Later edit: articol scris in colaborare cu maestrul Vacitim. Ma rog, mai mult maestru’ si-a adus contributia la realizarea sa, eu sunt pe acolo, pe la sfarsit, cu doua cuvinte si trei intrebari. :cheerful: :biggrin:

“Nu exista dragoste mai sincera decat dragostea pentru mancare” G. B. Shaw

Un lucru nenatural, hrana a fost inclusa de medicii si filosofii antichitatii intre factorii vietii care apartin sferei artificiale. Hrana devine cultura atunci cand este produsa, preparata si mai ales consumata, daca tinem cont de posibilitatea de a ne alege felurile de mancare dorite. In acest context cultural, primele societati agrare, puternic ancorate in ritmul ciclic al naturii au elaborat ideea omului civilizat care isi creaza singur hrana, utilizand mijloace proprii-artificiale. Aceasta hrana, complexa, gandita si obtinuta in urma colaborarii interumane, difera de cea oferita de natura si serveste pentru a sublinia diferenta dintre aceasta si cultura. Astfel, omul se distinge de animal. Modul de preparare al hranei s-a diversificat in timp astfel incat intreaga activitate s-a transformat in arta.

Evolutia sociala a unor popoare a creat si un dualism ciudat, gastronomie/guvernarea statului, argumentat pe diferenta dintre civilizat-persoana care mananca hrana gatita si necivilizat-cel care o consuma cruda. Notiunea de rafinament care se asociaza celei de civilizare atunci cand ne referim la arta culinara europeana devine concreta si reala incepand din secolul al XV-lea. Taranii nu serveau la masa toate tipurile de bucate specifice alimentatiei nobiliare sau/si regale. Ei vindeau surplusul, preferand sa se hraneasca fie cu mei, fie cu porumb pentru a vinde graul. Mancau foarte rar carne de porc, in timp ce gainile, vitele si ouale erau vandute la piata. Este un adevar, uneori neplacut, ca majoritatea europenilor nu se hraneau cu paté de Toulouse, cu preparate din potarnichi rosii,  carnaciori si salam de Bologna facut din creier de porc, jambon umplut de Modena, tarte de Ferrara, pasta de gutui de Reggio, branza de Piacenza, martipan de Siena,  fazani si castane de Chiavenna, pesti si stridii de Venetia, precum si paine eccellentissimo de Padova etc. Pentru toti acesti oameni, hrana avea un rol strict de a umple stomacul.

Prin urmare, pana in secolul al XVI-lea, bucataria europeana prefera preparatele din carne in detrimentul sanatatii comesenilor si al artei culinare, cantitatea ostentativa invingand calitatea in acea „Europa a carnivorilor”.

Tocmai din cauza consumului in exces de carne, in special carne de vanatoare, dupa cum era de asteptat, oamenii de vita nobila au inceput sa se imbolnaveasca si sa moara la varste destul de mici. Principala boala a fost guta considerata a fi boala bogatilor. Astazi, guta este o boala care isi mai face aparitia atunci cand unele persoane uita sa mai puna dopul la stomac in preajma unor sarbatori religioase. Un exemplu edificator este marele suveran al Spaniei si al Imperiului Romano-German Carol Quintul, care pe langa atacurile de epilepsie, a suferit in ultimii ani de viata de o necrutatoare guta.

Prin urmare, lectiile trecutului ne invata sa ne cunoastem organismul, sa fim ponderati, sa combinam activitatile fizice cu mancarea satioasa, sa ne aducem aminte ca in ciuda faptului ca astazi pregatitul hranei este o arta, mancatul serveste doar satisfacerii unei nevoi naturale. Mancarea nu trebuie sa fie multa si oferita pana cand burdinhanul depaseste barierele plinului,  ci cat mai variata in functie de nevoile de vitamine si minerale ale corpului nostru. Sa nu ne lasam prada consumismului si sa ne aducem aminte si de versurile lui Eminescu: tot mananci, mananci de-a randul: cin’ te vede poate zice ca cu dintii-ti sapi mormantul.(autor Vacitim)

De ce mancam?  In primul rand pentru ca ne este foame. Multi consuma alimente si pe fond emotional, cautand un soi de refugiu sau consolare in mancare. De cate ori nu vi s-a intamplat sa mancati de stres sau plictiseala, de bucurie sau tristete, sau ca recompensa a unui succes neasteptat sau a unei misiuni incheiate cu bine la job? Asadar exista cauze sociale (mancam pentru ca suntem incurajati de anturaj), cauze situationale( suntem la o onomastica, la un picnic) cauze emotionale (mancam de de fericire,  ingrijorare, nerabdare, singuratate, depresie, furie), cauze psihologice (ca raspuns la indicii fizice, de exemplu vindecarea durerilor de cap). Pentru ca ani de-a randul am mancat pe fond emotional, recent am decis sa-mi schimb total regimul alimentar. (autor Nice) De ce, cum si mai ales ce mananca Nice, va constitui subiectul unui viitor articol. Stay tune! :biggrin:

Care este relatia voastra cu mancarea?