sunt foarte incântat de mica mea cucerire! Pentru prima data Claudia se uita la mine. Eu cobor privirea, fixând cu maxima atentie imbinarea dintre adidasii si jambierele ei. Eu am jambiere alb-rosii….

– Hai sa dansam!

“Focul vânat e gonit de vânt

Zarile-au uitat sa ma mai doara

De iubire-ntâia oara cânt

La scandal renunt intâia oara”

Ducu Bertzi isi plânge dezamagirile pe versurile lui Esenin.

– Bai, coborâti de pe banca!

Interpelarea apartine unui om de ordine care ne-a vazut fâtâindu-ne acolo.  Am preferat sa dansam pe banca pentru ca alaturi nu aveam loc. Eu ramân incremenit. Bebe, 17 ani, 150 de kilograme, jucator de rugby, care face parte din grupul nostru, se simte dator sa intervina:

– Ai vreo problema bai mustaciosule?

Omul de ordine se uita cu luare-aminte la Bebe si decide s-o lase mai moale. Nu inteleg ce spune, ca in momentul ala apare Paunescu, nimeni nu mai are chef de cearta, toata lumea urla “Pa-u-nes-cu! Pa-u-nes-cu!”

Bardul, enervat, smulge microfonul de la Ducu si vrea sa puna lucrurile la punct:

– In loc sa scandati in prostie un nume propriu mai bine ati cânta pentru tara!

Parca ar fi fost un semn. Din toate piepturile rasuna “Roooomâniaaaa!”

Pe scena apare Vasile Seicaru. “Treceti batalioane române Carpatii” electrizeaza multimea. Simt ca sunt in delir. Daca Paunescu ar zice ceva…orice…sunt in stare sa-l urmez! Vine insa “Traiasca Ceausescu / Si-n liniste poporul…”. Mi se taie pofta de cântat. Claudia isi apropie obrazul de al meu, iar eu ma simt ca Alexandru cel Mare când a intrat in Egipt!

– N-ai vrea sa mergem mai in spate?

In spate e intuneric. Mi-e cam frica.

Taman atunci Paunescu se apuca sa recite “Repetabila povara”. Claudia are ochii umezi. Ma indepartez un pic sa-l consult pe Marian. “Si-a pierdut tatal acum un an intr-un accident de masina. Du-te si imbratiseaz-o, prostule! Si stii ceva?, n-ai putea sa te descurci si singur?”. Il inteleg.  Eliza e incolcita in jurul lui. Ah!, parintii…fir-ar sa fie, e 12.00! O iau pe Claudia in brate, ea isi lasa capul  pe umarul meu, lacrimile ei imi inunda gâtul si se strecoara pervers pe sub tricou, dar e 12.00, poezia asta nu e cam lunga? Incepe sa cânte Ecoul.

“Iubire de taina si moarte

Ce pot sa-ti mai spun despre noi

Acum când a venit despartirea

Ia lumea, ia lumea si-o-mparte la doi”.

Ma duc la Horia, aflat la câtiva metri mai departe. E inconjurat de o gramada de fete.

– Horia, ar trebui sa mergem…e 12.00.

Horia, cam fara chef, nu se lasa convins. Eu sunt fratele mai mare, ar trebui sa asculte de mine, dar nu se prea sinchiseste.

– Unde te duci?

Interpelarea apartine Claudiei.

– Pai….mi-a zis tata ca la 12.00 sa fiu la el, e asezat pe banca mai incolo.

– Vin cu tine, zice ea.

Horia se uita la mine intrebator. Eu sunt mândru, nu se astepta la asta! Claudia e una din cele mai frumoase fete din grup. Iar pentru mine…cu siguranta e cea mai frumoasa.

– Uite ce e, ii spun lui Horia. Ma duc  eu, poate ii conving sa ne mai lase.

O iau catinel catre parinti si, pe masura ce ma apropii, merg din ce in ce mai incet.

“Nu incap in zi marile iubiri

Trebuie si nopti spre-a le ocroti

Si zari argintii si amurguri gri

Marile iubiri tot vor dainui”

Trupa “Totusi”, coagulata in jurul lui Andrei Paunescu, cânta un rock devastator, având ca dansatoare o fetita de 9 ani. Ma uit incântat, pustoaica danseaza admirabil si pare total necomplexata.

Ajung la parinti, care se scalambaie in draci pe banca, nici nu inteleg cum de rezista (banca adica).

– Tata…e 12.00..(oricum era douaspe jumate)

In extaz, tata imi face semn sa plec.

– Du-te ba unde ai treaba, ne intâlnim acasa!Hai, valea!

Nu-mi vine sa cred ca am auzit asa ceva, sunt in stare de soc, norocul meu e Claudia, care ma trage spre ea.

– Ala era taica-tu?

_ Da, zic eu, inca sub impresia evenimentului.

– Hmmm…fain barbat, imi spune ea si eu nu stiu cum sa interpretez remarca, dar oricum nu ma intereseaza, simt ca plutesc.

Paunescu primeste vestea ca oamenii de ordine au “arestat” pe cineva cam reactiv. Zbiara in microfon sa-i dea drumul. Ducu Bertzi negociaza termenii predarii “retinutului” si, in huiduielile generale, oamenii de ordine capituleaza. Il lasa pe baiat in pace. Toata lumea aplauda.

Paunescu ii cheama pe scena pe Gabi Cotabita si Cristi Minculescu. Impreuna cânta “M-a facut mama oltean”.

Claudia urla din toti rarunchii. Nu e olteanca, dar tine cu Universitatea Craiova. Se cânta dupa aia “Oltenia eterna Terra Nova”. Deja incep sa nu ma mai simt bine, imi face impresia ca toti se uita la jambierele mele alb-rosii, norocul meu ca urmeaza “Trenul fara nas”. Apoi “Pe ape”, iar din grupul din care fac parte sar scântei. Si, mai ales, “Noaptea”. Claudia se ridica si se indreapta spre spatele tribunei, facându-mi semn s-o urmez. Ma supun.

“Si daca ploaia imi va bate iar in geam…

Voi incerca sa fug, sa ma despart de ea

Privesc acum si-n amintire eu te am

As vrea ca sa te uit, de-ai sti ce mult as vrea”.

Ii simt sânii pe pieptul meu si nimic nu mai conteaza. Jalea cu care cânta Cristi e in avantajul meu. Claudia se lipeste toata de mine, se ridica un pic pe vârfuri si ma saruta. Ma uit spre cerul fara niciun nor, vreau sa-l tin bine minte. Pentru ca, de atunci, “noaptea” va reprezenta intotdeauna altceva. Vad artificii peste tot si toata lumea e a mea.

Ca prin vis, observ cum unul din oamenii de ordine incearca sa se apropie de noi, dar e retinut de Bebe. Omul asta nu va sti niciodata cât ii datorez…..

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=AYZiL8l_IJ4]

O lepsuta primita (tot) de la Ada:

Raspunsuri Dragos

1. I: Cat de mult ai dormit ?

R: A fost o perioada in care am dormit timp de vreo 4 zile…cu mici intreruperi.

2. I: Cat de mult ai stat afara fara sa ajungi acasa ?

Cred ca in timpul manifestatiilor din Piata Universitatii, aprilie-mai 1990. De la facultate ma duceam in Piata si acasa ajungeam a doua zi la ore nu prea mici. Având in vedere ca nu a fost o singura zi…..

3. I: Cat de mult ai stat treaz ?

R: Asta as putea spune cu certitudine. Inaintea examenului de stat am dormit in total 6 ore. In ultimele 7 zile premergatoare examenului.

4.I: Cat de multe absente ai avut la scoala ?

R: Mediu. Nimic iesit din comun.

5. I: Care a fost cea mai placuta vacanta a ta ?

R: 2008, Bulgaria. Am fost cu niste prieteni, a fost vreme frumoasa, ne-am distrat si, mai ales, m-am odihnit.

6. I: Inca mai tii legatura cu prietenii din copilarie ?

R: Nu prea.

7. I: In personalitatea ta de acum, mai pastrezi ceva din copilul de altadata ?

R: Oho…..in general lumea care ma cunoaste ma intreaba când am de gând sa ma maturizez.

8. I: A existat o persoana anume care ti-a influentat viitorul ?

R: Da

9. I: Fiecare copil isi dorea sa aiba o anumita meserie, iti amintesti ce doreai sa devii ? Dar ce ai devenit ?

R: Daaaa…..voiam sa devin vânator de munte. Si am devenit functionar.

10. I: Care e cea mai frumoasa amintire din copilarie ?

Hmmmm…..cred ca cea de la 5 ani, când am baut prima data doua guri de bere. Tin minte si acum, era bere Azuga bauta la Busteni.

Raspunsuri Nice:

1. I: Cat de mult ai dormit ?

R: Doua saptamani. Se intampla in vara anului 2005, cand m-am intors din Grecia. Impactul cu arhitectura Greciei, orasele sale, monumentele, ruinele, insulele, tarmul, soarele, istoria si legendele ei a fost coplesitor. Totul era  mult mai frumos si mai gradios decat imi imaginasem vreodata. Ajunsesem sa vad pe viu taramul fermecat al zeilor ce-mi fascinasera copilaria si am simtit in fiecare clipa ca viata e doar ambrozie si nectar, am fost cu adevarat in al noulea cer. Un cer la 2917 m… Apoi, ceva m-a adus cu picioarele pe pamant: revenirea in tara. Si atat de dureros a fost sentimentul, atat de cruda si inoportuna realitatea, atat de dificila adaptarea la  vechea mea lume, incat nu am fost in stare sa accept umila conditie de muritor bucurestean. Si am dormit fix doua saptamani, am refuzat sa ma dau jos din pat sau sa ies afara si sa infrunt situatia. Nu am vrut sa ma trezesc din cel mai fumos vis, am vrut sa-l pastrez cat mai mult timp cu mine. Apoi m-am intors la serviciu. Se putea mai rau de atat?

2. I: Cat de mult ai stat afara fara sa ajungi acasa ?

R: In Costinesti, o  noapte si o zi, noaptea am petrecut-o in Ring, dimineata am mers sa joc tenis cu un tip in fata caruia ma laudasem ca ma pricep teribil de bine si-o sa-l bat mar(evident ca muream de somn si nu am fost in stare sa-i iau nici macar un ghem!), la pranz  am mers la un club sa bem ceva, dupa amiaza la plaja, iar seara inapoi in discoteca.  Deci o zi jumate…

3. I: Cat de mult ai stat treaz ?

R: Am dat raspunsul mai sus.

4.I: Cat de multe absente ai avut la scoala ?

R: Maxim 10, ma incadram cu sfintenie sa nu cumva sa-mi scada nota la purtare. Oricum nu chiuleam, doar la gramatica mai fugeam de la ore, stiind ca proful nu o sa-mi observe absenta… Pe cat de mult am iubit literatura, pe atat de mult am detestat gramatica.

5. I: Care a fost cea mai placuta vacanta a ta ?

R: aprilie-mai 2010. Spania, Costa Maresme. Spania va ramane cel mai drag vis al meu. Un vis implinit. Si chiar daca initial trebuia sa ajung pe Costa del Sol, sa-mi vad Andaluzia cea mult iubita si adorata, cu ale ei orase muzeu: Cordoba, Granda, Sevilla, nu regret o clipa ca am ajuns in schimb in Catalunia si m-am plimbat prin Barcelona, Girona, Figueres, Callela, Malgrat del Mar, Santa Susana si Andorra la Vella. Pana la urmatoarea destinatie de vacanta, miresmele catalane imi vor parfuma existenta si imi vor purta mereu gandurile spre meleagurile unde au trait si creat Salvador Dali si Antonio Gaudi.

6. I: Inca mai tii legatura cu prietenii din copilarie ?

R: Din pacate nu se intampla acest lucru. E unul din marile mele regrete.

7. I: In personalitatea ta de acum, mai pastrezi ceva din copilul de altadata ?

R: Naivitatea? Mereu pornesc de la premisa ca toti oamenii sunt buni. Si chiar daca nu sunt, eu ma incapatanez sa-i vad asa.

8. I: A existat o persoana anume care ti-a influentat viitorul ?

R: Probabil ca da.

9. I: Fiecare copil isi dorea sa aiba o anumita meserie, iti amintesti ce doreai sa devii ? Dar ce ai devenit ?

R: Detectiv particular . Glumesc, da, imi amintesc, da, am devenit intocmai visului.

10. I: Care e cea mai frumoasa amintire din copilarie ?

R: Amintirile frumoase sunt legate de vacantele la mare si la munte. Intotdeauna mergeam insotita de foarte multi copii si, uneori, ne mai si distram.

Leapsa copilariei merge mai departe la Diana, Nora, Andreea, Lusio, Miscellaneous11, Lilly, Vacitim, Ana Cazacu, Black Angel, Klausen, Zuzu, Marrynusha, Silvia, Umograf, Teo, Napocel, QED, Chocolatfollie.

Pentru ca este anotimpul meu preferat, desi nascuta in mijlocul iernii, dintotdeauna am avut o slabiciune pentru vara cea calda, verde,  plina de aventura si mistere. Pentru ca cele mai frumoase amintiri sunt legate de vara, pentru ca imi este mereu dor de campurile de maci rubinii, pentru ca vara ma simt ca o copila, libera, fara griji, pentru ca vara incep cele mai frumoase povesti de dragoste, pentru ca valurile marii sunt mai prietenoase vara, chemandu-te sa te pierzi in racoarea si spuma lor sidefie, si doar vara nisipul incins iti frige talpile, iar scoicile te ademenesc sa le culegi si sa ti le prinzi in siraguri drept talismane. Pentru ca vara fructele sunt mai dulci, ciresile mai coapte si pepenii mai rosii, frappe-ul e mai rece si mai imbietor ca niciodata, terasele sunt pline de viata pana tarziu in noapte, prietenii mai buni si mai calzi. Pentru ca miresmele verii sunt unice, irepetabile, iar culorile  ei magice. Pentru ca oricat ai incerca sa gasesti motive pentru a declara iarna, toamna sau primavara pe gustul tau, nimic nu se va putea compara vreodata cu anotimpul iubirii: vara.

De azi inainte voi posta sub acest nick: Summer.

Si blogul are de azi un nou nume: Summerwine forever. Summer – eu, Wine – pentru ca asa i-a placut lui Dragos. Initial ma gandisem la Summertime, dar cum blogul ii apartine si lui Dragos… asa se cuvine, in plus e si mai haios. :)

Bun venit pe Summerwine Forever!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=8Ks4IebsNuw&feature=related]