Maior Coravu este o straduta idilica din Bucuresti ce conduce spre cel mai mare stadion al tarii, Arena Nationala. O adevarata oaza de liniste si verdeata departe de lumea dezlantuita, de betoanele incinse ale orasului, de zgomotul infernal si aglomeratia atotstapanitoare, caracteristice unei metropole de talia capitalei Romaniei. Aici, coroanele generoase ale copacilor inverziti ofera umbra din belsug, iar simturile putinilor trecatori ce pasesc agale la ceasul amiezii prin zona sunt puternic tulburate de parfumul imbatator al liliacului proaspat inflorit.

In ultimele zile ma trezeam tot mai des fredonand prin casa celebrul vers din “Noapte de mai” a lui Macedonski, “veniti: privighetoarea canta si liliacul e-nflorit”. Si daca triluri de privighetoare gasesti mai rar prin Bucuresti, macar liliacul sa merg sa-l vad si sa-l fotografiez, mi-am zis. Mai ales ca aveam vie in minte promisiunea facuta unui blogger drag mie, Daniel C, care mi-a dezvaluit prin iarna ca adora aceste flori.

Zis si facut. Am fost super incantata de faptul ca fiecare bloculet avea la parter o gradina din care nu lipsea o tufa superba de liliac. Arbustii nu erau foarte inalti, astfel ca am reusit sa pozez ciorchinii de liliac in voie, fara sa ma intind prea mult dupa ei. Am fost fericita ca am gasit toate culorile posibile, alb, violet si albastru. Nu pot sa ma hotarasc care imi place cel mai mult!

Liliac albastru

Liliac alb






Liliac mov



Ce frumos trebuie sa fie sa te trezesti dimineata cu liliacul in fereastra!

Sau in balcon…

Insa plimbarea nu s-a incheiat aici, doar fotografierea liliacului. Continuarea intr-un articol viitor, avand ca subiect alte flori de suflet. Inspirat dintr-o alta melodie celebra…