Autorul moral e Ada. Nu eu!

Flavius si Andrada se iubesc in oraselul lor curat si cochet din inima judetului Dolj. Chiar daca se iubesc, fortele intunericului se arunca asupra tinerilor indragostiti luând forma parintilor. Caci Alexandru, membru PSD, tatal lui Flavius, nu se mai intelege cu Ion, tatal Andradei, chiar daca si el a fost membru PSD, actual membru PDL. In urma “tradarii” lui Ion, Alexandru i-a facut un scandal monstru lui Flavius si i-a interzis sa se mai vada cu “cracanata aia bruneta”. Chiar daca bruneta nu era si cracanata.
In sprijinul celor doi insa intervine Stefan, fratele lui Alexandru si fostul iubit al Soniei, mama Andradei, sotia lui Ion. Ei doi fusesera demult, in zorii fesenismului, amanti. Pe vremea aceea erau doar niste tineri si visatori membri de sindicat la Electroputere, insarcinati de partid sa formeze trupe muncitoresti care ba sa-i bata pe huliganii din Timisoara in decembrie 1989, ba sa le rupa picioarele golanilor de la Universitatea din Bucuresti in iunie 1990. Chiar daca erau timpuri de restriste, când mosierii lui Coposu amenintau democratia originala a lui Iliescu, dragostea lor s-a dezvoltat. Atâta doar ca Stefan avea numai o Dacie amarâta si o livada cu bostani, pe când Ion (fost sef la UTC Dolj) fusese mai iute, se privatizase, facuse niste drumuri in Turcia de unde adusese inele de aur si blugi foarte ieftini si, in relativ scurt timp, isi facu o avere frumusica, cu Mercedes la mâna a doua in poarta. Asa ca Sonia a renuntat la dragostea sincera si dezinteresata pentru bostanar ca sa se umple de inelele de aur (chiar daca de 14 k) ale lui Ion. Iar lui Stefan nu i-a mai ramas altceva de facut decât sa-si inece amarul in tuica “doua prune”, cot la cot cu Lili Mov, chelnarita de la bodega Hanu cu Lalele din coltu’ blocului.
Asa ca intelegea prin ce trec Flavius si Andrada. Prin urmare ia legatura cu Viorica, procuror sef adjunct la Procuratura Craiova, fosta prietena a lui Alexandru inainte ca acesta sa se insoare cu Iulia (mama lui Flavius), dar care se casatorise cu Tudor, fost bisnitar, actualmente prosper om de afaceri si proprietar al echipei de fotbal Soimii Bârcii. Ei doi, Tudor si Viorica adica, fusesera nasii de cununie ai Soniei si ai lui Ion si, evident, nasii de botez ai Andradei. Cum Viorica il stia bine pe Alexandru, dar ii stia si mai bine pe Stefan si Lili Mov (cu care …eh, chiar daca la betie, facusera totusi la un moment dat si o partida in trei, nu se stie nici acum daca din greseala sau voit), si având influenta pe care o are orice nas asupra finilor, s-a hotarât sa-l ajute pe Stefan in proiectul lui. Ca sa puna toate lucrurile pe fagasul normal, ii invita la Hanul cu Lalele pe Radoi, seful pe linie de partid al lui Ion si comisar-sef al Garzii Financiare din Dolj, cu care fusese combinata la un moment dat si ramasese in continuare tot asa (chiar daca Radoi are si sotie, pe Saveta, si copii, pe Lulu si Bebe, fiind finul lui Icsulescu, seful PDL Dolj si cavaler templier de ziua a Saptea), pe Terente, seful Politiei Craiova, varul Soniei, mama Andradei, casatorit cu Ilinca, nepoata lui Gheorghe, fost sef CAP Isalnita, actualmente detinator de 4 benzinarii si o televiziune locala, pe Afrodisoaie, judecator, unchi de-al doilea al lui Lili Mov, insurat cu Gherghina, fiica unui patron de restaurante (printre care si bodega Hanul cu Lalele) si pe Danilache, mason (chiar daca doar de gradul 1), individ cu statut obscur, un fel de mafiot local care nu era arestat niciodata din lipsa de probe si care era ruda cu toata lumea, in functie de circumstante. Necasatorit. Ce sa faca, ce sa faca? Cum sa-i impace pe incapatânati, care se certasera ca doi copii cretini, chiar daca pareau oameni in toata firea? Ma rog, ia fiecare câte ‘una mica’ de mai multe ori, pâna când Danilache le spune ca el nu mai poate sta, intrucât asteapta 10 vagoane de tigari (chiar daca fara timbru) din Bulgaria. Si brusc le pica fisa! Vor face o firma! Actionari vor fi Alexandru si Ion, ca firma sa câstige toate licitatiile din zona, indiferent de cine e la putere. Ca cine poate fi vreodata la putere in Dolj in afara de PSD sau PDL? O firma care va fi ‘ocrotita’ de toti cei de la masa, o firma care sa le asigure un trai decent celor doi copii, care vor primi cu ocazia casatoriei un Ferrari din partea lui Danilache, viitorul administrator, permise din partea lui Radoi (cu relatii la Pitesti) si o vila din partea tuturor celorlalti.
Realizând ca Ion a trecut la PDL din pur oportunism, si nu pentru ca ar fi renuntat la duioasa doctrina social-democrata, Alexandru va accepta sa se inteleaga cu viitorul cuscru. Iar Ion n-ar avea de ce sa nu accepte intelegerea, chiar daca il considera pe Alexandru un comunist obosit, cu ceafa cam groasa si cam bronzata.
Iar la nunta vor incerca sa-l invite inclusiv pe Florin Chilian (chiar daca Florin refuza in general sa cânte la nunti si in particular evita sa se bage in relatii mafiote). Chiar daca nu vor reusi, vor gasi pe altcineva. Iar Tudor va avea ocazia sa danseze cu Sonia dupa o pauza de 18 ani. Chiar daca e la bratul altui barbat.

Si chiar daca n-o mai iubeste.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ruAP7F-yt-8&feature=player_embedded]

Pamflet. Personajele si institutiile din text nu exista. Si nici faptele lor.

Pahontu era fiul fostului secretar de partid cu propaganda, care aranja vizitele in judet ale lui Nicolae Ceausescu si bun prieten de pahar cu Nicu Ceausescu. Pahontu junior fusese prim-secretar adjunct UTC pe judet si a intrat (unde in alta parte?) in FSN in 1990. Apoi FDSN. Apoi PDSR. Si, in sfârsit, PSD. In 2001 l-a luat Adrian Nastase de-o aripioara, simtindu-l “cu potential”, l-a pus sa faca un pic de practica pe lânga Miki Spaga si guzganul Hrebenciuc, l-a bagat in masonerie, dupa care l-a trimis la un curs despre combaterea evaziunii fiscale sustinut la Roma de Garda Financiara din Italia (la sediul acesteia) in colaborare cu carabinierii. Atâta doar ca acel “curs” era de fapt sustinut de mafia siciliana in colaborare cu ‘Ndranghetta si nu era vorba despre combaterea evaziunii fiscale, ci despre cele mai noi si fiabile tactici din domeniu in legatura cu fraudarea fondurilor europene, despre modul in care banii publici devin bani privati in mod legal si alte asemenea discutii prestigioase. Caci mafia se mai stileaza si ea, nu prea mai merge cu impuscaturi in plina strada sau cu TNT pus sub drumurile pe care urmeaza sa treaca politistii si procurorii cei mai inversunati si incoruptibili. Garda Financiara nu facuse altceva decât sa ia conferinta sub pulpana ei, de ochii Europei, sa inchirieze sediul si numele cursului, in schimbul unei donatii generoase catre partidul de guvernamânt. Caci toate partidele din lume au nevoie de donatii, mai ales in vreme de criza – ori Italia e in criza permanenta inca de la caderea Imperiului Roman, daca nu chiar de dinainte. Asa ca liderii s-au gândit “what the fuck?”, la urma urmei fraudarea fondurilor europene inseamna un trai mai bun pentru reprezentantii poporului Italian. Deci pentru italieni.

Perfect instruit in tainele acestui sport dupa 6 luni de curs intensiv, Pahontu s-a pus pe treaba si a inceput sa colecteze bani pentru partid de la firmele din zona lui. Aranja licitatii, dadea contracte ba pentru construire de drumuri, ba pentru construire de sali de sport, ba pentru programul “laptele si cornul”.  Totul mergea ca uns, intr-o aparenta forma de legalitate, numai ca s-a intâmplat o mica defectiune, in 2004 au câstigat altii alegerile. Si s-a trezit pe cap cu un reprezentant al PNL, in a carui zona de influenta cazuse “mosia” lui. “Varsa tot”, i-a spus penelistul, “si ramâi in functie”. Zis si facut. Pahontu a ciripit tot ce stia (amanuntele au facut subiectul unui dosar care a ajuns la procuratura si care e si in ziua de azi tot acolo), a trecut la PNL si a facut mai departe colectare de fonduri. Spre deosebire insa de PSD, care jefuia centralizat, care dicta cât e pretul unui contract de achizitii publice si care sunt comisioanele fiecaruia, la PNL era deranj mare. Când a vazut cât de amatori sunt liberalii, Pahontu s-a luat cu mâinile de cap. Parca fiecare membru nu avea in cap decât cum sa fure mai mult fara sa-i treaca prin minte sa-si acopere urmele cât de cât legal. Orice functionar isi punea comisioane de care “centrul” nu stia, sau se facea ca nu stie. Astfel, un contract de servicii IT, care initial nu trebuia sa fie achizitionat decât cu 500.000 eur, ajunsese sa fie “câstigat” de minister cu 10.000.000, de parca “licitatie” ar fi insemnat cine vine cu pretul cel mai mare, nu cu pretul cel mai mic. Fiecare veriga prin care trecea contractul il chemase pe licitant sa mai adauge un comision in plus.

Pahontu n-a avut incotro, s-a resemnat si a continuat sa fure pentru penelisti. Apoi au venit pedelistii, si mai avizi. A fost chemat de liderul zonal PDL: “Varsa tot”. Deja stia lectia, a trecut la PDL si … a varsat tot. A dat o gramada de amanunte. Aceste amanunte au facut (bineinteles) subiectul unui dosar gros cu care Traian Basescu a trântit in biroul de la B1TV intr-o noapte din 2010 de era sa-l spulbere, tunând: “Am aici o multime de dovezi despre evaziuni si fraude multilaterale”. Bineinteles ca dosarul a ramas in continuare gros si din ce in ce mai prafuit, pe undeva printr-un sertar la DNA, ca doar dosarele sunt facute pentru santaj, nu pentru a fi rezolvate. In plus a devenit un fel de material predat in secret activului de baza PDL despre cum trebuie sa se procedeze la colectarea rapida de bani negri pentru un partid care domneste in vreme de criza. Nu se stie ce se poate intâmpla din zi in zi, lumea e cam nervoasa, e nevoie de bani, hai pe ei! PDL  a conceput un plan naucitor de colectare a taxelor de protectie, unde se imbina perfect profesionismul pesedist cu amatorismul penelist. Pe ordinea de zi, un singur punct, mare si lat: un milliard de euro colectati pentru partid pâna la sfârsitul lui 2011. “Creierul” acestui plan a fost Pahontu, bineinteles.

Pentru ca…

…adevaratii profesionisti merita respectati intotdeauna, indiferent de culoarea politica.