Va intrebati, probabil, ce subiect o mai fi si asta. De unde pâna unde legatura intre aceste doua …domenii care par, la prima vedere, din lumi diferite?

Exista cel putin una. In vremuri imemoriale, când eram eu copil mic (intrucât acum sunt copil mare), tatal meu mi-a zis: daca tot freci ziarul ala toata ziua (era vorba despre „Sportul”, din care s-a nascut ulterior „Gazeta Sporturilor”), sa stii ca poti sa si inveti din el. Si mi-a dat ca exemplu nume de echipe. Petrolul Ploiesti – adica in judetul Prahova, al carui oras de resedinta e Ploiesti, se gaseste petrol. Apoi au aparut altele: Industria Sârmei Câmpia Turzii, Cimentul Fieni, Sticla Ariesul Turda (astia i-au scos la un moment dat din Cupa pe Steaua J ), Aurul Brad, Chimia Râmnicu-Vâlcea, FC Baia-Mare („baie” adica „mina”),  etc etc etc. A fost foarte instructiv, intrucât altfel mi-ar fi fost destul de dificil sa invat geografia economica a minunatei noastre patrii.

Nu toate numele aveau legatura cu o industrie propriu-zisa, bineinteles. Echipele straine nu prea imi erau de mare folos. Ce sa inteleg eu din Liverpool, Arsenal, Real sau Juventus? Mai exista, desigur, un PSV de exemplu, dar, la modul general, parea ca echipele vestice (mai ales) sunt botezate mai degraba dupa tot felul de personalitati si nu, in mod tovarasesc, dupa industrii locale.

Asa ca o perioada mi-am luat gândul ca se poate invata ceva de real folos dupa denumirea unei echipe vestice.

Pâna in 1994, când Steaua a jucat cu o anumita Servette Geneva. M-am tot intrebat eu de unde vine o asemenea denumire, dar nu am gasit raspuns atunci. Mi-am inchipuit ca o fi având vreo legatura oculta cu „servieta”, daca tot se invârt atâtia bani pe acolo. L-am gasit insa mai târziu. Servette este un district al orasului Geneva si se pare ca vine de la latinul „silva”. Servette inseamna „mica padure”.

Dar mai exista si o alta explicatie. S-ar putea ca denumirea sa vina de la Michel Servet si asta e de fapt cu adevarat interesant. De ce? Pentru ca pentru a-l face scrum pe acest umanist s-au unit doi dusmani teroetic de neimpacat: calvinismul si catolicismul. Dar oare care sunt dedesubturile acestei afaceri, ce gest minor (dar pe care, de buna seama, calvinistii l-au considerat major) i-a enervat atât de tare incât sa treaca peste rafuiala cu catolicii si sa apeleze la mijloace extreme, cum ar fi arderea pe rug, mijloace pe care, de altfel, le detestau in mod oficial?

Miguel Serveto s-a nascut in Spania (Villanueva, lânga Zaragoza) si intra de foarte timpuriu in slujba lui Juan Quintana, calugar franciscan si duhovnic al lui Carol Quintul. Curând isi formeaza un imens bagaj de cunostinte, care se suprapune peste o fire impetuoasa si hotarâta. In plus, are un rationament brici. Isi desavârseste pregatirea multilaterala la Paris si Lyon, preda matematica, publica o editie critica a Bibliei in 7 volume si o editie din Geografia lui Ptolemeu, face studii de medicina si descopera mecansimul circulatiei pulmonare a sângelui si pe cel al ventilarii sângelui. Se baga si in astronomie. Peste toate insa, ramâne un credincios profund si incearca sa impace pe toata lumea cu toata lumea.

Spania de dupa intoleranta criminala a Inchizitiei lui Toequemada cunoaste o perioada de acalmie, iar Miguel, fire profund liberala, incearca sa gaseasca obstacolele care se afla intre crestini, musulmani si evrei si care-i impiedica pe acestia din urma sa se uneasca sub umbrela crestina. Identifica dogma Sfintei Treimi ca fiind posibila piedica in incercarea de reconciliere. In 1531 publica De Trinitas erroribus si intra, bineinteles, in colimatorul Inchizitiei. Miguel nu se lasa intimidat si dovedeste faptul ca acest concept este strain Evangheliei, el aparând doar la Consiliul de la Niceea (325), in contextul luptei impotriva ereziei ariene. E convins ca Biserica a tradat spiritul Evangheliei, ridica in slavi o intoarcere la Biserica primitiva si cu asta isi pune in cap toate cultele crestine. Dupa calculele lui, 1585 trebuia sa fie anul unei apocalipse astronomice si a renasterii Bisericii. Fiind suficient de aproape de acel an, discursul sau capata accente radical milenariste. Nu il impresioneaza fortele care s-au aliat impotriva lui. Asa ca mai comite o „boacana”: scrie cartea „Restaurarea crestinismului” si isi face un dusman neimpacat din Calvin, care considera ca numai el are dreptul sa … restaureze.

De prin 1536, Geneva, „Cetatea Domnului”, reprezinta o republica teocratica dominata de personalitatea lui Calvin. In acest loc se asociaza si se intrepatrund imprumutul cu dobânda, spiritul burgheziei nascânde, scrisorile Sfântului Pavel si Evanghelia. Este sansa celor persecutati in Europa, care fug de Inchizitie si care ar vrea sa-si exprime opiniile personale in domeniul religios fara sa se simta in pericol iminent.

In 1553, haituit de Inchizitie, Servet ajunge si el acolo, fiind convins ca dreptatea e de partea lui. Din ordinul lui Calvin, este arestat si intemnitat. In 27 octombrie 1553 este ars pe rug.

Miguel reprezinta chintesenta spiritului liber, care nu-si negociaza independenta si principiile. Este un om cult si deschis, un reprezentant perfect al Renasterii. Mare pericol! Atât de mare incât i-a facut pe catolici sa-si dea mâna cu protestantii pentru un scop comun: refuzul libertatii de gândire si dominatia puterii asupra constiintei individuale.

Sursa: „Istoria secreta a Inchizitiei”, Natalie Benazzi si Matteo D’Amico, Editura Pro Editura si Tipografie

De aceea eu sper ca „Servette” sa vina de la „Servet”. As prefera omagiul adus unui ilustru renascentist in locul unei denumiri comune.

De-asta imi place mie fotbalul. Poti invata multe din el. Inclusiv sa gândesti pozitiv. De exemplu, cum s-a comentat meciul Liverpool – Steaua 4-1? „Steaua e prima echipa din istorie care marcheaza pe Anfield”, plus o gama larga de osanale adresate lui Dodel. S-a trecut extrem de usor peste faptul ca e cea mai grava infrângere din istorie (daca tot facem recurs la „istorie” pâna ne doare gura) a unei echipe românesti in fata lui Liverpool. Ce inseamna sa vezi numai partea plina a paharului….

Voi cunoasteti vreun nume cu o istorie interesanta?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=hDEvTw6t8To]

Am inceput in acest fel intrucât sunt convins ca exista cel putin doua persoane pe acest blog carora le face o mare placere un citat din Marx. Karl Marx. Pe de alta parte, pasajul respectiv denota o strategie a duelului verbal foarte bine pusa la punct, strategie de care cei de mai jos au considerat ca se pot lipsi. Sa-i ascultam:

1. “Calculatoarele viitorului nu vor cântari mai mult de 1,5 tone” – Popular Mechanics prognozând nemilosul progres al stiintei, 1949

2. “Cred ca exista o piata mondiala pentru, poate, cinci calculatoare” – Thomas Watson, presedinte IBM, 1943

3. “Am calatorit de-a lungul si de-a latul tarii asteia si am vorbit cu cei mai buni oameni si pot sa va asigur ca procesarea datelor este o furie care nu va rezista pâna la sfârsitul anului” – Editorul responsabil cu cartile de afaceri la Salonul de Inventii, 1957

4. “Dar…la ce bun”?” – Un inginer de la Divizia Sistemelor Computerizate Avansate ale IBM, 1968, comentând pe marginea microcipului.

5. “Nu exista vreun motiv pentru care cineva ar vrea un calculator in casa lui” – Ken Olson, presedinte fondator al Digital Equipment Corp., 1977

6. “Acest telefon are prea multe lipsuri pentru a fi considerat in mod serios un mijloc de comunicatii. Dispozitivul nu are in principiu valoare pentru noi” – Comunicat al Western Union, 1876.

7. “Aceasta cutie muzicala fara fir nu are vreo valoare comerciala imaginabila. Cine ar plati pentru un mesaj trimis nimanui anume?” – Asociatii lui David Sarnoff raspunzând solicitarilor pentru a investi in radio in anii 1920

8. “Conceptul e interesant si bine pus la punct, dar pentru a obtine mai mult decât nota 7 ideea trebuie sa fie realizabila” – Un profesor de management de la Universitatea Yale raspunzând hârtiilor lui Fred Smith care propunea un serviciu de livrare peste noapte de incredere (Smith a fondat ulterior Federal Express Corp.)

9. “Cine dracu’ vrea sa auda actorii vorbind?” – HM Warner, Warner Bothers, 1927

10. “Sunt doar bucuros ca va fi Clark Gable care o sa moara de necaz si nu Gary Cooper” – Gary Cooper, pe marginea deciziei de a nu accepta rolul principal din “Pe aripile vântului”…

11. “Nu ne place sunetul lor, iar chitarile nu mai sunt la moda” – Decca Recording Co., respingându-i pe The Beatles, 1962

12. “Masini zburatoare mai grele decât aerul sunt imposibile” – Lord Kelvin, presedintele Societatii Academice Regale, 1895

13. “Asa ca ne-am dus la Atari si am spus: “Mai, noi avem o chestie extraordinara facuta chiar cu câteva din piesele voastre, ce-ati zice daca ne-ati asigura fondurile? Sau, daca nu, oricum vi-l dam. Vrem doar s-o facem. Platiti-ne salariul, venim sa lucram pentru voi. Si au zis nu. Si atunci ne-am dus la Hewlett Packard care au zis; “Mai, n-avem nevoie de voi. N-ati terminat colegiul inca“. – Fondatorul Apple Computers Inc., Steve Jobs, in incercarea de a atrage atentia ui Atari si HP asupra calculatorului personal al lui si al lui Steve Wozniak.

14. “Profesorul Goddard nu cunoaste relatia dintre actiune si reactiune si nici nevoia de a avea ceva mai bun decât un aspirator impotriva caruia sa reactionezi. Se pare ca ii lipsesc cunostintele necesare predate zilnic la liceu” – editorial din 1921 al ziarului New York Times despre revolutionarele idei ale lui Robert Goddard in legatura cu rachetele

15. “Sa foram pentru petrol? Adica sa foram in pamânt pentru a gasi petrol? Esti nebun!” – foratorii pe care Edwin L. Drake a incercat sa-i angajeze pentru a fora pentru petrol in 1859

16. “Avioanele sunt jucarii interesante dar fara valoare militara” – Maresalul Ferdinand Foch, profesor de strategie, Ecole Superieure de Guerre.

17. “Tot ceea ce se poate inventa s-a inventat” – Charles H. Duell, membru al Salonului de Inventii, 1899.

18. “Teoria lui Louis Pasteur cu bacteriile este ridicola fictiune” – Pierre Pachet, profesor de fiziologie la Toulouse, 1872

Nota: toti cei despre care se face vorbire in exemplele de mai sus erau specialisti in domeniile lor sau macar nu erau novici. Nu sunt niste vorbe aruncate la intâmplare de oameni care nu se pricep, chiar daca, la prima vedere, asa pare sa fie. Totusi, cu putine si laudabile exceptii,  nu s-au abtinut sa dea verdicte si n-au avut minima decenta de a-si lasa o cale de retragere.

Concluzie gresita: daca asemenea oameni au putut sa zica asemenea baliverne, atunci si noi putem!

Concluzie corecta: n-ar fi rau sa ne abtinem de la verdicte si judecati categorice, pentru ca nu se stie niciodata când natura perversa ni le intoarce impotriva noastra. Am patit-o si eu de multe ori, ati patit-o si voi probabil. Si au patit-o si unii din cunoscutii nostri….

Bine bine, veti zice, dar cum ramâne cu principiile in acest caz? Pai, cam asa: „Am principii de fier. Daca ele nu va sunt pe plac, mai am si altele”. A zis-o Marx. Groucho Marx….