Povestea  a inceput aici. A continuat aici, iar aici a atins punctul culminant.

Draga prieten, iti doresc o viata  luminoasa precum zambetul tau, frumoasa  precum sufletul tau, minunata ca tine. Sa fii sanatos, fericit si iubit, iar versurile  sa-ti fie intotdeauna pline de  speranta, dragoste si gingasie. Sa ramai mereu vesel, bun si optimist si sa imparti si cu ceilalti din preaplinul sufletesc.

LA MULTI ANI!!!

O scurta caracterizare a barbatului capricorn(preferatul meu din tot zodiacul):

Bãrbatul Capricorn este în general avantajat de un fizic aspectuos care atrage partenerele. Profund atasat de viatã pe care o priveste cu foarte mult pragmatism. Este genul de om care tace si face, la el dragostea nemanifestându-se prin cuvinte ci prin fapte, demonstrând cã este un om plin de afectiune si generozitate. La prima vedere poate fi considerat o persoanã nesociabilã, dar compenseazã lipsa de amabilitate în relatiile cu ceilalti prin hotãrârea cu care îsi duce planurile de înfãptuire. Este introvertit, emotiv în fond, si nu permite nimãnui sã afle ce se aflã dincolo de aparentele de om posac si plicticos. Foarte rezistent la eforturi sustinute, stie cum s-si foloseascã energia pentru cã în final sã obtinã victoria de care toti cei din jur se îndoiau. Siguranta sa aproape sfidãtoare pe care o afiseazã în fata femeilor este doar masca care trebuie sã ascundã vulnerabilitatea de care dã dovadã atunci când s-a îndrãgostit de cineva. Nu este persoana care sã aprecieze efuziunile sentimentale, pãrând din acest punct de vedere foarte rece. Îsi doreste, cu toate cã se manifestã tipic ca misogin, sã întâlneascã o femeie care sã-l înteleagã si care mai ales sã nu se foloseascã de el, pentru cã atunci va deveni cel mai înversunat dusman al ei. Preferã sã se lase cucerit decât sã facã el primul pas iar în cazul lui femeia idealã trebuie sã fie sincerã, linistitã care sã-i lase deplina libertate de miscare, neîncercând sã-si impunã propria vointã. Ar fi bine pentru el dacã si-ar gãsi o partenerã din acelasi semn pentru cã ar avea sansa ca în felul acesta sã formeze o uniune foarte solidã, durabilã, ambii având în comun dorinta de libertate personalã, dar si linistea, pacea interioarã si nevoia de singurãtate pentru a putea medita. Ca o concluzie, bãrbatul Capricorn este adeseori închis în el însusi, intolerant si refuzã sã comunice cu cei din jur, preferând sã se refugieze într-o lume irealã, pe care si-a construit-o singur. În ceea ce priveste relatiile cu copiii sãi va face tot ce îi stã în putintã pentru ca acestora sã nu lipseascã nimic, implicându-se în mod efectiv la educatia.

sursa:

www.dsclex.ro

Buna dimineata, dragi prieteni. La Multi Ani!, intai de toate. Buna dimineata si tie, tinere 2011. Azi noapte, la 12 fix, ai intrat navalnic in viata mea, m-ai luat pe nepregatite (imi cautam paharul de sampanie) si pana sa ma dezmeticesc, te-ai instalat comod la masa, ca un adevarat oaspete de onoare, cel mai asteptat, cel mai invocat, cel caruia toata lumea ii avea numele de buze, cel in care ne puneam cu totii sperantele si caruia ii incredintam visurile noastre cele mai tainice. Sa fii bun cu noi, auzi? Sa nu ne dezamagesti, sa ne oferi zile senine, pline de zambete si culoare, de iubire si frumos. Sa alungi iarna din suflete si s-o inlocuiesti cu o dulce si eterna vara. Sa fii darnic cu cei singuri, sa le aduci prieteni buni si calzi alaturi, iar celor saraci sa le dai o mana de ajutor, sa fii milos si sa-i vindeci pe cei bolnavi, sa ai grija de copiii de pretutindeni, sa ne dai tuturor sanatate, energie, vitalitate, rabdare si incredere intr-o viata mai usoara si mai buna. Pe mine vreau sa ma plimbi in Franta, vreau sa vad in sfarsit Parisul, sa-mi aduci mai repede primavara, ieri au fost -10 grade si m-am cam saturat de ger, te rog sa-mi dai o iubire frumoasa, sincera, adevarata numai si numai pentru mine, intelegere si armonie la serviciu, colegi simpatici si amuzanti, o casuta mica, mica intr-o padure de brazi pentru Dragos, iar pentru prietenii acestui blog, iti cer 2011, sa fii cel mai bun an din viata lor de pana acum.
Voi cum va simtiti in nou an? Veseli, optimisti, fericiti sau dimpotriva, tristi si meditativi? Cu ce ganduri ati intrat in 2011? Ce va doriti mai mult si mai mult de la el?

Ce legatura poate fi intre un film care n-a fost carte si o carte care, cel putin pâna acum, n-a fost film? Pai in primul rând Adrian Lustig. A colaborat la scenariul filmului “Nunta muta” impreuna cu Horatiu Malaele si a scris cartea “Funeralii fercite!”. Apoi, din nefericire, in “Nunta muta” este vorba despre o petrecere care se termina cu….Eh, stiti cum e un film despre comunisti facut dupa 1990 (si nu in regia lui Sergiu Nicolaescu). Se termina intotdeauna prost.

“Nunta muta” face parte din categoria acelor filme românesti care se vor de arta. Adica multa mizerie, barbati nerasi si betivi, urlete, injuraturi, ma rog, tot tacâmul. Si neaparat niste scene de sex ca deh!, acum e libertate si se poate (sa nu fim totusi cârcotasi, actrita Mara Victor e echipata cu de toate in proportii ideale). L-am luat mai de demult de la un prieten care mi l-a recomandat calduros dar pâna acum n-am avut starea de spirit necesara sa ma uit la el. Pentru ca recomandarea “Dragos, trebuie neaparat sa-l vezi, e o capodopera” n-a facut altceva decât sa ma sperie.

Actiunea se petrece in 1953. Intr-un sat (din Ardeal as zice eu) se organizeaza o nunta. Problema e ca moare tatucul Stalin si ofiterul sovietic din poligonul de lânga sat, impreuna cu primarul comunist, decreteaza 7 zile de doliu, perioada in care se interzice cu desavârsire orice petrecere, sub amenintarea cu moartea. Stiti cum e la sat: petrece toata suflarea (in cazul nostru, mai putin cei câtiva comunisti). Curent electric nu era….se pregatise o gramada de mâncare, bautura nu mai zic, venisera rude de peste mari si tari…asa ca satenii iau hotarârea sa organizeze nunta in liniste, intr-o casa. Se manânca in liniste, se bea in liniste, se comunica prin telefonul fara fir…nu conteaza ca mesajul initial n-are nicio legatura cu mesajul final, toata lumea se distreaza. Mai greu e cu muzica si dansul, dar se rezolva si asta. Pâna când apar tancurile…

Mai multe amanunte la www.nuntamuta.ro

“Funeralii fericite!” (scoasa la Humanitas, o editura extrem de credibila) in schimb are doua finaluri, unul pesimist si altul optimist, fiecare cititor e liber sa-si aleaga. O carte din care razbate un umor debordant, cu numeroase intâmplari haioase, cu replici savuroase, care se citeste usor si care se termina exact in momentul in care parea ca devine plictisitoare.

Actiunea porneste intr-o zi de 6 mai când Lionel, un român care traieste cinstit si relativ anonim de 5 ani in Angers (Franta)  are neinspiratia sa mearga cu doi prieteni la o ghicitoare. Omul avea planuri, pe 13 mai era ziua lui iar pe 14 trebuia sa primeasca cetatenia franceza, scopul lui in viata. Când colo, ghicitoarea ii spune ca va muri pe 13. Cum cei doi amici primesc stiri mai rele (unuia i se prezice moartea a doua zi, celuilalt a treia zi) si cum prezicerile se adeveresc in cazul lor, personajul nostru intra intr-o vrie comportamentala greu de descris. In plus ‘cazul’ lui ajunge public, lucru care-l enerveaza peste masura. Vrea sa se sinucida inainte de 13, numai si numai sa-i arate ghicitoarei ca n-a avut dreptate, si bineinteles ca nu reuseste. In sfârsit…cartea lui Adrian e ideala pentru duminica dupa amiaza, de citit la gura sobei, cu o cana de vin fiert alaturi.

Ah!, si inca un amanunt: Adrian Lustig e doctor in calculatoare la Institutul Politehnic Bucuresti.

De curiozitate: voi credeti in preziceri?

Pisica neagra. Ce altceva?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=o7zfhy7C4Xw]

Bucuresti, 13 noiembrie, 21 de grade Celsius

Niciodata nu mi-am imaginat ca voi ajunge  sa scriu articole. Dar cum viata e plina de surprize, am fost  pusa in fata faptului implinit si a trebuit sa ma descurc intr-un fel sau altul. Initial am fost reticenta, buimaca, neinspirata, complet debusolata. Pornisem pe un drum despre care nu stiam mai nimic si pe care nu-l dorisem.  La capatului lui, cu putin noroc, ma putea astepta insa  o uriasa recompensa: insusirea de noi informatii, utile pentru viata. Am realizat destul de rapid ca pot  folosi  acest blog cu un scop precis: acela de a invata. Iar procesul este in plina desfasurare…

Desi la prima vedere nu pare tocmai un jurnal, blogul acesta cuprinde toata gama de stari si sentimente care m-au incercat pe parcursul anului 2010. Toate dilemele, nemultumirile si frustrarile mele se regasesc in randurile asternute pe paginile lui virtuale. Eu scriu despre ce simt si despre ce ma pasioneaza la un moment dat. Fiecare articol are povestea lui, are un loc special in sufletul meu, e o bucatica din inima mea, pentru ca nimic nu a fost facut la intamplare, iar daca merg cumva in urma pentru a le reciti, ma incearca o cumplita nostalgie.  Daca iubesc, scriu despre dragoste, daca visez la cel mai frumos loc de pe Terra, scriu despre Iguazu, daca sunt curioasa care sunt beneficiile ceaiului asupra organismului uman,  scriu despre tipurile de ceai, daca-mi este dor de Bruges, trec in revista “Venetiile Nordului” , iar daca sunt deprimata si stresata aparent fara motiv, scriu despre meteodependenta.

De cateva zile sunt tot mai obosita si mai trista. Deprimata e cam exagerat spus, nici melancolica nu as aprecia pentru ca nu mai visez la nimic, suparata s-ar potrivi oarecum pentru ca imi detest locul actual de munca, simt ca am ajuns in infern, si va spun, apropos de un articol recent marca Dragos FRD,  din experienta proprie, ca e de milioane de ori mai indicat Paradisul, chit ca te plictisesti de moarte. Am cautat termenul potrivit pentru starea mea de spirit si l-am gasit: apatie. Am pierdut definitiv cheful de viata si-l declar nul. Aseara am incercat, in disperare de cauza,  o sedinta terapeutica de shopping. Nici macar asta nu a functionat… Si pentru ca sunt obisnuita sa caut (si sa si gasesc) o explicatie sau cauza pentru orice lucru oricat de neinsemnat ar parea la prima vedere, am identificat-o imediat  pe cea responsabila pentru pierderea suferita zilele astea : sunt meteosensibila.

Este dovedit stiintific ca fluctuatiile de temperatura au un efect negativ asupra organismului uman, ca scaderea sau cresterea subita a temperaturii afecteaza metabolismul, iar riscul aparitiei bolilor precum astmul, afectiunilor pulmonare, a celor respiratorii, alergiilor, a depresiei si a problemelor de nutritie este destul de ridicat. Cresterea nivelului de stres, deficientele mentale, tulburarile de comportament sunt puse tot pe seama schimbarilor meteorologice bruste. Concret, ce este meteosensibilitatea? Meteosensibilitatea este declansata de campurile electromagnetice care insotesc schimbarile meteorologice, dar si de starea generala de sanatate. Aceste campuri electromagnetice sunt de fapt cele care duc la variatii ale tensiunii arteriale si probleme circulatorii, la dureri de cap si stari de epuizare fizica, somnolenta, depresii, fobii, tendinte de izolare, ameteli, dificultati de concentrare sau insomnie, la dureri osteoarticulare.
Este un strigat de alarma al organismului, consecinta unor dereglari diverse, acumulari de toxine, tensiuni fizice (musculare) si psihologice, care duc la o stare generala de disconfort. Proportional vorbind, meteosensibilitatea este de 3 ori mai frecventa in cazul femeilor decat al barbatilor, fiind mai des intalnita la persoanele care traiesc in mediul urban.  Se presupune ca se petrece acest lucru din cauza ca isi petrec foarte mult timp in spatii inchise, iar organismul si-a pierdut capacitatea de adaptare la transformarile impuse de vreme. Si foarte important de stiut, orice meteosensibil are modul sau unic de manifestare. Mai multe informatii si sfaturi gasiti aici.

Intelegeti acum de ce nu agreez eu cel mai frumos, bogat si colorat anotimp in acceptiunea intregii blogosfere?

Voi sunteti meteodependenti? In aceasta perioada aveti o dieta echilibrata, o alimentatie  sanatoasa, saraca in grasimi, evitati alcoolul si tutunul,  spatiile inchise,  televizorul si calculatorul,  petreceti mult timp in natura, faceti sport macar 30 de minute pe zi?  Sunteti mai degraba optimisti sau mai degraba pesimisti , care este starea generala de spirit ce va caracterizeaza pe durata celor trei luni de toamna ? Cum ati suportat valul de caldura ce s-a abatut in ultima saptamana asupra tarii noastre?

Motto: “Din durere vin cele mai mari binecuvântari”

Titlu:     Grace

Autor:  Richard Paul Evans

Editura Reader’s Digest, 2010

In 1993 Richard a scris o poveste induiosatoare, care aducea pe undeva cu “Fetita cu chibrituri”, si s-a hotarât s-o dea in dar de Craciun unor persoane apropiate. Ce n-a intuit in acel moment a fost impactul povestirii sale extraordinare. Rudele si prietenii  care au primit cadoul au fost atât de impresionati incât cele 20 de exemplare ale povestii, scoase la imprimanta de acasa, au circulat din mâna in mâna ca un manifest, pâna când autorul s-a pomenit cu un telefon de la o librarie, care voia sa-i comande “cartea”….

Actiunea se intâmpla la inceputul anilor ’60, când, amanunt important, amenintarea razboiului nuclear parea extrem de serioasa. URSS voia sa plaseze rachete cu focoase nucleare in Cuba, iar SUA raspundea printr-o blocada curajoasa. Un licean isi ascunde o colega de scoala intr-un adapost construit de el, in spatele curtii casei lui. Fata plecase de acasa de frica abuzurilor tatalui vitreg. Relatia dintre cei doi n-a durat mai mult de doua luni si a fost platonica. O teribila greseala de sistem (intrucât societatea a considerat ca fetei ii este mai bine lânga tatal vitreg, betiv si abuziv decât lânga colegul care i-a oferit adapost, hrana si intelegere) duce la moartea fetei, ucisa de tatal vitreg.

Aici se termina partea importanta a povestii. Dar extrem de interesant e ce s-a intâmplat mai departe. Eric, baiatul care a avut grija de Grace, nu s-a prabusit. Ar fi fost comod. Nu.  Mesajul  intrat in viata lui odata cu Grace l-a contaminat pentru intreaga existenta. Din baiatul plapând si batjocorit la scoala de baietii mai smecheri a devenit un luptator. Ma rog…la scoala n-a avut nevoie decât de o singura demonstratie de forta, dupa care nu s-a mai legat nimeni de el, niciodata.  A facut Dreptul. A devenit procuror. Si, din aceasta postura, a luptat pe viata si pe moarte contra adultilor care abuzeaza minorii. A luat fiecare caz in parte extrem de personal si l-a dus pâna in pânzele albe. Nu s-a lasat pâna nu i-a vazut pe vinovati dupa gratii.

Moartea lui Grace n-a fost in zadar. A reusit, in doar doua luni, sa influenteze atât de mult un om incât, datorita lui, multi alti minori au scapat de chinuri fizice si psihice. Si, ce e cu adevarat important, potentialii adulti violenti i-au luat frica. S-au linistit nu din proprie initiativa, ci pentru ca le era teama de confruntarea cu el.

Nu e deloc de neglijat efectul terapeutic al groazei.

Nu se stie ce s-ar fi intâmplat cu cei doi daca lucrurile ar fi stat altfel. Fara o durere care sa-l motiveze in asemenea hal, probabil ca Eric ar fi devenit un cetatean mediocru dintr-un oras mediocru. “Ar fi trait fericiti pâna la adânci batrâneti”.

Poate ca undeva, adânc ascuns in subconstientul nostru, exista ceva care se activeaza doar in cazul unei jertfe umane, mostenire ancestrala. Altfel nu-mi explic de ce, de exemplu, au trebuit sa moara Romeo si Julieta ca cele doua roze sa se impace. Sau de ce a trebuit sa moara Paunescu pentru ca un imn al unei echipe sa fie aplaudat de galeria adversa, pe terenul acesteia. Ca sa dau un exemplu din realitatea imediata.

Exista persoane straine care, chiar daca le-ati pierdut (si nu neaparat in sensul ca ar fi murit), v-au influentat cumva decisiv?

Walk of life. Sa terminam intr-o nota optimista.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=kd9TlGDZGkI]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=KSym9LjkB4w&feature=related]

Care este anotimpul din sufletul vostru?