Later edit: dupa o scurta inspectie am constatat ceva mai devreme ca mi s-a stricat umbrela. Maine imi cumpar una noua, ce culoare credeti ca ar trebuie sa fie? Se poate o parere? Si nu in ultimul rand, La Multi Ani tuturor barbatilor care citesc acest blog! :heart:

Anul trecut pe vremea asta va povesteam  intr-un articol peripetiile mele pe meleaguri catalane. Proaspat picata din paradisul ploilor(Costa Maresme la acea data) in mirificul colt de rai bucurestean, unde soarele, caldura si buna dispozitie erau deja instalate, am incercat sa ma adaptez oamenilor si locurilor. Fara prea mare succes insa, pentru ca gandurile mele se indreapta zilnic spre patria lui Gaudi si Dali, iar inima-mi bate cu putere cand  ceva sau cineva imi aminteste de taramuri spaniole.  Iar ploaia ce cade necontenit de cateva zile imi accentueaza nostalgia acelor timpuri. Azi plang nu doar dupa perioada aprilie-mai 2010 ci dupa intregul an 2010… 2011 a strecurat atata amaraciune si suferinta in suflete, incat pana si soarele a uitat sa mai iasa.

Iata un fragment din articolul scris pe 5 mai anul trecut:

Jurnal de calatorie– ultima zi la polul ( catalan, spaniol si european al) ploilor

4 mai 2010, ora 7:30 AM –  Santa Susana, Costa Maresme: ploaie, vant, frig

ora 10 AM – Tunel del Cadi (5026 de metri, al treilea ca marime din Spania), ninsoare, vant, zero grade, turisti zgribuliti de frig  in slapi si maieuri, inarmati cu ochelari de soare si multe vise spulberate prematur,  savureaza un capuccino incalzit printr-o originala metoda(cea a agitarii sarii),

ora 12: Andorra la Vella, Andorra: soare, frig, turisti veseli si optimisti, shopping(sau doar window shopping), 

ora 20:30 PM– Santa Susana: ploaie, frig, vant, same old story ,

5 mai 2010, ora 4:10 PM Bucuresti, Romania– aeroportul Henri Coanda: soare, cald, 25 de grade, vreme de plaja, oameni relaxati in tricouri si pantaloni scurti!!

Culmea turismului: sa pleci in Spania la mare, in mai, si in loc de costum de baie sa ai nevoie de costum de schi!

Concluzie: polul european al ploilor s-a mutat in Bucuresti. La acest tablou jalnic al deprimarii si deznadejdii cronice s-a mai adaugat azi o veste sinistra: se pare ca ploaia nu ne va parasi decat din iunie cand se va instala pentru trei luni seceta si canicula. Se prefigureaza o vara fierbinte, cel putin la propriu… In aceste conditii ce sa fac, sa ma bucur de stropii reci de ploaie pentru ca la vara le voi duce dorul sau sa sper ca totul nu e altceva decat o alarma falsa?

Cum este vremea in orasul vostru? Ce stari va imprima ploaia nesfarsita de primavara tarzie? Cum a fost pana acum 2011 pentru voi, bun sau rau? A adus el ceva nou in vietile voastre? Il regretati vreo clipa pe 2010?

Bucuresti, 13 noiembrie, 21 de grade Celsius

Niciodata nu mi-am imaginat ca voi ajunge  sa scriu articole. Dar cum viata e plina de surprize, am fost  pusa in fata faptului implinit si a trebuit sa ma descurc intr-un fel sau altul. Initial am fost reticenta, buimaca, neinspirata, complet debusolata. Pornisem pe un drum despre care nu stiam mai nimic si pe care nu-l dorisem.  La capatului lui, cu putin noroc, ma putea astepta insa  o uriasa recompensa: insusirea de noi informatii, utile pentru viata. Am realizat destul de rapid ca pot  folosi  acest blog cu un scop precis: acela de a invata. Iar procesul este in plina desfasurare…

Desi la prima vedere nu pare tocmai un jurnal, blogul acesta cuprinde toata gama de stari si sentimente care m-au incercat pe parcursul anului 2010. Toate dilemele, nemultumirile si frustrarile mele se regasesc in randurile asternute pe paginile lui virtuale. Eu scriu despre ce simt si despre ce ma pasioneaza la un moment dat. Fiecare articol are povestea lui, are un loc special in sufletul meu, e o bucatica din inima mea, pentru ca nimic nu a fost facut la intamplare, iar daca merg cumva in urma pentru a le reciti, ma incearca o cumplita nostalgie.  Daca iubesc, scriu despre dragoste, daca visez la cel mai frumos loc de pe Terra, scriu despre Iguazu, daca sunt curioasa care sunt beneficiile ceaiului asupra organismului uman,  scriu despre tipurile de ceai, daca-mi este dor de Bruges, trec in revista “Venetiile Nordului” , iar daca sunt deprimata si stresata aparent fara motiv, scriu despre meteodependenta.

De cateva zile sunt tot mai obosita si mai trista. Deprimata e cam exagerat spus, nici melancolica nu as aprecia pentru ca nu mai visez la nimic, suparata s-ar potrivi oarecum pentru ca imi detest locul actual de munca, simt ca am ajuns in infern, si va spun, apropos de un articol recent marca Dragos FRD,  din experienta proprie, ca e de milioane de ori mai indicat Paradisul, chit ca te plictisesti de moarte. Am cautat termenul potrivit pentru starea mea de spirit si l-am gasit: apatie. Am pierdut definitiv cheful de viata si-l declar nul. Aseara am incercat, in disperare de cauza,  o sedinta terapeutica de shopping. Nici macar asta nu a functionat… Si pentru ca sunt obisnuita sa caut (si sa si gasesc) o explicatie sau cauza pentru orice lucru oricat de neinsemnat ar parea la prima vedere, am identificat-o imediat  pe cea responsabila pentru pierderea suferita zilele astea : sunt meteosensibila.

Este dovedit stiintific ca fluctuatiile de temperatura au un efect negativ asupra organismului uman, ca scaderea sau cresterea subita a temperaturii afecteaza metabolismul, iar riscul aparitiei bolilor precum astmul, afectiunilor pulmonare, a celor respiratorii, alergiilor, a depresiei si a problemelor de nutritie este destul de ridicat. Cresterea nivelului de stres, deficientele mentale, tulburarile de comportament sunt puse tot pe seama schimbarilor meteorologice bruste. Concret, ce este meteosensibilitatea? Meteosensibilitatea este declansata de campurile electromagnetice care insotesc schimbarile meteorologice, dar si de starea generala de sanatate. Aceste campuri electromagnetice sunt de fapt cele care duc la variatii ale tensiunii arteriale si probleme circulatorii, la dureri de cap si stari de epuizare fizica, somnolenta, depresii, fobii, tendinte de izolare, ameteli, dificultati de concentrare sau insomnie, la dureri osteoarticulare.
Este un strigat de alarma al organismului, consecinta unor dereglari diverse, acumulari de toxine, tensiuni fizice (musculare) si psihologice, care duc la o stare generala de disconfort. Proportional vorbind, meteosensibilitatea este de 3 ori mai frecventa in cazul femeilor decat al barbatilor, fiind mai des intalnita la persoanele care traiesc in mediul urban.  Se presupune ca se petrece acest lucru din cauza ca isi petrec foarte mult timp in spatii inchise, iar organismul si-a pierdut capacitatea de adaptare la transformarile impuse de vreme. Si foarte important de stiut, orice meteosensibil are modul sau unic de manifestare. Mai multe informatii si sfaturi gasiti aici.

Intelegeti acum de ce nu agreez eu cel mai frumos, bogat si colorat anotimp in acceptiunea intregii blogosfere?

Voi sunteti meteodependenti? In aceasta perioada aveti o dieta echilibrata, o alimentatie  sanatoasa, saraca in grasimi, evitati alcoolul si tutunul,  spatiile inchise,  televizorul si calculatorul,  petreceti mult timp in natura, faceti sport macar 30 de minute pe zi?  Sunteti mai degraba optimisti sau mai degraba pesimisti , care este starea generala de spirit ce va caracterizeaza pe durata celor trei luni de toamna ? Cum ati suportat valul de caldura ce s-a abatut in ultima saptamana asupra tarii noastre?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=7SWxTatqMcU]

Doi scotieni in compartimentul unui tren: -Stiti, sunt in voiaj de nunta, fac o calatorie in Italia, spune unul. – Dar sotia dv. unde este? intreaba celalalt. – A, pe sotie am lasat-o acasa, ea a mai fost maritata si a mai vazut Italia!

“O vacanta este asemeni dragostei : anticipata cu placere , traita cu disconfort si amintita cu nostalgie.”

“Vacanta trebuie sa fie indeajuns de lunga ca seful tau sa iti simta lipsa , si indeajuns de scurta ca el sa nu observe ca se poate descurca si fara tine.”

“Nimeni nu are mai mare nevoie de o vacanta precum acela care abia si-a terminat-o.” Elbert Hubbard

“Zilele ploioase harazite fiecarui om sosesc de obicei atunci cand este in vacanta.”

Indiferent ce se intampla, o calatorie iti ofera intotdeauna o poveste de spus. Proverb ebraic.

Un grup de turisti italieni viziteaza cascada Niagara. Ghidul ii face atenti:
– Signiori e signorine daca ati dori sa intrerupeti pentru un moment conversatia, ati putea auzi sunetul colosal ce il fac masele de apa ce se pravalesc langa noi!…

Cum si unde va imaginati voi vacanta perfecta? Exista un loc anume pe care-l indragiti atat de mult incat sa reveniti an de an la el sau optati pentru  o noua destinatie de fiecare data?