“Vai ce bine miroase, ce parfum folosesti?”, ma intreaba o colega la serviciu, imediat ce simte arome floral-fructate, seducatoare, de zmeura, iasomie si ambra in aer.

O colega zic? Daca stau sa ma gandesc bine, aceasta intrebare imi este adresata de aproape toate doamnele si domnisoarele cu care vin in contact zilnic. Ultima data cand am fost la shopping, dupa ce am parasit cabina de proba, vanzatoarea care ma ajuta a venit la mine si m-a chestionat timid “va rog, imi spuneti ce parfum folositi, ca tocmai vin din cabina si miroase extraordinar de bine?”

Dar nu va puteti imagina dezamagirea si dezinteresul care se instala pe chipurile acestor persoane, atat de entuziasmate initial, cand auzeau numele si firma producatoare a respectivului parfum, care nu doar ca asa cum constati imediat miroase uluitor, dar este si persistent si deloc scump. De fapt este o apa de toaleta special creata de cei de la Avon pentru “romanticele incurabile care plutesc pe ringul de dans in bratele barbatului iubit”.

“Ah, de la Avon”, venea imediat replica lor si, odata cu ea, se instala o tacere usor stanjenitoare. Oamenii se indepartau rapid sau schimbau subiectul. Era clar ca firma nu le inspira incredere, ca parfumul nu mai face acum nici doi bani pentru ca pe el nu scrie Chanel sau Dior.

In paranteza fie spus, tot la serviciu se intampla, acum cativa ani, cand o colega ma tot intreba, ori de cate ori ma vedea cu o geanta noua, de unde am cumparat-o. Prima data i-am raspuns ca din Spania si a fost extrem de incantata. Mi-a laudat-o vreo trei saptamani. Cand m-am prezentat cu o geanta de la Nissa, evident ca i-am spus adevarul, insa ea a inteles ca e luata din orasul francez de pe Coasta de Azur si nu m-am mai sinchisit s-o lamuresc, oricum era deja in delir. Ultima data am venit cu o geanta de la Meli Melo si dintr-o data interesul ei s-a diminuat considerabil.

Atunci cand imi cumpar ceva, orice, fie ca este un parfum, un gadget, un articol de imbracaminte sau o bijuterie, nu ma intereseaza sa fie neaparat de firma sau sa coste cat tot salariul pe o luna de zile. Daca este pe gustul meu, daca miroase bine, daca ma avantajeaza, daca e in deplin acord cu personalitatea mea, il iau! Desigur, am si eu prejudecatile mele in legatura cu toate chinezismele care ne-au invadat in ultimii ani, dar asta e exceptia care confirma regula.

Cat de mult conteaza pentru voi ca lucrurile pe care le achizitionati sa fie scumpe si neaparat de firma (una respectata si foarte celebra)? E suficient sa va placa un obiect, pe care l-ati testat in prealabil sau ati auzit doar pareri pozitive despre el (si aici includem electronicele, imbracamintea, incaltamintea, parfumurile, bijuteriile) sau trebuie sa provina de la un brand in care aveti incredere?

sursa foto: www.weheartit.com

Dintotdeauna, doamnele si domnisoarele si-au dorit, macar uneori, sa fie remarcate, admirate si apreciate de domnii simpatici, galanti, indrazneti din jurul lor. Sa vada in ochii lor cat de tare i-au vrajit poate cu o anumita rochie, cu un parfum seducator, cu o pereche de cercei cu briliante care sclipesc ademenitor in noapte sau, de ce nu, cu umorul, rafinamentul si prezenta lor de spirit.

Sau cel putin asa imi imaginam eu, pana de curand, cand am observat ca se poarta la scara larga complimentele intre femei. Eu una m-as simti incurcata daca prietenele, amicele sau colegele mele m-ar lauda la infinit pentru anumite calitati pe care le posed sau nu. Inteleg ca este normal sa-i spui cuiva cat de mult iti place noua geanta sau noul palton cumparat, dar sa ii repeti la fiecare articol cat de frumoasa e si ce bine ii sta cu o anumita bluza, ruj sau nuanta de par, nu e cam exagerat?

Marturisesc ca nu pricep fenomenul care se desfasoara pe unele bloguri. Dar deloc. Sunt foarte multe bloggerite care isi prezinta in articole noile achizitii in materie de cosmetice, imbracaminte sau accesorii. Totul firesc pana aici. Unele dintre ele sunt dragute, altele mai putin, cele mai multe photoshopate la maxim. Ce mi se pare mie ciudat este valul de admiratoare, fane mai bine zis, care le vad pe acestea ca pe niste zeite si lasa zeci de comentarii formate in principal doar din trei-patru cuvinte, rar din fraze, ceva de genul: “vai, ce frumoasa esti!”

Eu una m-as plictisi de moarte daca as avea asemenea comentatori pe blog. Si nu eram deloc intrigata de acest comportament daca fanii erau barbati. Daca respectivele bloggerite primeau comentarii admirative de la diferiti cititori de sex masculin cuceriti de frumusetea si talentul lor. Sau de produsele recenzate. Dar sa-ti spuna 50 de femei in fiecare zi cat de frumoasa esti si ce bine iti sta cu nu stiu ce oja, nu devine agasant si obositor la un moment dat? Poate simt asa pentru ca mi-am dorit intotdeauna discutii spumoase, incitate, interesante pe blog. Poate pentru ca nu sunt genul care sa laude si sa primeasca laude, meritate sau nu,  chiar in fiecare clipa.

Au ajuns femeile sa se laude si sa se complimenteze intre ele. Oare pentru ca barbatii au incetat demult s-o faca?