sursa poza: aici

Autor: Gareth Crocker

Editura Reader’s Digest, 2009

Intr-o zi ca oricare alta, o agenta literara londoneza s-a intors acasa si a constatat ca-si uitase cheia, ramânând pe dinafara. Asa ca a chemat un lacatus si, ca sa-si faca asteptarea mai usoara, s-a apucat sa citeasca manuscrisul lasat pe terasa ei de Gareth. I-a placut. L-a sunat pe autor si impreuna  au pornit in cautarea unei edituri.  Problema dificila a fost incadrarea romanului. De fapt, ce avem noi aici? O poveste de razboi sau o poveste de dragoste intre un om si câinele sau? Romanul lui Gareth e si una si alta. Este un omagiu la adresa câinilor participanti la razboiul din Vietnam si care i-au ajutat enorm pe soldatii americani. Si ce-au primit in schimb? Guvernul american a refuzat sa-i repatrieze dupa incetarea ostilitatilor. Din cei 4.000 de câini au fost acceptati totusi 200. Restul câinilor au fost fie eutanasiati, fie abandonati.

Chiar daca e o poveste fara pretentii literare deosebite, Gareth are totusi meritul ca-si trateaza cititorul ca pe un partener, probabil un anti-reflex al ideilor corporatiste cu care s-a luptat sa nu le dobândeasca in perioada in care a lucrat la o mare companie sud-africana de relatii publice.

Mânat de o teribila tragedie de familie (moartea sotiei si a fiicei), Fletcher, eroul principal al romanului, se inroleaza in armata Unchiului Sam in razboiul contra comunistilor din Vietnam. Se intâmpla ca acolo, intr-o misiune, sa gaseasca un câine labrador, pe care il va boteza Jack si care-i va insoti trupa in tot felul de actiuni. Având in vedere proaspata rana sufleteasca, Jack  va capata pentru el insemnatatea unui membru de familie. Odata insa cu neglorioasa si precipitata retragere americana , Fletcher nu accepta ordinul de a-si parasi câinele. Va porni intr-un lung drum prin jungla in cautarea unei solutii. Ajutat fiind si de fostii camarazi de arme,  va reusi sa-si salveze prietenul. Si sa-l duca acasa in siguranta.

Povestea mi-a amintit de catelul meu, Gil. Am avut mai multi câini pe vremea când stateam intr-o casa care avea si o curte (cu multi ani in urma), dar, dintre toti, Gil a fost cel mai important. Era un câine-lup pitic. Botul alungit si blana roscata il faceau sa para mai mult o vulpe. Il gasisem in Parcul Herastrau când avea câteva luni, se asezase pe vesta mea pe care o pusesem pe post de ‘bara’ intr-un meci de fotbal incropit cu câtiva prieteni. Intr-o noapte am plecat la mare cu totii pentru o perioada de 10 zile, lasând câinele in grija vecinilor care stateau la etaj.  Când ne-am intors, Gil nu mai era. Vecina ne-a povestit ca, inca din ziua plecarii noastre,  a refuzat sa bea apa si sa manânce, ca urla ingrozitor fara incetare si ca i-a dat drumul din lant, ca sa nu moara legat. A sarit poarta si … dus a fost.

Apoi, a doua zi dupa revenirea noastra, s-a intors si el. Au trecut foarte multi ani….si inca imi rasuna in urechi latratul lui vesel din clipa regasirii. De atunci mi s-a mai intâmplat sa-l ‘pierd’ de câteva ori când ne mai plimbam (n-aveam voie in acea perioada cu câinii in parc, asa ca nu mergeam cu lesa; il invatasem sa stea lânga mine, dar se pare ca nu fusesem un instructor stralucit). Uneori o mai lua la goana…si disparea pur si simplu. Dar se intorcea de fiecare data.

Ati avut vreun animal preferat? Puteti sa ne impartasiti si noua o intâmplare deosebita cu el?

How much is that doggie in the window?

[youtube j-gtcd8Ot0k]

Autorul moral e Ada. Nu eu!

Flavius si Andrada se iubesc in oraselul lor curat si cochet din inima judetului Dolj. Chiar daca se iubesc, fortele intunericului se arunca asupra tinerilor indragostiti luând forma parintilor. Caci Alexandru, membru PSD, tatal lui Flavius, nu se mai intelege cu Ion, tatal Andradei, chiar daca si el a fost membru PSD, actual membru PDL. In urma “tradarii” lui Ion, Alexandru i-a facut un scandal monstru lui Flavius si i-a interzis sa se mai vada cu “cracanata aia bruneta”. Chiar daca bruneta nu era si cracanata.
In sprijinul celor doi insa intervine Stefan, fratele lui Alexandru si fostul iubit al Soniei, mama Andradei, sotia lui Ion. Ei doi fusesera demult, in zorii fesenismului, amanti. Pe vremea aceea erau doar niste tineri si visatori membri de sindicat la Electroputere, insarcinati de partid sa formeze trupe muncitoresti care ba sa-i bata pe huliganii din Timisoara in decembrie 1989, ba sa le rupa picioarele golanilor de la Universitatea din Bucuresti in iunie 1990. Chiar daca erau timpuri de restriste, când mosierii lui Coposu amenintau democratia originala a lui Iliescu, dragostea lor s-a dezvoltat. Atâta doar ca Stefan avea numai o Dacie amarâta si o livada cu bostani, pe când Ion (fost sef la UTC Dolj) fusese mai iute, se privatizase, facuse niste drumuri in Turcia de unde adusese inele de aur si blugi foarte ieftini si, in relativ scurt timp, isi facu o avere frumusica, cu Mercedes la mâna a doua in poarta. Asa ca Sonia a renuntat la dragostea sincera si dezinteresata pentru bostanar ca sa se umple de inelele de aur (chiar daca de 14 k) ale lui Ion. Iar lui Stefan nu i-a mai ramas altceva de facut decât sa-si inece amarul in tuica “doua prune”, cot la cot cu Lili Mov, chelnarita de la bodega Hanu cu Lalele din coltu’ blocului.
Asa ca intelegea prin ce trec Flavius si Andrada. Prin urmare ia legatura cu Viorica, procuror sef adjunct la Procuratura Craiova, fosta prietena a lui Alexandru inainte ca acesta sa se insoare cu Iulia (mama lui Flavius), dar care se casatorise cu Tudor, fost bisnitar, actualmente prosper om de afaceri si proprietar al echipei de fotbal Soimii Bârcii. Ei doi, Tudor si Viorica adica, fusesera nasii de cununie ai Soniei si ai lui Ion si, evident, nasii de botez ai Andradei. Cum Viorica il stia bine pe Alexandru, dar ii stia si mai bine pe Stefan si Lili Mov (cu care …eh, chiar daca la betie, facusera totusi la un moment dat si o partida in trei, nu se stie nici acum daca din greseala sau voit), si având influenta pe care o are orice nas asupra finilor, s-a hotarât sa-l ajute pe Stefan in proiectul lui. Ca sa puna toate lucrurile pe fagasul normal, ii invita la Hanul cu Lalele pe Radoi, seful pe linie de partid al lui Ion si comisar-sef al Garzii Financiare din Dolj, cu care fusese combinata la un moment dat si ramasese in continuare tot asa (chiar daca Radoi are si sotie, pe Saveta, si copii, pe Lulu si Bebe, fiind finul lui Icsulescu, seful PDL Dolj si cavaler templier de ziua a Saptea), pe Terente, seful Politiei Craiova, varul Soniei, mama Andradei, casatorit cu Ilinca, nepoata lui Gheorghe, fost sef CAP Isalnita, actualmente detinator de 4 benzinarii si o televiziune locala, pe Afrodisoaie, judecator, unchi de-al doilea al lui Lili Mov, insurat cu Gherghina, fiica unui patron de restaurante (printre care si bodega Hanul cu Lalele) si pe Danilache, mason (chiar daca doar de gradul 1), individ cu statut obscur, un fel de mafiot local care nu era arestat niciodata din lipsa de probe si care era ruda cu toata lumea, in functie de circumstante. Necasatorit. Ce sa faca, ce sa faca? Cum sa-i impace pe incapatânati, care se certasera ca doi copii cretini, chiar daca pareau oameni in toata firea? Ma rog, ia fiecare câte ‘una mica’ de mai multe ori, pâna când Danilache le spune ca el nu mai poate sta, intrucât asteapta 10 vagoane de tigari (chiar daca fara timbru) din Bulgaria. Si brusc le pica fisa! Vor face o firma! Actionari vor fi Alexandru si Ion, ca firma sa câstige toate licitatiile din zona, indiferent de cine e la putere. Ca cine poate fi vreodata la putere in Dolj in afara de PSD sau PDL? O firma care va fi ‘ocrotita’ de toti cei de la masa, o firma care sa le asigure un trai decent celor doi copii, care vor primi cu ocazia casatoriei un Ferrari din partea lui Danilache, viitorul administrator, permise din partea lui Radoi (cu relatii la Pitesti) si o vila din partea tuturor celorlalti.
Realizând ca Ion a trecut la PDL din pur oportunism, si nu pentru ca ar fi renuntat la duioasa doctrina social-democrata, Alexandru va accepta sa se inteleaga cu viitorul cuscru. Iar Ion n-ar avea de ce sa nu accepte intelegerea, chiar daca il considera pe Alexandru un comunist obosit, cu ceafa cam groasa si cam bronzata.
Iar la nunta vor incerca sa-l invite inclusiv pe Florin Chilian (chiar daca Florin refuza in general sa cânte la nunti si in particular evita sa se bage in relatii mafiote). Chiar daca nu vor reusi, vor gasi pe altcineva. Iar Tudor va avea ocazia sa danseze cu Sonia dupa o pauza de 18 ani. Chiar daca e la bratul altui barbat.

Si chiar daca n-o mai iubeste.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ruAP7F-yt-8&feature=player_embedded]